Economia Olandei se află printre primele 20 la nivelul economiei mondiale. În 2018, PIB-ul Țărilor de Jos a fost clasat pe locul 17 în lume, cu 909 miliarde de dolari. Succesul economic al Olandei se datorează diferiților factori, cum ar fi utilizarea adecvată a resurselor naturale ale țării și politicile guvernamentale favorabile. Olanda are o gamă largă de resurse naturale care includ peisajele frumoase ale țării, terenurile arabile, peștele și gazele naturale, printre altele.
Pentru stabilizarea economiei Olandei pe termen lung, este important să existe un echilibru între presiunea economică asupra resurselor naturale, pe de o parte, și capacitatea acestor resurse de a se reface, pe de altă parte. Indicatorii din cadrul acestei teme descriu rezervele totale de resurse regenerabile (de exemplu, lemn, apă și biodiversitate) și resurse neregenerabile (cum ar fi purtătorii de energie fosilă), atât în termeni cantitativi, cât și calitativi.
Terenuri arabile
În 2015, terenurile arabile din țară reprezentau aproximativ 30 % din suprafața totală din Țările de Jos. Din 2005 până în 2015, dimensiunea terenurilor arabile din Țările de Jos a fluctuat, atingând cel mai înalt nivel în 2005, când reprezenta aproximativ 33% din suprafața totală a țării. Cel mai scăzut nivel a fost atins în 2011, când a reprezentat aproximativ 29,8% din întreaga suprafață a țării. Sectorul agricol este o industrie vitală în Țările de Jos, deoarece a contribuit cu aproximativ 1,6% din PIB-ul țării în 2015. Departamentul Muncii din Olanda a estimat că aproximativ 1,2% din forța de muncă a țării a fost angajată în sectorul agricol în 2015. Unele dintre cele mai importante culturi cultivate în Țările de Jos includ roșiile, ardeii iuți și florile. Majoritatea produselor agricole din Țările de Jos sunt exportate către alte națiuni, fiind unul dintre principalele surse de venit în valută ale țării. Guvernul Olandei a pus în aplicare mai multe măsuri pentru a dezvolta industria agricolă a țării. Guvernul le-a cerut fermierilor să reducă dependența de substanțele chimice pentru a îmbunătăți calitatea alimentelor pe care le cultivă. În 2017, s-a raportat că fermierii din Olanda au eliminat aproape complet utilizarea pesticidelor pentru culturile cultivate în sere.
Gazele naturale
În 2015, s-a estimat că Țările de Jos dețineau aproximativ 25% din rezervele de gaze naturale din UE. Cel mai important zăcământ de gaze naturale din Olanda este câmpul de gaze Groningen. Zăcământul a fost descoperit în 1959 și este cel mai mare din țările Europei, precum și al zecelea ca mărime din lume. Câmpul Groningen a început să producă gaze naturale în 1963, iar în primul deceniu de producție a produs aproximativ 3,57 trilioane de metri cubi de gaze naturale în fiecare an. Ulterior, producția a scăzut la 1,25 trilioane de picioare cubice în fiecare an. În 2004, s-a estimat că zăcământul reprezenta aproximativ 50% din gazele naturale produse în Țările de Jos. În 2009, s-a estimat că zăcământul a produs aproximativ 60,7 trilioane de metri cubi, ceea ce reprezintă aproximativ 60% din rezervele sale totale. Guvernul a estimat că restul gazelor naturale din zăcământ ar putea dura cel puțin 50 de ani. În 2014, guvernul olandez a decis să reducă producția din acest zăcământ deoarece se credea că aceasta ar putea cauza o creștere a numărului de cutremure în zonele respective. Guvernul olandez a anunțat că intenționează să închidă exploatarea până în 2030. De asemenea, guvernul olandez a îndemnat locuitorii să reducă consumul de gaze naturale pentru a reduce amprenta de carbon a țării.
Păduri
Conform datelor Băncii Mondiale din 2015, pădurile acopereau aproximativ 11,1 6% din suprafața totală a Olandei. Datele au arătat, de asemenea, că acoperirea forestieră din Țările de Jos a fost în creștere din 2005 până în 2015. Persoanele private dețin aproximativ 33% din pădurile din Țările de Jos, în timp ce guvernul național deține 34% din păduri. Autoritățile locale și organizațiile de conservare a naturii dețin restul. Cea mai răspândită varietate de arbori din pădurile olandeze include stejarul și pinul silvestru. Unele dintre cele mai renumite păduri din Olanda includ Appèlbergen, Bevrijdingsbos și Geelders. Sectorul lemnului este o industrie esențială în Țările de Jos; cu toate acestea, se confruntă cu mai multe provocări majore, cum ar fi costul ridicat al recoltării și prețul scăzut al produselor din lemn pe piața țărilor Europei. Părțile de interes din industria lemnului din Olanda au sugerat mai multe măsuri pentru a dezvolta sectorul lemnului din această țară. În 2016, s-a raportat că guvernul olandez a pus în aplicare un plan ambițios de creștere a acoperirii forestiere a țării cu aproape 25% în următorii 30 de ani. Planul are ca scop reducerea amprentei de carbon a Olandei, precum și creșterea cantității de lemn produs în țară.
Pește
Rezervele mari de pește din apele teritoriale ale Olandei reprezintă unele dintre resursele naturale importante ale țării. Printre cei mai comuni pești din Țările de Jos se numără bibanul de mare, gândacul comun și dorada. Olanda este o țară europeană populară printre pescarii sportivi, iar unele dintre cele mai renumite destinații de pescuit sportiv din țară sunt Insulele Wadden și Delta Zeeland. Pescarii sportivi din Țările de Jos trebuie să obțină un permis de pescuit cunoscut sub numele de VISpas, care permite titularului să pescuiască în toată țara.
Sursă: World Atlas