Pe fondul crizelor care zguduie lumea în Orientul Mijlociu, Europa și Indo-Pacific, știrile din Niger pot părea lipsite de importanță. Da, trupele americane se retrag în mod rușinos. Asta în timp ce forțele rusești se strecoară în aceeași bază aeriană nigeriană care găzduiește personal american.
Și da, până la lovitura de stat din iulie anul trecut, Nigerul a fost un exemplu pentru eforturile americane pentru democrație în Africa și fundamentul strategiei americane de combatere a terorismului în regiune. Astăzi, președintele ales în mod democratic și susținut de americani este prizonier în reședința sa oficială. Iar liderii loviturii de stat lucrează cu Grupul Wagner din Rusia.
Walter Russel Mead este un academician american care a predat politică externă în cadrul Universității Yale. Prezentul articol reprezintă o opinie a acestuia scrisă pentru publicația The Wall Street Journal.
Cât de mult contează Nigerul
Cât de mult contează cu adevărat Nigerul? Deși este mare (aproximativ de două ori mai mare decât Texas), nu are ieșire la vreo mare și este preponderent un deșert. Are rezerve substanțiale de uraniu și alte minerale, inclusiv aur. Dar nimic care să nu poată fi găsit în altă parte. Cu aproximativ 26 de milioane de locuitori și un produs intern brut de aproximativ 15 miliarde de dolari, este una dintre cele mai sărace și mai puțin dezvoltate țări din lume. De la obținerea independenței nominale față de Franța în 1960, Niger a oscilat între intervale ineficiente de guvernare civilă și militară.
Lasă-l pe Vladimir Putin să se ocupe de el, ar spune majoritatea americanilor, dacă s-ar gândi măcar la Niger. În condiții normale, secretarii de stat americani nu ar petrece prea mult timp gândindu-se la Niger sau la vecinii săi. Dar acestea nu sunt vremuri normale.
Putin profită de greșeli
Acțiunile Rusiei în Niger face parte dintr-un tipar mai larg. Din Libia până în Africa de Sud, Putin profită de greșelile americane și occidentale pentru a dobândi resurse minerale profitabile, pentru a complica planificarea securității occidentale și pentru a spori capacitatea Kremlinului de a se sustrage sancțiunilor.
De când British East India Co. a construit un imperiu din ruinele puterii Mogulului, nici o companie de mercenari semiprivată nu s-a bucurat de un succes atât de mare precum cel al Grupului Wagner în Africa. Agenții Wagner au profitat de ura larg răspândită față de Franța și de incapacitatea guvernelor slabe susținute de Occident de a oferi prea multe în materie de securitate, prosperitate sau educație. Agenții lor au făcut averi în aur, diamante și alte minerale pentru ei înșiși și pentru patronii lor de la Kremlin. În timp ce au adus o umilință după alta Occidentului.
Beneficiile aduse de Africa
Pentru Putin, beneficiile strategiei sale pentru Africa sunt clare. Operațiunile lui Wagner fac miliarde de dolari. O parte din această sumă ajunge la comunitatea de oligarhi din jurul lui Putin, ajutându-l să-și mențină mulțumiți slujitorii. O parte din ea subscrie războiul din Ucraina. Iar legăturile lui Wagner cu operațiunile miniere și cu guvernele din Africa permit o mulțime de spălări de bani și evaziuni de sancțiuni care îl ajută și mai mult pe Putin să ducă războiul.
De ce a fost Occidentul atât de nefericit? În parte pentru că este o parte a lumii în care este dificil să faci afaceri. Majoritatea guvernelor sunt slabe, loialitatea tribală contează mai mult decât instituțiile formale, granițele sunt lejere, iar societățile civile sunt fragmentate. În plus, aproape toată lumea din regiune urăște Franța, fosta putere colonială și, în mod tradițional, cea mai activă forță externă din zonă.
Dar și pentru că sistemul de politică externă al SUA a desemnat politica africană drept un fel de laborator pentru activismul pentru drepturile omului și promovarea democrației.
Africa, o componentă mai puțin importantă
Până de curând, Africa a contat prea puțin în calculele mediului de afaceri american sau ale birocrației de securitate națională. În comparație cu alte regiuni ale lumii, Africa a atras relativ puține investiții străine americane. Iar importanța sa pentru planificatorii militari americani a pălit în fața Indo-Pacificului, a Orientului Mijlociu și a Europei.
Absența unor voci concurente în dezbaterile politice americane oferă organizațiilor nonguvernamentale de dezvoltare, altor grupuri de activiști și aliaților lor guvernamentali, cum ar fi Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională, o putere disproporționată de a modela politica pentru regiune. Acest lucru este regretabil.
Deoarece Sahelul este un loc în care condițiile pentru creșterea durabilă a societăților democratice nu există în mare parte. Prin urmare, o mare parte din activitatea americană în regiune constă în urmărirea unor obiective nebuloase de democrație și dezvoltare pe care nu le atingem niciodată.
Politică proastă în cazul drepturilor omului
O politică proastă în domeniul drepturilor omului nu este doar inutilă. Poate fi criminală. Multe dintre problemele din regiune pot fi urmărite până la intervenția Occidentului în războiul civil din Libia din 2011. Decizia care a declanșat o serie de catastrofe care tulbură somnul cruciaților naivi și aroganți ai drepturilor omului care l-au transformat pe Barack Obama într-unul dintre cei mai nechibzuiți pași ai președinției sale.
Acest act nesăbuit a inaugurat mai mult de un deceniu de mizerie și război în Libia. De asemenea, a trimis cascade de arme în fragilul Sahel, slăbind în același timp reținerea pe care regimul lui Moammar Gadhafi, cu toate greșelile sale, o impusese grupurilor jihadiste.
Trei decenii de ajutor pentru dezvoltare, de promovare a democrației și de activism în domeniul drepturilor omului de către diplomații occidentali și personalul ONG-urilor au culminat cu cuceririle Grupului Wagner în Africa, la fel cum cei peste 20 de ani de inginerie socială americană nu au reușit să pună pe tușă talibanii din Afganistan.
Speranța nu este un plan. Echipa Biden trebuie să își regândească politica pentru Africa. Până când Occidentul nu va absorbi lecțiile eșecurilor din trecut, Wagner va continua să se rostogolească, transmite wsj.com
