Președintele rus Vladimir Putin se confruntă cu o serie de probleme serioase de la o economie în scădere, o populație revoltată, elite morocănoase, legitimitate în declin până la o izolare internațională. Pentru a înrăutăți lucrurile, națiunile non-rusești ale Federației Ruse ar putea fi pe punctul de a se afirma ca actori suverani și de a accelera colapsul acesteia.
Forumul Națiunilor Libere din Rusia (FNRF) este gruparea politică non-rusă emigrată care speră să înlocuiască Federația Rusă cu o serie de state independente. FNRF a fost fondat în 2022 de Ilya Ponomarev, un fost membru al Dumei ruse care s-a opus anexării Crimeei de către Putin în 2014 și a denunțat invazia acestuia în Ucraina în 2022. Un oponent vehement al președintelui rus și al regimului său, Ponomarev locuiește în prezent în Ucraina.
Ce se va întâmpla cu Rusia în perioada următoare?
Forumul s-a reunit de cinci ori, iar ultima reuniune va avea loc la Bruxelles, în clădirea Paul-Henri Spaak a Parlamentului European, la sfârșitul lunii ianuarie 2023.
Doi membri ai Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din Parlamentul European (fostul ministru polonez al afacerilor externe Anna Fotyga și Kosma Złotowski, fost membru al ambelor camere ale parlamentului polonez), au găzduit și moderat evenimentul, în cadrul căruia au fost discutate următoarele subiecte: Ideologia imperială (de la Moscopole la Mirul rusesc); Cucerirea și exploatarea (de la Ivan cel Groaznic la Vladimir Putin). Impactul atacului Moscovei asupra Ucrainei asupra națiunilor și regiunilor din Federația Rusă; Deimperializarea și decolonizarea; și Închisoarea națiunilor după război și politica occidentală față de Rusia.
La conferință au participat reprezentanți ai unor regiuni precum: Siberia, Cherkessia, Ichkeria (Cecenia), Republica Pskov, Republica Laponia/Murmansk, Republica Nogai, Don\Kazakia, Tatarstan, Ingria-Letonia, Republica Moscova, Kuban, Bashkortostan, Sakha (Yakutia), Königsberg (Kaliningrad), Karelia, Ingushetia, Buriatia și Idel-Ural.
Printre cei mai importanți participanți înscriși pe ordinea de zi s-au numărat Vladislav Inozemtsev, un economist rus foarte respectat, Pavlo Klimkin, fost ministru de externe ucrainean, Edward Lucas, un cunoscut analist britanic, și Janusz Bugajski, membru senior al Fundației Jamestown din Washington și autor al recent publicației „Failed State: A Guide to Russia’s Rupture”.
Ce este de făcut?
După cum a relatat site-ul liberal rusesc Meduza: „Practic, toată lumea a vorbit despre genocid. Toți au încheiat spunând că eliberarea de sub asuprirea colonizatorului (adică a Moscovei) va duce la dezvoltarea atât a regiunii de separare, cât și a întregului teritoriu care încă se numește oficial Rusia”. În urma conferinței, cinci participanți au declarat că vor organiza referendumuri online privind secesiunea în regiunile lor pe 16 februarie.
Sentimentele pot fi nobile, iar locul de desfășurare poate fi impresionant, dar cine poate spune că Forumul reprezintă pe cineva din țările în cauză? Emigranții politici din întreaga lume au o lungă istorie de declarații pompoase care, în cele din urmă, nu duc la nimic. Londra, Parisul, Berlinul și Viena au văzut mai mult decât partea lor de prinți și pretendenți auto-importanți.
Este adevărat, dar mulți emigranți politici s-au îmbogățit. Liderul bolșevic Vladimir Lenin și-a petrecut o mare parte din viață în străinătate și s-a întors în Rusia revoluționară abia în primăvara anului 1917, la fel ca și revoluționarul rus Leon Troțki. Ayatollahul Ruhollah Khomeini a petrecut peste 14 ani în exil. Liderul comunist vietnamez, Ho Chi Minh, a fost un emigrant în cea mai mare parte a vieții sale timpurii. Mohandas Gandhi a practicat avocatura în Africa de Sud timp de două decenii înainte de a se întoarce în India.
Putem pune egal între MihaiGorbaciov și Vladimir Putin
Într-un cuvânt, ar fi prematur să respingem Forumul ca pe un conclav de emigranți fără sens. Deși tonul raportului Meduza a fost sceptic, reporterul său a participat și a scris un articol lung, sugerând că problemele care au preocupat adunarea meritau atenție. Propagandistul-șef al lui Putin, Vladimir Soloviov, a făcut, de asemenea, haz de necaz pe seama evenimentului.
Adevărul este că, indiferent de auto percepțiile și declarațiile oarecum exaltate ale Forumului, Rusia are, de fapt, o problemă serioasă cu numeroasele sale provincii, republici autonome și altele asemenea. Țara este pur și simplu prea mare pentru ca nemulțumirea regională față de Moscova și față de dictatele sale adesea incompetente să nu fie la ordinea zilei.
Singura întrebare este când se va traduce această nemulțumire în tentative de secesiune. Aici intervine Putin. La fel ca Mihail Gorbaciov, care a rănit mortal statul totalitar sovietic prin intermediul glasnostului și al perestroikăi, la fel și Putin a rănit mortal Rusia fascistă prin războiul său genocidar împotriva Ucrainei. Mulți analiști ruși independenți sunt de acord că Putin, regimul său și statul au probleme serioase, probleme care se vor înrăutăți pe măsură ce războiul continuă, morții de război ruși se apropie și apoi depășesc 200.000, iar înfrângerea pare inevitabilă.
Națiunile non-rusești ale Rusiei au suportat până acum cea mai mare parte a victimelor. Unii comentatori ruși sugerează că aceștia nu prețuiesc viața la fel de mult ca rușii din mediul urban. Dar non-rușii știu mai bine decât să dea crezare unor astfel de opinii rasiste. La un moment dat, ei se vor întreba dacă este mai bine să se supună planurilor distructive ale lui Putin sau să fugă, nu pentru că vor fi fost neapărat influențați de Forumul Națiunilor Libere din Rusia, ci pentru că secesiunea va fi singura garanție a supraviețuirii în haosul mortal care pare să fie viitorul inevitabil al Rusiei.
Analiză a fost efectuată de Alexander J. Motyl, profesor de științe politice la Rutgers University-Newark. Specialist în Ucraina, Rusia și URSS, precum și în naționalism, revoluții, imperii și teorie, este autorul a 10 cărți de non-ficțiune, precum și al volumelor „Imperial Ends: The Decay, Collapse, and Revival of Empires” și „Why Empires Reemerge: Imperial Collapse and Imperial Revival in Comparative Perspective”.
