În urma prăbușirii a trei bănci importante, autoritățile americane au inițiat rapid o plasă de siguranță pentru a lupta cu consecințele destabilizării acestei crize, activând astfel mai multe acțiuni pentru a păstra siguranța sistemului bancar. Aceste implementări de siguranță există în majoritatea țărilor lumii, inclusiv în România.
Măsurile americane au stârnit multe controverse, privind rațiunea prin care au decurs la acestea, dar și provocările inițierii lor. În cazul turbulențelor prezente pe piața bancară SUA, americanii au recurs la cele trei elemente ale plasei de siguranță care le-au stat la dispoziție.
Plasa de siguranță a sistemului bancar
Ca termen cunoscut la nivel general, plasa de siguranță este folosită de acrobații care prestează salturi mortale pentru a avea asigurarea că nu își pun viața în pericol. Astfel, pe acest principiul, sistemul bancar are o plasa e siguranță dată de legi și procedee, un set de instituții care susțin abilitatea de a implementa acțiuni și de a avea siguranța că va face față unor șocuri sistematice.
Infrastructura financiară prevede această plasă de siguranță ca fiind un element important și necesar pentru asigurarea stabilității pe piața financiară a unei țări. De asemenea, se promovează acordarea de încredere în sistemul bancar prin această idee.
Această dispoziție prezintă și un dezavantaj. Plasa de siguranță generează un risc moral prin înfrânarea stimulentelor de monitorizare și gestionare a riscurilor de către agenții de piață. În această situație, este necesar acordarea atenției utilizării de mecanisme care să descurajeze comportamentele destabilizatoare și nu doar asigurarea unei garanții în cazul unor evenimente cu valențe negative.
La nivel general, plasă de siguranță financiară este formată din următoarele elemente: scheme de garantare a depozitelor, asistență de lichiditate de urgență (împrumutătorul de ultimă instanță) și politici de ieșire din sistemul bancar.
Gestionarea crizei în SUA
Federal Deposit Insurance Corporation (FDIC) este o entitate înfințată în SUA, după criza din 1929-1933, cu scopul de a restabili încrederea în sistemul bancar din America. Aceasta îndeplinește trei funcții importante: reprezintă un fond de garantare a depozitelor bancare, o autoritate de supraveghere pentru anumite instituții de credit și o autoritate de rezoluție bancară și administrator pentru băncile aflate în faliment.
O prima acțiune a acestei instituții în cazul SVB a fost punerea FDIC în poziția de administrator. Astfel, FDIC are obligația legală de a soluționa falimentul băncii, folosind o manieră care prevede folosirea „celor mai mici costuri” pentru fondul de asigurare a depozitelor gestionat. În această situație, FDIC a declarat că va alege din instrumentele care îi stau la dispoziție, metoda lichidării și a plății depozitelor asigurate.
O a doua măsură adoptată de FDIC a privit asigurarea lichidității în sistemul bancar. Acesta a anunțat că va oferi fonduri suplimentare instituțiilor care primesc depozite, pentru a face față necesităților și provocărilor. În această direcție, FED a creat un nou program de finanțare a băncilor, Bank Term Funding Program (BTFP). Programul oferă împrumuturi pe o perioadă de un an tuturor categoriilor de instituții ce atrag depozite bancare, contra unor garanții și cu dobânzi avantajoase.
Totodată, în calitatea sa de autoritate, FDIC a înființat o bancă-punte, pentru a prelua operațiunile Signature Bank, imediat după închiderea băncii și a numit-o pe aceasta în calitate de administrator. S-a înființat o bancă punte și în cazul SVB, în care au fost transferate toate depozitele și o mare parte a activelor fostei bănci. În urma analizării mai multor oferte și explorarea tuturor opțiunilor posibile pentru a obține un rezultat optim, FDIC a inițiat o tranzacție de tip P&A prin care toate depozitele și o parte din activele băncii-punte au fost transferate băncii private First-Citizens Bank &Trust Company, Raleigh, North Carolina.
Această analiză a fost redactată de Cristian Bichi, consilier al Guvernatorului BNR, conform HotNews .
