La două săptămâni distanță de Revelionul tradiţional, peste un million de sârbi, ucraineni, ruşi şi lipoveni stabiliți în România vor sărbători intrarea în anul 2023. Pentru creștinii ortodocși de rit vechi, noaptea dintre 13 și 14 ianuarie este marcată de mese festive, muzică şi bună dispoziție.
Astfel, conform obiceiurilor și tradițiilor rămase din moși-strămoși, de Revelionul pe rit vechi, gospodinele pregătesc masa de sărbătoare şi împart apropiaților dulciuri, nuci şi mere, astfel încât anul ce vine să aducă belşug în casă.
De asemenea, după ce apune soarele, tinerii colindă cu „Pluguşorul” din casă în casă. O superstiție a credincioșilor de rit vechi spune că, acea casă care este vizitată de urători, va fi binecuvântată tot anul următor şi va fi păzită de cele rele, scrie B1.
Însă, nu doar la noi în țară se celebrează Anul Nou pe stil vechi, ci și în Rusia, Ucraina, Republica Moldova sau Bulgaria.
Tradiții respectate în Republica Moldova
În mai multe sate de peste Prut, copiii care sărbătoresc Anul Nou pe rit vechi colindă uliţele satului şi merg din casă în casă cu talăngi şi buhaiuri pentru un an mai roditor şi mai îmbelşugat.
Acest lucru se întâmplă și pe parcursul ultimelor zile ale anului.
De asemenea, conform obiceiurilor, cei tineri sunt îmbrăcaţi în haine tradiţionale şi poartă măşti care întruchipează diferite figuri mitologice. În această ținută, prichindeii cântă şi dansează pentru a întâmpina noul an cu voie bună.
În ceea ce privește mâncarea, majoritatea credincioșilor de rit vechi gătesc, cu ocazia acestei sărbători, clătite cu brânză şi carne, vărzări, cozonaci, cârnaţi şi sarmale.
De ce se sărbătorește Anul Nou pe rit vechi
Persoanele care aleg să sărbătorească Revelionul pe stil vechi iau în considerare calendarul iulian. Astfel, mai mulți credincioși ortodocși au decis să păstreze vechile tradiții și să sărbătorească Anul Nou și Crăciunul după vechiul calendar, care datează de pe vremea țarului rus, Petru I, în anul 1699.
Practic, acest calendar de rit vechi rămâne în urmă cu trei zile la fiecare 400 de ani față de cel nou. În prezent, între cele două există o diferență de 13 zile.
Povestea calendarelor
Înainte de Hristos, oamenii se ghidau după două sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor, de 365 de zile, iar altul al romanilor, care avea 355 de zile, scrie Libertatea.
În fiecare an, între cele două exista o diferență de 10 zile, și chiar între fiecare dintre ele și calendarul solar.
Astfel, pentru că în calculul calendarului iulian (de 365 de zile și 6 ore) și a calendarului solar (de 365 zile, 5 ore și 43 de minute) reieșea o diferență de 11 minute și 14 secunde, s-a ajuns, după 330 de ani la un decalaj de trei zile, atât cât este și în prezent.
Însă, împăratul roman Iuliu Cezar a decis să îndrepte această situație în anul 46 î.Hr, făcând recerea la sistemul de calcul egiptean, care a fost botezat calendarul iulian.
Cel din urmă a fost folosit de creștini după aceea timp de secole.
Ulterior, în anul 1923, la Constantinopol, s-a decis trecerea de la calendarul iulian la calendarul Gregorian.
În acel moment, Biserica Ortodoxă a decis să se separe în două, în cea pe Stil Vechi și cea pe Stil Nou.
