Israelul l-a ucis pe Fuad Shukr, un lider al Consiliului Jihad al Hezbollah. Vinovat de uciderea a sute de americani, precum și de israelieni. Shukr a pus la cale un atac recent care a ucis o duzină de copii în nordul Israelului. În 1983, el a orchestrat infamul atentat cu bombă de la cazarma pușcașilor marini din Beirut. Care a ucis 241 de militari americani.
Troy este istoric prezidențial american și membru senior în gândirea sionistă la Jewish People Policy Institute. Prezentul articol reprezintă o opinie a acestuia redactată pentru Wall Street Journal.
Ulterior, Departamentul de Stat a oferit o recompensă de 5 milioane de dolari pentru informații despre el și l-a inclus pe lista „teroriștilor globali special desemnați”. Au urmat ani de inactivitate. Până acum. America ar trebui să dea Israelului un cec de 5 milioane de dolari.
Moartea lui Shukr
După moartea lui Shukr, vicepreședintele Kamala Harris a recunoscut că „Israelul are dreptul să se apere împotriva unei organizații teroriste. Care este exact ceea ce este Hezbollah”. Dar a adăugat: „Acestea fiind spuse, trebuie să lucrăm în continuare la o soluție diplomatică”.
Obligația sa de a face compromisuri reflectă mesajele contradictorii ale Americii cu privire la terorismul islamic. Care datează de la masacrul lui Shukr din 1983. La acea vreme, președintele Ronald Reagan se temea de o escaladare în Orientul Mijlociu. El a numit masacrul „josnic”. Dar nu a ripostat. Câteva luni mai târziu, a ordonat o „redistribuire” a 1 400 de pușcași marini din Beirut către navele marinei americane din larg. Deși tehnic nu a fost o retragere, acțiunea lui Reagan a transmis un mesaj de slăbiciune.
Încurajarea ucigașilor
Această pasivitate i-a încurajat pe ucigași. Un raport acum declasificat al Agenției Centrale de Informații observa că „teroriștii internaționali au avut un an de glorie în 1985″, cu 784 de incidente, o creștere de 30% față de 1984. Terorismul din Orientul Mijlociu a alimentat această creștere.
Violența crescândă l-a determinat pe Reagan să riposteze. În 1985, teroriștii palestinieni au deturnat un vas de croazieră italian. Au luat ostatici sute de pasageri și au ucis un american. După ce au fugit în Egipt, răpitorii au zburat spre Tunisia, anticipând o primire de erou. Reagan a autorizat patru avioane F-14 ale Marinei să intercepteze avionul, avertizând: „Puteți fugi, dar nu vă puteți ascunde”.
Acțiunile Americii
În 1986, America a lansat raiduri aeriene împotriva Libiei după ce teroriști cu legături libiene au atacat o discotecă din Berlinul de Vest frecventată de soldații americani. După raid, președintele francez François Mitterrand s-a plâns: „Nu cred că poți opri terorismul ucigând 150 de libieni care nu au făcut nimic”. Cu toate acestea, după aceea, Moammar Gadhafi a confruntat rareori America în mod direct.
O evaluare confidențială a Agenției Centrale de Informații din 1986 a atribuit diminuarea terorismului jihadist „măsurilor de retorsiune militare, diplomatice și economice fără precedent” ale Occidentului. Evaluarea din anul următor a concluzionat că operațiunile antiteroriste „îmbunătățite” „i-au ținut pe teroriști în afara echilibrului”.
Aceste constatări pot ofensa mentalitatea occidentală aversă la conflict. Dar asta nu schimbă adevărul: negocierea cu jihadiștii denotă slăbiciune. Americanii ar trebui să înceteze să mai ceară încetarea focului și să încerce să îi liniștească pe autorii terorii. Numai prin proiectarea puterii, prin unificarea Occidentului în spatele Israelului și prin intimidarea Iranului, Statele Unite pot restabili stabilitatea globală. America datorează Israelului o datorie de recunoștință pentru că a preluat conducerea. Plus 5 milioane de dolari, informează wsj.com
