Istoria geologică complexă a Regatului Unit și a zonelor adiacente platformei continentale a contribuit mult la bogăția de resurse naționale. Comerțul antic cu staniu din Cornwall, asocierea strânsă a resurselor de cărbune și de minereu de fier care au sprijinit dezvoltarea Revoluției Industriale și, mai recent, exploatarea resurselor de petrol și gaze offshore, toate acestea au avut o contribuție crucială la economia Regatului Unit.
Aprovizionarea adecvată cu minerale este esențială pentru industria prelucrătoare, de construcții, energie și agricultură și, prin urmare, pentru dezvoltarea durabilă a unei economii moderne, așa cum este cea a Regatului Unit.
Resursele de minerale și energie
Regatul Unit are rezerve relativ limitate de resurse minerale valoroase din punct de vedere economic. Extracția de minereu de fier, cândva importantă, s-a redus aproape la zero. Alte metale importante care sunt extrase sunt staniul, care asigură aproximativ jumătate din cererea internă, și zincul.
Există rezerve adecvate de minerale nemetalice, inclusiv nisip și pietriș, calcar, dolomită, cretă, ardezie, barită, talc, argilă și șisturi argiloase, caolin (argilă de porțelan), argilă cu bile, pământ de fuller, celestină și gips. Nisipul, pietrișul, calcarul și alte roci concasate sunt extrase pentru a fi utilizate în construcții.
În schimb, Regatul Unit dispune de resurse energetice relativ mari, inclusiv petrol, gaze naturale și cărbune. Cărbunele, combustibilul cândva vital pentru economia Regatului Unit, a continuat să scadă în importanță. În comparație cu anul de vârf 1913, când peste un milion de lucrători produceau peste 300 de milioane de tone, producția actuală a scăzut cu peste patru cincimi, cu o reducere și mai mare a forței de muncă.
Centralele electrice sunt principalii clienți ai cărbunelui, dar, având în vedere creșterea utilizării altor combustibili și închiderea tot mai frecventă a carierelor a căror exploatare a devenit nerentabilă, industria rămâne sub o presiune considerabilă.
Platformă de foraj în port. Remorcarea platformei petroliere în Marea Nordului. Sursă foto: Dreamstime
Importanța petrolului din Marea Nordului
Descoperirea petrolului în Marea Nordului și împărțirea suprafeței sale între țările Europei învecinate au dus la dezvoltarea rapidă a exploatării petrolului, iar Regatul Unit a devenit practic autosuficient în ceea ce privește petrolul și chiar exportator. Cu o producție medie de aproape trei milioane de barili pe zi la începutul secolului XXI, țara era unul dintre cei mai mari producători pe planul economiei mondiale.
Balanța de plăți a beneficiat în mod considerabil de veniturile din petrol, iar o proporție substanțială a fost investită în străinătate pentru a compensa diminuarea veniturilor din țiței în viitor. Rezervele dovedite au fost estimate la aproximativ 700 de milioane de tone la sfârșitul anilor 1990.
De când au început să fie disponibile în cantități mari, în 1967, proviziile de gaze naturale offshore din Marea Nordului au înlocuit livrările de gaze de oraș, care se bazau anterior pe cărbune. A fost creată o rețea națională de conducte de distribuție. Rezervele dovedite de gaze naturale au fost estimate la 760 de miliarde de metri cubi la sfârșitul anilor 1990.
Autosuficiența în ceea ce privește petrolul și gazele naturale și declinul mineritului de cărbune au transformat sectorul energetic al Marii Britanii. Combustibilul nuclear și-a extins ușor contribuția la generarea de energie electrică, iar energia hidroelectrică contribuie într-o mică proporție (mai ales în Scoția), dar centralele electrice convenționale cu aburi furnizează cea mai mare parte a energiei electrice a țării.
Sursă: British Geological Survey
