În ultimii ani am tot auzit, până ce ni s-a întipărit în minte faptul că oamenii și acțiunile lor poartă o mare responsabilitate pentru încălzirea globală, secetă, fenomenele meteo extreme, sau într-o propoziție mai largă, pentru toate lucrurile negative care rezultă din schimbările climatice. Recent, a apărut o declarație semnată de 1.107 oameni de știință, experți, oameni de media din 41 de țări din toată lumea care spune că nu există nicio urgență climatică.
Grupul de experți este grupat sub fundația Clintel care activează în domeniul schimbărilor climatice și al politicii climatice. Clintel a fost fondată în 2019 de profesorul emerit de geofizică Guus Berkhout și de jurnalistul științific Marcel Crok. Obiectivul fundației fiind acela de a genera cunoștințe și înțelegere a cauzelor și efectelor schimbărilor climatice, precum și a efectelor politicii climatice. Printre aceștia se numără și laureatul Nobel pentru fizică, profesorul norvegian Ivar Giaver.
În cadrul declarației comune semnate de aceștia se relevă necesitatea unei abordări mai puțin politice a problemei climei și a unor soluții mai mult științifice. Ei arată că modelele computerizate sunt viciate tot de către oameni, prin ipoteze, relații, parametrizări și constrângeri de stabilitate, pe care teoreticienii și programatorii le introduc atunci când creează un model climatic. Clintel își arată dezaprobarea pentru acest model considerând că discuția este prea mult bazată pe convingeri și prea puțin pe o știință solidă și autocritică.
Mai multă știință și mai puțină politică
Documentul spune următoarele: „Știința climei ar trebui să fie mai puțin politică, în timp ce politicile climatice ar trebui să fie mai științifice. În special, oamenii de știință ar trebui să sublinieze faptul că rezultatele modelării lor nu sunt rezultatul unei minuni: modelele computerizate sunt create de oameni. Ceea ce iese depinde în totalitate de ceea ce teoreticienii și programatorii au introdus: ipoteze, ipoteze, relații, parametrizări, constrângeri de stabilitate etc. Din nefericire, în știința climatică tradițională, cea mai mare parte a acestor intrări nu este declarată.
A crede în rezultatul unui model climatic înseamnă a crede în ceea ce au introdus creatorii modelului. Tocmai aceasta este problema discuțiilor actuale despre climă, în care modelele climatice ocupă un loc central. Știința climei a degenerat într-o discuție bazată pe convingeri, nu pe o știință solidă și autocritică. Ar trebui să ne eliberăm de credința naivă în modele climatice imature. În viitor, cercetarea în domeniul climei trebuie să acorde un accent semnificativ mai mare științei empirice.”
Este un punct de vedere curajos în condițiile în care astăzi este destul de greu să obții finanțări pentru cercetări care să nu pună la îndoiala teoria schimbărilor climatice, adoptată în urma unor sume de bani considerabile, sub formă de granturi, împărțite atât în universități, dar și în mass-media.
Concluziile documentului semnat de către Clintel
- Nu există o urgență climatică
Știința climei ar trebui să fie mai puțin politică, în timp ce politicile climatice ar trebui să fie mai științifice. Oamenii de știință ar trebui să abordeze în mod deschis incertitudinile și exagerările din previziunile lor privind încălzirea globală, în timp ce politicienii ar trebui să numere în mod imparțial costurile reale, precum și beneficiile imaginare ale măsurilor lor politice.
2. Încălzirea este cauzată atât de factori naturali, cât și de factori antropogeni
Arhiva geologică relevă faptul că clima Pământului a variat de când există planeta, cu faze reci și calde naturale. Mica Epocă Glaciară s-a încheiat nu mai târziu de 1850. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că în prezent ne confruntăm cu o perioadă de încălzire.
3. Încălzirea este mult mai lentă decât se preconiza
Lumea s-a încălzit semnificativ mai puțin decât a prezis IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) pe baza forțării antropice modelate. Diferența dintre lumea reală și cea modelată ne arată că suntem departe de a înțelege schimbările climatice.
4. Politica în domeniul climei se bazează pe modele inadecvate
Modelele climatice au multe deficiențe și nu sunt nici pe departe plauzibile ca instrumente de politică globală. Acestea supraestimează efectul gazelor cu efect de seră, cum ar fi CO2. În plus, acestea ignoră faptul că îmbogățirea atmosferei cu CO2 este benefică.
5. CO2 este hrană pentru plante, baza întregii vieți pe Pământ
CO2 nu este un poluant. Este esențial pentru toate formele de viață de pe Pământ. Fotosinteza este o binecuvântare. Mai mult CO2 este benefic pentru natură, înverzind Pământul: CO2 suplimentar în aer a favorizat creșterea biomasei vegetale la nivel mondial. De asemenea, este benefic pentru agricultură, crescând randamentul culturilor din întreaga lume.
6. Încălzirea globală nu a crescut numărul dezastrelor naturale
Nu există nicio dovadă statistică care să demonstreze că încălzirea globală intensifică uraganele, inundațiile, secetele și alte dezastre naturale de acest gen sau că acestea devin mai frecvente. Cu toate acestea, există numeroase dovezi că măsurile de atenuare a emisiilor de CO2 sunt pe cât de dăunătoare, pe atât de costisitoare.
7. Politica în domeniul climei trebuie să respecte realitățile științifice și economice
Nu există o urgență climatică. Prin urmare, nu există niciun motiv de panică și alarmă. Ne opunem cu fermitate politicii nocive și nerealiste de CO2 zero net propuse pentru 2050. Dacă apar abordări mai bune, și cu siguranță vor apărea, avem suficient timp pentru a reflecta și a ne adapta. Scopul politicii globale ar trebui să fie „prosperitatea pentru toți” prin furnizarea de energie fiabilă și la prețuri accesibile în orice moment. Într-o societate prosperă, bărbații și femeile sunt bine educați, rata natalității este scăzută, iar oamenilor le pasă de mediul înconjurător.
