Pe ce resursă se bazează economia Albaniei? Țara europeană în care turismul și agricultura asigură o treime din PIB

Economia Albaniei se bazează în mare parte pe agricultură și turism. Însă, micul stat balcanic este una din puținele țări ale Europei în care pădurile acoperă aproximativ două treimi din suprafața țării.

Cu toate acestea, economia Albaniei și implicit statul albanez au avut de suferit ca urmare a pierderii unei părți însemnate din suprafața forestieră. Motivul principal este unul cât se paoate de evident și anume defrișările masive pentru aface loc agriculturiii, pășunilor și nu în ultimul rând pentru obținerea lemnului de foc. Toate aceste crime asupra mediului au avut loc în principal la începutul anilor 1990.

În ultima decadă a secolului XX, guvernul albanez s-a alăturat Italiei și Băncii Mondiale pentru a pune în aplicare un proiect forestier, care a inclus consolidarea instituțiilor de mediu din Albania și introducerea unor metode de silvicultură durabilă.

Albania este deficitară la capitolul aplicarea legii

Economia Albaniei s-a confruntat cu o perioada de tranziție post-comunistă caracterizată prin migrație masivă a populației interne spre orașsele mari sau spre alte state. De asemenea, guvenul albanez nu stă prea bine nici la capitolul aplicare legilor și reglementărilor.

Din păcate, asemenea statelor ex-sovietice, Albania și-a utilizat în mod excesiv resursele naturale. Toate acestea au dus la o degradare considerabilă resursei forestiere și a pășunilor fapt ce a accentuat eroziunea solului.

Ca răspuns, Asociația Internațională pentru Dezvoltare (IDA) și guvernul suedez sprijină planificarea participativă a gestionării pădurilor și pășunilor și investițiile în 240 de comune rurale prin intermediul Proiectului de dezvoltare a resurselor naționale (NRDP).

Aceste investiții au contribuit la creșterea veniturilor obținute din activități forestiere și agricole în zonele comunale și la o reducere semnificativă a eroziunii, iar Albania este acum una dintre primele țări care captează carbon pe terenurile erodate prin intermediul Fondului BioCarbon.

Albania își reconsideră politicile în materie de protejarea mediului și a pădurilor

După aproximativ două decenii de tranziție, de tăieri ilegale și de suprapășunat al pădurilor, albanezii care trăiesc în zonele rurale au început să devină conștienți de efectele dăunătoare pe care aceste practici le aveau asupra mediului.

Pentru a aborda această problemă, rezidenții s-au organizat în organizații comunitare având ca obiective principale protejarea și utilizarea rațională a resurselor lor.

Planificarea și gestionarea participativă a pădurilor și a pășunilor a fost pilotată în doar 30 de comune în timpul implementării Proiectului forestier albanez finanțat de Banca Mondială (1996-2003). Având în vedere rezultatele sale pozitive și sprijinul larg al comunității, abordarea a fost extinsă în cadrul proiectului PNDR în peste 200 de comune.

Această experiență a condus la decizia guvernului albanez din iunie 2008 de a formaliza transferul drepturilor asupra terenurilor forestiere către 345 de comune, resurse care sunt folosite de aproape un milion de persoane. Proiectul a abordat problemele legate de degradarea solului și de îmbunătățirea bazinelor hidrografice prin:

(1) finanțarea planificării participative a gestionării pădurilor;

(2) pregătirea planurilor de micro-recipiente prin care se asigură gestionarea agriculturii, pădurilor și pășunilor;

(3) finanțarea investițiilor în silvicultură, pășuni și terenuri agricole;

(4) finanțarea activităților de captare a carbonului pe terenurile forestiere ale comunelor prin plăți din Fondul BioCarbon.

În momentul de față, proiectul se desfășoară în 240 de comune (cu 21 mai multe decât obiectivul proiectului). Se estimează că gestionarea îmbunătățită a resurselor forestiere și de pășuni și a bazinelor hidrografice din Albania în 240 de comune, prin planificare participativă, prin sprijinul acordat schimbărilor instituționale dar și a investițiilor la scară mică în plantarea de păduri și livezi pe terenuri degradate, a contribuit, de la începutul proiectului în 2005, la:

o creștere cu 25 % a veniturilor obținute din activități forestiere în pădurile și pășunile comunale;

o creștere cu 50 % a veniturilor obținute din activități forestiere și agricole în micro-recipiente;

Statul balcanic are un mare potențial de captare a carbonului

Albania este una dintre primele țări care a captat carbon de pe terenurile erodate. Fondul Biocarbon, o inițiativă publică/privată administrată de Banca Mondială, a ajuns la un acord cu guvernul în iunie 2007 pentru a achiziționa reduceri de emisii obținute în urma activităților de captare a carbonului, estimate la aproximativ 11 milioane de dolari pentru Fondul Biocarbon.

„Având în vedere suprafețele mari de terenuri abandonate și puternic erodate, Albania are un mare potențial de captarea a carbonului. Acest lucru ar putea atrage atenția altor investitori pentru a ajuta Albania să își împădurească terenurile degradate și, în același timp, să poată reține o parte din carbon. Astfel, se aduc beneficii directe pentru pentru comunitățile care fac parte din acest sistem, precum și pentru întreaga economie a Albaniei”, a declarat Drita Dade, șef de proiect Banca Mondială.

”Trebuie să fi fost aici în urmă cu 10 ani pentru a vedea că nu există vegetație, ci terenuri degradate și păduri suprapășunate. Prin intermediul unor intervenții în cadrul proiectului Băncii Mondiale, am făcut un serviciu imens pădurii.

Am curățat-o și am subțiat-o pentru a permite pădurilor bune să crească mai bine și pentru a deschide spațiu pentru ca animalele sălbatice să revină în pădurile noastre. Am oprit caprele și animalele de la pășunat pentru primii trei ani. Ceea ce vedem acum aici arată că, cu un management adecvat, putem avea lemn de bună calitate, iar animalele și alte plante se întorc”, a precizat un fermier din Gjalish, comuna Uleza, Mat.

Principalele ramuri economice ale Albaniei

La fel ca toate țările Europei care au făcut parte din Uniunea Soviectică, în perioada regimului dictatorial guvernul comunist a acordat o atendție deosebită agriculturii. A pompat resurse substanțiale pentru dezvoltarea agriculturii. Programele masive de recuperare a terenurilor sau de ameliorare a solului și de irigații, precum și utilizarea sporită a îngrășămintelor, au contribuit la o creșterea producției agricole.

În ciuda acestor progrese, rezultatele în materie de producție au continuat să fie îngreunate de metodelor agricole tradiționale și de mecanizarea redusă, care implică o forță de muncă uriașă. Măsurile adoptate să încurajeze creșterea industriei alimentare și a agriculturii au fost împiedicate de penuria cronică de alimente de bază, de  infrastructura deficitară, precum și de lipsa materiilor prime, la care se adăugă și lipsa lucrătorilor calificați și a managerilor. În mod paradoxal, agricultura din Albania a înregistrat o creștere anuală în perioada postcomunistă.

În sectorul agricol lucrează aproximativ jumătatea din populația activă pe piața muncii. Industria agricolă contribuie cu aproximativ o 20% din PIB-ul Albaniei, în condițiile în care doar o pătrime din suprafața totală a terenului este arabilă. În pofida acestor, deficiențe țara își satisface aproape toate nevoile alimentare din producția internă. Culturile principale sunt grâul, porumbul, sfecla de zahăr și pepenii verzi.

Se mai cultivă mere, prune, struguri, nuci și castane. Pe coasta sudică a Albaniei se cultivă în special citrice, smochine și măsline în zonele în care există suficientă irigare. Principalele animale de fermă sunt oile, caprele, vitele și porcii.

Mineritul și industria piscicolă

Pentru o țară de numai 27.000 de kilometri pătrați, resursele Albaniei sunt considerabile. Partea de sud-vest a țării este bogată în petrol și gaze naturale. În regiunile muntoase din nord-est și centru se găsesc rezerve substanțiale de minerale metalice, printre care crom, cupru și fier-nichel. În apropiere de Tirana, capitala țării de găsesc zăcăminte de lignit (cărbune moale).

În anii 1980, Albania a fost lider mondial în producția de crom, însă producția a scăzut constant începând cu anii 1990, în timpul tranziției politice de la comunism. În pofida creșterii producției până la mijlocul anilor 1990, mineritul în toate sectoarele a regresat până la sfârșitul secolului din cauza metodelor de recuperare învechite, a mașinilor și echipamentelor depășite precum și a lipsei de expertiză tehnică sau a organizării deficitare. Cele din urmă au caracterizat eforturile Albaniei de a-și exploata resursele.

Cu acces la Marea Adriatică, cât și la Marea Ionică, Albania are un mare potenția în ceea ce înseamnă industria pescuitului.  la fel ca în cazul sectrorului agricol și în acest domeniu, lipsa pescarilor profesioniști și a utilizării echipamente ieșite din uz pune mari probleme industriei piscicole. Captura din Marea Ionică include crap, păstrăv, doradă, midii și crustacee.

Porturile principale de pescuit ale țării sunt Sarande, Vlore, Shengjin și Durres, ultimul fiind de altfel, cel mai mare și cel mai important din Albania. De asemenea, pe lacurile interioare au fost dezvoltate instalații portuare.  Guvernul a interzis  pescuitul păstrăvului letnica (cunoscut sub numele de koran în Albania). Este un pește care are carnea roz și este pe cale de dispariție. Se găsește cu precădere în lacul Ohrid. Totodată, fermele de păstrăv au crescut în importanță, la fel ca și fermele de creveți și crescătoriile.

Industria serviciilor

Sectorul serviciilor reprezintă o altă ramură industrială importantă pentru PIB-ul Albanei. Industria ospitalieră contribuie cu aproximativ două cincimi din PIB-ul țării. Aproximativ o cincime din populația activă lucrează în acest domeniu.

Sectorul turistic al Albaniei a fost practic inexistent înainte de 1992 și a rămas relativ subdezvoltat la începutul secolului XXI spre deosebire de restul regiunii. Cuaza principală o constiturie infrastructura precară și instabilitatea politică.

Însă lucrurile par să evolueze, restaurările majore ale monumentelor arhitecturale și culturale precum și construcția de hoteluri de-a lungul coastei au început să atragă un număr mare de vizitatori la începutul anilor 2000.

Cei  470 km de coastă dispuși de-a lungul Adriaticii sunt arhicunoscuți pentru plajele mirobolante. Albania are, de asemenea, multe comori arheologice. O serie de săpături efectuate la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI au scos la suprafață ruine și artefacte din antichitate.

O asemenea comoară arheologică este situl Butrint, care, a fost la un moment dat o colonie grecească, oraș roman și un port bizantin desemnat sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1992 și parc național în 2000.

O gestionare mai durabilă și mai comunitară a resurselor naturale în Albania va duce la creșterea productivității, a veniturilor și, în general, la îmbunătățirea resurselor de teren și de apă pentru sectorul public. PNDR a fost în prima linie a dezvoltării plății pentru servicii de mediu (PES) și a atenuării schimbărilor climatice, oferind un sistem de finanțare a sechestrării carbonului pe terenurile forestiere din comune prin intermediul plăților din Fondul Bio Carbon către actorii locali.

Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a cuantifica beneficiile și costurile furnizării acestor servicii, cu scopul final de a se asigura că acestea se autofinanțează pe termen lung. În plus, operațiunile ulterioare ar putea profita de fondurile de aderare la Uniunea Europeană prevăzute pentru dezvoltarea rurală pentru a consolida în continuare capacitățile asociațiilor de utilizatori forestieri.