Infofinanciar > Info > Planul Marshall, instrumentul prin care economiile europene occidentale au renăscut după al Doilea Război Mondial
Info

Planul Marshall, instrumentul prin care economiile europene occidentale au renăscut după al Doilea Război Mondial

Planul Marshall, instrumentul prin care economiile europene occidentale au renăscut după al Doilea Război Mondial
George Marshall, secretar de stat al SUA în perioada 1947-1949, sursa Wall Street Journal

Aselenizarea a fost privită de zeci de milioane de oameni în același timp, la televizor. De la teoriile conspirației conform cărora totul a fost o filmare regizată până la însemnătatea momentului istoric, banii pe care i-au cheltuit americani ca să aterizeze pe Lună au fost un exercițiu de forță impresionant la vremea respectivă!

În primul rând, trebuie să luăm în calcul contextul istoric în care a avut loc aselenizarea. Războiul Rece a adus cele două superputeri ale lumii într-o competiție cum nu mai existase până atunci. Ambele părți au suferit înfrângeri și reușite colosale, iar acest duel între civilizații părea că nu o să se termine niciodată.

Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică erau într-o competiție în toate domeniile existente. Nu era vorba doar despre înarmare – era vorba despre economie, știință, cultură, sport etc. Pentru a înțelege efortul economic făcut de americani, ne întoarcem în timp să vedem câți bani au investit în Europa pentru a o renaște după război.

Planul Marshall – răspunsul pentru criza postbelică

Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a adus în realitatea socială și economică a vremii nivelul de distrugere suportat de continentul european.

Până la momentul anunțării planului Marshall, relațiile americano-sovietice funcționau. Însă, exista o mare temere în mentalitatea supraviețuitorilor occidentali – ce ne așteaptă acum, când Uniunea Sovietică poate mobiliza o armată de 11 milioane de soldați? Era anul 1945 și în acel timp dominat de perspectiva necunoscutului și de frică, în care nu se știa ce avea să urmeze în viitorul apropiat, economia europeană trebuia să fie în stare să renască pentru a nu genera o nouă criză mondială.

Economia de război poartă un nume specific – poate fi suportată numai în timp de conflict armat, și nici atunci pe termen lung. Toate lipsurile pe care al Doilea Război Mondial le-a lăsat în societate, la nivel de industrie, agricultură, servicii, infrastructură și mai ales resursă umană trebuiau să fie compensate cumva.

Economiștii de la Washington au realizat rapid că acea rană deschisă avea să creeze un efect de domino, la fel cum avusese loc în anul 1929. În acest context, americanii au venit cu o propunere: Planul Marshall. Era privit ca un fond deschis pe care toate țările europene îl puteau accesa pentru a-și revitaliza economiile.

Un singur stat comunist a acceptat planul Marshall

Aproape 20 de țări au accesat aceste fonduri. Chiar dacă Uniunea Sovietică și statele satelit de la vremea respectivă au avut șansa de a se împrumuta cu capital american, au ales să nu o facă. Singurul stat comunist care a făcut parte din Planul Marshall a fost Iugoslavia.

Inițiativa americanilor a ajuns să poarte numele Secretarului de Stat de la vremea respectivă, George Marshall. Planul a fost creat de elitele vremii respective și propus de Marshall în luna iulie a anului 1947. A fost repede votat de Senat și pus în aplicare.

În realitate, pe lângă banii propriu-ziși, mai important a fost transferul de tehnologie. Până la urmă, nu era vorba despre bani, ci despre modelul de viață al occidentului și al americanilor care era pus sub pericol. Președintele american Harry Truman a fost în favoarea planului Marshall deoarece realizase la vremea respectivă că Statele Unite ale Americii nu puteau duce singure lupta pentru supraviețuire.

Banii americanilor au fost acordați după mentalitatea că bunăstarea și creșterea economică va avantaja societatea, iar frustrările postbelice o să dispară treptat. Jean Monnet vorbea la sfârșitul anilor 1940 că Europa nu ar trebui să aibă un plan separat de redresare – dacă fiecare stat își crea planuri distincte de refacere, criza economică va fi prelungită.

Pe de altă parte, Planul Marshall s-a dovedit a fi și un instrument diplomatic – dacă Uniunea Sovietică respingea ajutorul american, ruptura ideologică și geopolitică dintre cele două superputeri era clară. Și așa a și fost.

Cât valora planul Marshall ca investiție în ziua de astăzi

Congresul acceptă planul de redresare economică a Europei. George Marshall a vrut inițial un buget de 21 miliarde de dolari, însă congresmenii americani au acceptat un plan de doar 13,5 miliarde de dolari! Ajutați la inflație, astăzi ar însemna aproape 140 de miliarde de dolari!

Planul Marshall a născut prima instituție unitară de pe continent: Uniunea Europeană a Plăților. Prin intermediul ei, europenilor li se dădeau dolari americani pe care îl foloseau pentru a susține comerțul interstatal.

Necesitatea de a coopera pentru a te renaște din cenușă a adus la aceeași masă liderii europeni. Specialiștii germani comunicau cu cei francezi, iar la doar 2 ani de zile după Planul Marshall lua viață Comisia Europeană a Cărbunelui și Oțelului, prima structură internațională a Comunităților Europene.