Principalele particularități ale pieței de muncă din România sunt creșterea cererii de angajați și nevoia de personal cu calificări specializate. În ultimii trei ani, numărul locurilor de muncă vacante este în creștere semnificativă, de la un an la altul.
Conform datelor prelucrate de Institutul Național de Statistică anul trecut, numărul mediu anual al locurilor de muncă vacante a fost de 45,1 mii, în creştere cu 2,4 mii locuri de muncă vacante faţă de anul 2021.
Românii nu mai lucrează?
Anul acesta, la finalul primului trimestru, potrivit datelor furnizate de agenţii economici din evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), erau disponibile 57.280 locuri de muncă la nivel național, (cele anunțate anterior, dar neocupate și oferte noi), confirmând trendul ascendent.
Analiza ofertelor de muncă făcută de ANOFM arată că din cele 57.280 locuri de muncă, doar 3.075 sunt destinate persoanelor cu studii superioare, 22.409 sunt pentru persoanele cu studii medii sau profesionale, iar restul de 31.796 locuri de muncă fiind destinate persoanelor fără studii sau cu studii primare și gimnaziale.
Cererea cea mai mare este pentru meserii care presupun muncă fizică, dar cu o calificare tehnică, respectiv instalatori, electricieni, mecanici sau tehnicieni de producție. De asemenea, în afară de domeniul tehnic, regăsim nevoia de calificare profesională în industrii precum HORECA, medicină, învățământ, agricultură și construcții.
Astfel, piața muncii din România are nevoie de personal calificat în meseriile mai sus menționate, dar și de bucătari, ospătari, cofetari, patiseri, recepționiști, cameriste, personal pentru curățenie, asistenți medicali, infirmieri, învățători și agronomiști. Pentru persoanele care se încadrează în categoria celor cu studii primare sau gimnaziale, majoritatea cererilor sunt pentru meserii din domeniul construcțiilor, precum zidari, zugravi, montatori gresie, faianță și parchet sau pentru personal de curățenie și întreținere clădiri.
Mai au românii încredere în locul de muncă?
Știm că pandemia a schimbat percepția multor oameni referitor la muncă în general și anumite meserii în particular și am văzut că revenirea la „normalitate” a fost dificilă pentru unele companii, iar unii angajați au ales să plece în afara țării pentru a-și continua activitatea, însă cei care au rămas au nevoie să capete din nou încrederea că „a munci” înseamnă nu numai a-ți asigura un trai decent, ci și a lăsa ceva în urma ta, a contribui la o prosperitate generală, nu doar individuală, și pe un termen mult mai lung.
Aici cred că putem vorbi de o nevoie specifică a angajaților români, și anume redobândirea încrederii în munca pe care își doresc să o facă, din perspectiva viitorului, care înseamnă dezvoltare, nu doar a momentului prezent, care înseamnă supraviețuire. Încrederea că dacă pornesc pe un drum profesional, acesta le va aduce beneficii materiale, dar și satisfacții pe termen mediu și lung. Dar pentru asta e nevoie de răbdare, implicare și perseverență.
O altă nevoie specifică a angajaților români este aceea a unor lideri care să fie conștienți de nevoile oamenilor cu care lucrează și să se preocupe de construirea încrederii și colaborării încă de la început, de la primul angajat. Dincolo de toate beneficiile menționate anterior, cred că oamenii au nevoie de oameni, lideri sau coechipieri, care să îi inspire, să le ofere viziunea și cadrul de a se dezvolta și prin muncă, prin propriile realizări profesionale, prin contribuția pe care o aduc în acest fel la un bine mai mare decât acela al propriei persoane.
