În vreme ce toți ochii sunt ațintiți asupra Ucrainei din cauza lui Putin, în Europa se mai pregătește un conflict. La trei decenii de la scindarea sângeroasă a Iugoslaviei, ciocnirile recente dintre Serbia și Kosovo au reaprins conflicte etnice care ardeau mocnit.
Dacă Serbia e cauza evenimentelor din teren, Rusia e cea care ațâță flăcările.
Putin, restauratorul
Vladimir Putin a fost sincer exprimându-și dorința de a slăbi NATO și a restaura frontierele istorice ale Rusiei.
Criza regională potrivită i-ar oferi Kremlinului ocazia de a câștiga influență pe plan local prin livrări de armament și mediere. Asta, pe lângă faptul că simultan ar distrage atenția de la Ucraina și i-ar conferi Rusiei pârghii de influență asupra capitalelor vestice.
Balcanii Occidentali sunt candidatul perfect. Kosovo și Bosnia și Herțegovina nu sunt în NATO. Tot așa cum Moscova încearcă să domine așa-zisa „lume rusă”, și Serbia aspiră să unească o „lume sârbă”. E același concept care a determinat Serbia să invadeze Kosovo în 1998 [sic! fiind provincie a Serbiei, Kosovo nu putea fi „invadată” de Belgrad – n.trad.] – conflict încheiat doar prin intervenția militară a NATO din martie 1999, cu scopul declarat de a pune capăt abuzurilor contra drepturilor omului comise de sârbi contra albanezilor din provincie.
Deși mii de trupe de menținere a păcii ale NATO (KFOR) se află și acum în Kosovo, tensiunile rămân ridicate. Kosovo și-a proclamat unilateral independența față de Serbia în 2008 și a fost recunoscută de mai multe state vestice, inclusiv SUA. Dar Serbia încă nu-i recunoaște suveranitatea.
Locul perfect
Serbia și-a plasat în mai trupele în alertă de luptă din cauza unor ciocniri între răzvrătiți sârbi și KFOR, soldate cu rănirea a 90 de militari NATO.
A fost o manevră tipică Kremlinului, folosindu-se de tensiuni etnice drept pretext pentru manevre militare. În septembrie Vučić avea să acționeze din nou după manualul lui Putin. 30 de sârbi înarmați până în dinți, despre care Kosovo acuză că ar fi fost echipați de Serbia și ar avea legături cu Vučić, au atacat o patrulă de poliție din Kosovo, omorând patru polițiști.
Vučić a negat că i-ar fi înarmat pe atacatori.
Casa Albă era „foarte îngrijorată că Serbia se pregătea de o invazie militară”, a declarat ulterior un responsabil american pentru Time.
Un asemenea conflict s-ar fi putut extinde ușor în Macedonia de Nord vecină, care e membru NATO.
Arme peste arme
Câteva zile mai târziu Serbia și-a retras trupele de la graniță. Dar e evident acum că Belgradul și Moscova pregătesc o a doua campanie de violențe și provocări pentru 2024. Rusia execută operațiuni de influențare cu mesaje pro-război în Serbia și trimite arme acolo.
Și China expediază arme în Serbia. Serbia a promis suplimentarea cheltuielilor militare anul acesta și continuă să găzduiască un așa-zis centru umanitar, controlat de Rusia, în apropierea principalei baze NATO din Kosovo.
Serbia și Rusia neagă informația. Sârbii par dornici să găsească un pretext pentru a acționa – Belgradul a declarat în februarie că interzicerea dinarului sârbesc în Kosovo echivalează cu epurarea etnică.
Alt butoi de pulbere
Și nici măcar nu e unicul butoi cu pulbere din regiune. Și Bosnia și Herțegovina se clatină în pragul colapsului. Conducătorul sârbilor bosniaci, Milorad Dodik, alt aliat al Rusiei, a amenințat în decembrie cu secesiunea regiunii sale semi-autonome, Republica Srpska.
În lunile următoare aici s-ar putea reaprinde violența etnică din cauza căreia au murit peste 100.000 de oameni în Războiul Bosniac din 1992-1995.
Un raport al spionilor americani din 5 februarie se așteaptă la un risc mărit de violență inter-etnică în 2024 în Balcanii Occidentali.
Puterile vestice trebuie să împiedice agravarea instabilității balcanice. NATO trebuie să-și reorienteze resursele militare și diplomatice într-acolo și să-și consolideze angajamentul militar în Kosovo. O coaliție a acelor membri NATO care sunt dispuși să acționeze ar trebui să se angajeze public că vor oferi asistență militară. Dar numai dacă Serbia ori Rusia vor comite vreo agresiune în Balcani.
