Oferta premierului italian Mario Draghi de a demisiona a provocat valuri neliniștitoare pe piețele financiare, readucând amintiri neplăcute ale crizei datoriilor din Europa de acum zece ani. Astfel, se complică și sarcina Băncii Centrale Europene, care majorează ratele dobânzilor pentru prima dată în 11 ani pentru a combate inflația record.
Mario Draghi, fost președinte al BCE, a promovat politici menite să mențină nivelurile ridicate ale datoriei Italiei la un stadiu controlabil și să stimuleze creșterea în cea de-a treia economie a Europei. El a sugerat miercuri că este deschis să rămână la putere. Amenințarea schimbărilor politice, pe măsură ce costurile de împrumut cresc a ridicat îngrijorarea cum că zona euro, formată din 19 țări s-ar putea îndrepta spre o nouă criză, potrivit Apnews.
Este o bătaie de cap pentru BCE, care încearcă să readucă ratele dobânzilor de la niveluri sub zero la cele mai normale începând de joi – fără a declanșa haosul de pe piața obligațiunilor într-o țară cu o datorie de 150% din producția economică. BCE a declarat că va majora ratele cu un sfert de punct procentual, deși unii analiști nu exclud o creștere de jumătate de punct.
BCE, cu sediul la Frankfurt se va alătura Rezervei Federale a SUA, Băncii Angliei și altor bănci centrale din întreaga lume care au majorat deja ratele de mai multe ori pentru a domoli inflația galopantă. Însă, banca europeană nu dorește ca piețele nervoase să trimită costurile de împrumut ale unor țări membre ale zonei euro peste ceea ce este justificat de puterea lor economică.
Măsură de sprijin financiar
Sarcina băncii este deja destul de dificilă, în condițiile în care cresc previziunile privind o recesiune anul viitor din cauza prețurilor exorbitante la petrol și gaze naturale, alimentate de războiul din Ucraina. Așadar, odată cu majorarea ratei, se așteaptă ca președintele BCE, Christine Lagarde să anunțe o măsură de sprijin financiar menită să limiteze costurile de împrumut pentru guvernele și companiile din țările din zona euro care sunt mai puțin solide din punct de vedere financiar decât celelalte.
Este o problemă unică pentru BCE, deoarece aceasta supraveghează 19 țări care au o situație financiară diferită, dar care folosesc o singură monedă, care a scăzut la cel mai scăzut nivel față de dolar din ultimii 20 de ani.
„Fed și Banca Angliei nu au această problemă”, a declarat Maria Demertzis, director interimar al think tank-ului Bruegel din Bruxelles. „Costurile de împrumut pentru fiecare țară atunci când emit datorii sunt diferite, deoarece perspectivele de bază sunt diferite.”
Obiectivul BCE este de a evita o repetare a situației din 2011-2012, când costurile de împrumut ale Italiei au urcat până la aproximativ 7%, situație determinată de așa-numita „spirală a morții” pe piața obligațiunilor, în care creșterea costurilor de împrumut generează temeri că un guvern nu își va mai putea rambursa datoria, ceea ce, la rândul său, duce la creșterea și mai mare a costurilor de împrumut.
Cercul vicios a fost întrerupt de Draghi, care, în calitate de șef al BCE, s-a angajat să „facă tot ce este necesar” pentru a păstra moneda euro și a promis că, la nevoie, banca va cumpăra obligațiuni ale țărilor care se confruntă cu costuri de împrumut excesive. Această măsură de siguranță a calmat piața atât de bine încât nu a fost nevoie să fie folosită niciodată. Dar a fost însoțit de condiții dure care ar putea să îl facă neatractiv pentru guverne.
Sprijin din partea Băncii Centrale Europene
Noul mecanism de sprijin al BCE va avea condiții, dar probabil mai puțin apăsătoare. Va consta într-o promisiune de a cumpăra obligațiunile unei țări îndatorate, ceea ce va reduce costurile de împrumut în cazul în care ratele dobânzilor de pe piață cresc la niveluri nejustificate.
În ultimele zile, costurile de împrumut pentru Italia și alte țări din zona euro mai puțin solide din punct de vedere financiar, precum Spania și Portugalia, au crescut în comparație cu Germania, țara de referință, care este solidă din punct de vedere financiar. Obligațiunile italiene pe 10 ani au acum un randament de 3,4%, cu aproximativ 2,2% mai mare decât echivalentul german. Costurile de împrumut ale Italiei nu sunt excesive la acest nivel, dar ideea este de a le menține la acest nivel, deoarece sentimentul pieței se poate schimba brusc.
Demertzis a spus că, pe măsură ce ratele dobânzilor cresc, acestea se transmit în mod diferit la costurile de împrumut din fiecare țară. „Astfel, acum că ne aflăm în partea din ciclul ratelor dobânzilor în care ratele vor trebui să crească, problema este că costurile de împrumut vor accelera pentru Italia și nu vor accelera pentru Germania”, a spus ea.
În cazul în care Italia nu se poate împrumuta la prețuri accesibile, ar putea apela la fondul de salvare al zonei euro, dar ar fi mult mai greu de salvat decât a fost Grecia în urmă cu un deceniu, deoarece Italia este mult mai mare.
Încercarea pentru BCE va fi să liniștească piețele, fără a încuraja cheltuieli nesăbuite din partea guvernelor sau să încalce restricțiile legale privind finanțarea directă a guvernelor. „Orice sentiment că BCE trage de timp sau că rezultatul final nu va fi suficient de eficient va face ca preocupările legate de fragmentare să revină pe ordinea de zi, alimentând flacăra unei scăderi cu totul mai îngrijorătoare a monedei euro”, a scris Neal Shearing, economist-șef la Capital Economics.
