Activele digitale au reprezentat pentru multe instituții financiare ,din întreaga lume, motivul pentru care au depus eforturi pentru a-și integra și extinde ofertele și investițiile. Au realizat că nu mai pot adopta o abordare de tip „așteptăm și vedem”.
În timp ce își formulează strategiile, acestea caută în continuare să profite de avantajele dezintermedierii pe care le oferă activele digitale. Dar caută, de asemenea, gestionarea riscurilor și infrastructura sigură la care s-au obișnuit să se aștepte de la instituțiile mature.
În esență, investitorii cer pentru activele digitale o infrastructură comparabilă cu cea care există pentru activele tradiționale. În anul 2022, cea mai mare criptomonedă a scăzut cu aproximativ 75% față de vârful atins în noimebrie 2021. Valaorea de piață a celor aproximativ 22.000 de criptomonede se află acum la mai puțin de 30% din vârful de 3000 de miliarde de doali din noiembrie 2021.
Însă, aceste lucru nu înseamnă că tehnologia blockchain sau criptografia nu vor fi în continuare parți integrante ale setului de instrumente economice moderne.
Cum poate deveni piața activelor digitale mult mai predictibilă
Sunt trei considerente cheie determină această cerere. Creșterea interesului pentru activele digitale; în august 2021, capitalizarea pieței globale a criptomonedelor era de peste 2.000 de miliarde de dolari, mai mult decât dublu față de cea de la sfârșitul anului 2020. Cu alte cuvinte, după doar un deceniu de existență, capitalizarea pieței criptomonedelor a ajuns la aproximativ 20 % din capitalizarea pieței globale a aurului, campionul activelor de rezervă pentru monedele lumii în cea mai mare parte a istoriei moderne.
Al doilea considerent este dat de potențialul emergent al tokenizării. Procesul prin care un activ de bază, tangibil sau intangibil, este convertit într-un „token” digital care acționează ca reprezentant al acestuia. Este posibilă tokenizarea unei game largi de active, de la numerar, titluri de capital și titluri de creanță până la active reale, cum ar fi bunuri imobiliare, mărfuri, artefacte și opere de artă.
Astfel de evoluții deblochează inovații potențiale în domenii precum custodia, gestionarea garanțiilor, numerarul și lichiditățile, administrarea fondurilor, contabilitatea și plățile. Într-un studiu realizat de BNY Mellon în august 2021, 72% dintre administratorii de active instituționale au declarat că intenționează să dezvolte soluții pentru tokenizarea activelor.
Al treilea considerent face referire la existența unui mecanism de ”reglementare în evoluție”. Pe scurt, autoritățile de reglementare depun eforturi pentru a remedia lacunele și a promova coerența mediului de reglementare pentru activele digitale. De exemplu, în 2020, Comisia Europeană a publicat un proiect de lege pentru a crea un cadru la nivelul UE pentru activele digitale.
Se estimează că Regulamentul privind piețele de criptoactive (MiCA) va deveni aplicabil în 2024. În plus, în Statele Unite, Rezerva Federală, Oficiul de Control al Monedei și Corporația Federală de Asigurare a Depozitelor (FDIC) sunt angajate într-un „sprint” inter-agenții privind criptomonedele pentru a dezvolta un cadru comun de supraveghere a criptomonedelor.
Integrarea activelor digitale în ecosistemul tradițional
Având în vedere importanța tot mai mare a activelor digitale, cererea instituțională pentru o infrastructură globală care să asigure stabilitate și siguranță este evidentă. Investitorii se așteaptă la același nivel instituțional de servicii ca în spațiul tradițional.
În plus, părțile interesate instituționale de toate tipurile au nevoie de servicii stabile și fiabile pentru întregul ciclu de viață al activelor, de la emitere la custodie, tranzacționare și decontare, până la serviciile de bază ale fondurilor, contabilitate și plăți. Aceste cerințe se împart în trei categorii:
Încredere și soliditate financiară: Având în vedere potențialul spațiului digital, instituțiile caută același nivel de gestionare a riscurilor, aceeași atenție acordată respectării reglementărilor și aceleași standarde riguroase de siguranță și securitate care sunt disponibile pentru activele tradiționale.
Instituțiile caută scalabilitate, transparență și niveluri de sprijin cu spectru complet pentru a le ajuta să navigheze printre riscurile ecosistemului activelor digitale. Rapoartele de reglementare multijurisdicționale, reziliența și experiența în gestionarea unor scenarii complexe la scară instituțională îi vor diferenția pe unii furnizori de alții.
Lipsa de continuitate: Instituțiile doresc un ghișeu unic pentru a sprijini cazurile de utilizare în expansiune a activelor digitale, precum și pentru a oferi valoare pe parcursul întregului ciclu de viață financiar al activelor digitale (cum ar fi tranzacționarea, păstrarea în siguranță, gestionarea garanțiilor și acordarea de împrumuturi).
În lumea activelor și piețelor tradiționale, proprietarii de active colaborează deja
Deoarece activele și piețele digitale sunt în mod inerent strâns legate, îndeplinirea acestor cerințe necesită o colaborare strânsă în cadrul sectorului și cu furnizorii de tehnologie finlandeză. În lumea activelor și piețelor tradiționale, proprietarii de active, administratorii de active, investitorii instituționali și furnizorii de servicii colaborează deja îndeaproape.
În mod similar, colaborarea va fi esențială pentru aducerea activelor digitale la maturitate deplină. Dacă dezvoltatorii de tehnologii, furnizorii de infrastructură și de servicii financiare și părțile interesate de-a lungul întregului lanț valoric se reunesc pentru a crea și implementa soluții integrate, mai degrabă decât o colecție de inovații punctuale, rezultatul final va fi mult mai robust.
La fel cum piețele tradiționale au evoluat prin intermediul colaborării între părțile interesate, credem că același lucru trebuie să se întâmple și în cazul activelor digitale, chiar dacă mai rapid. Descentralizarea este o caracteristică intrinsecă a tehnologiilor distribuite care stau la baza activelor digitale.
Întrucât ne aflăm în pragul pregătirii instituționale a activelor digitale, ne așteptăm ca lumea emergentă să fie „multicentrică”, în care instituțiile globale și partenerii lor colaboratori să își joace cu toții rolul. Acest nou ecosistem, care trebuie să se bazeze atât pe încredere, cât și pe inovație, va oferi oportunități semnificative de creștere.
