O mare parte din inflația Americii din 2020 a rezultat dintr-un singur cuvânt: „Yea”. Asta a spus vicepreședintele Kamala Harris, de două ori, rupând legăturile din Senat pentru a promova Planul american de salvare din 2021 și Legea de reducere a inflației din 2022. Aceste legi nu au redus inflația. Ele au provocat-o.
Mulligan, profesor de economie la Universitatea din Chicago și membru senior al Committee to Unleash Prosperity, a fost economist șef la Consiliul consilierilor economici de la Casa Albă în perioada 2018-19. Prezentul articol este opinia acestuia redactată pentru publicația Wall Street Journal.
Creșterea cheltuielilor federale
Împreună, acestea au crescut cheltuielile federale cu peste 3 trilioane de dolari. Un nou studiu al Committee to Unleash Prosperity constată că o astfel de surpriză fiscală se traduce printr-o creștere cu cel puțin 6% a prețurilor de consum într-o economie de mărimea SUA. Prin urmare, cele două voturi ale lui Harris au fost responsabile pentru cel puțin jumătate din inflația excesivă (peste 2% anual). Care a avut loc între 2020 și 2024.
Dacă Harris ar fi obținut ce dorea, inflația ar fi fost și mai gravă. În timp ce era senator, Harris a introdus în 2020 Legea lunară de sprijin pentru criza economică. Care ar fi plătit celor mai mulți rezidenți americani 2 000 de dolari pe lună până la trei luni. Asta după încheierea oficială a urgenței pandemice. Dacă acest proiect ar fi devenit lege, plățile ar fi continuat până în august 2023. Și ar fi costat încă 15 trilioane de dolari. Inflația cumulată ar fi fost mai mare de 50%, în loc de 20%, între decembrie 2020 și iulie 2024.
Inflația surpriză
Economiștii Robert Barro și Francesco Bianchi au publicat recent comparații ale cheltuielilor publice și ale inflației între 2020 și 2023 în 37 de țări din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Barro și Bianchi au constatat că 80% din creșterile cheltuielilor guvernamentale au fost finanțate prin inflație surpriză. În SUA, fiecare trilion de dolari în cheltuieli guvernamentale suplimentare a adăugat cel puțin 2% la indicele prețurilor de consum până în 2023.
Un alt mod de a face legătura între surprizele fiscale și inflație provine dintr-o abordare pe care am adoptat-o împreună cu economistul Song Han în lucrarea din 2008, „Inflation and the Size of Government”. Am studiat războaiele. Care au fost în general afaceri fiscale mari și surprinzătoare. Am constatat că inflația atinge cote maxime în timpul sau la scurt timp după astfel de conflicte. În timp ce inflația revine la normal, nivelul prețurilor nu.
Amploarea războiului
De asemenea, am constatat că efectul inflației este proporțional cu amploarea războiului. Măsurată ca pondere a cheltuielilor publice în produsul intern brut. Programele de cheltuieli pandemice pot fi măsurate în acest mod pentru a estima efectul corespunzător asupra inflației. Astfel, am ajuns la o cifră de 1,8 %. Care este doar puțin mai mică decât estimările lui Barro și Bianchi.
În timp ce era senator, Harris a sponsorizat proiecte de lege care erau și mai ambițioase. Printre acestea se numără Medicare for All Act, care ar fi acordat guvernului federal statutul de monopol în furnizarea de asigurări de sănătate. Costurile programului ar fi fost atât de exorbitante încât Consiliul consilierilor economici a avertizat în 2018 că „nu este clar dacă economia ar fi capabilă să genereze veniturile fiscale necesare”.
Dacă guvernul SUA ar cheltui peste capacitatea sa de a genera venituri fiscale, ne-am afla în curând într-o situație asemănătoare cu cea din Germania interbelică. Este hiperinflația planul economic al lui Harris, informează wsj.com
