În vârstă de 85 de ani, fostul prim-ministru italian este posibil să fie un lider în alegerile din 25 septembrie, ceea ce i-ar permite să mai câștige încă cinci ani de relevanță. În calitate de magnat miliardar al proprietății, magnat al mass-mediei și prim-ministru al Italiei de trei ori, cariera lui Silvio Berlusconi s-a întins deja pe parcursul a zeci de ani.
În ultimii ani, însă, profilul său a fost mult diminuat. Datorită bolii, el a apărut adesea la evenimentele de partid prin legătură video și a fost exclus din funcțiile publice din Italia timp de patru ani după o condamnare pentru fraudă fiscală.
Cu toate acestea, acum, la 85 de ani, când majoritatea celor de vârsta lui ar fi putut să se odihnească, fostul prim-ministru italian a decis să candideze la alegeri. „În acest fel, toată lumea ar fi fericită”, a declarat el la radio Rai, cu siguranța sa inimitabilă de sine.
În afara unui miracol, alegerile din 25 septembrie vor produce probabil o coaliție de dreapta triumfătoare, cu Berlusconi în calitate de conducător, ceea ce îi va asigura o poziție de influență pentru următorii cinci ani.
Revenirea este rezultatul sentimentului său de „datorie”, a declarat el pentru POLITICO, în răspunsuri scrise la întrebări. Italia are nevoie de valorile pe care doar partidul său le reprezintă pentru a reporni economia, a spus el. „Părinții mei m-au învățat că, atunci când simt puternic în mine sentimentul datoriei de a face ceva, trebuie să găsesc curajul de a face acel lucru”.
Copilul care revine
În ciuda faptului că a dominat politica și mass-media italiene timp de două decenii, nu cu mult timp în urmă se părea că cariera politică a lui Berlusconi a rămas în urmă.
Imaginea sa a fost pătată de așa-numitul scandal „bunga bunga”, în care martorii au descris orgii la vila sa somptuoasă de lângă Milano. În 2011, o criză a datoriei naționale în creștere și temerile că Italia ar putea intra în incapacitate de plată l-au forțat să îi cedeze puterea tehnocratului Mario Monti. El s-a confruntat cu numeroase urmăriri penale, înainte de a fi în cele din urmă expulzat din Senat după o condamnare pentru fraudă fiscală în 2013. Însă valul neașteptat de populism naționalist din ultimul deceniu i-a oferit lui Berlusconi ocazia de a-și croi un rol de moderat responsabil și pro-UE. El a fost ales în Parlamentul European în 2019, deși a participat rar la voturi. Anul trecut, reabilitarea sa părea completă atunci când s-a alăturat marii coaliții conduse de fostul președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, un pilon al instituțiilor europene.
Apoi, luna trecută, aparent simțind o schimbare a vânturilor politice, el s-a alăturat altor parteneri de coaliție pentru a retrage sprijinul pentru guvernul lui Draghi, forțând alegeri anticipate pe care dreapta este pe cale să le câștige. Cei trei miniștri ai guvernului său au demisionat din partidul Forza Italia al lui Berlusconi, spunând că acesta a fost „iresponsabil” și că a pus interesele de partid mai presus de cele ale țării.Berlusconi neagă orice vină pentru prăbușirea administrației, afirmând: „Am fi preferat ca guvernul Draghi să continue până la sfârșitul natural al legislaturii, cu alegeri în 2023… Acest lucru nu a fost posibil din cauza comportamentului iresponsabil al celor de la 5Stele și a manevrelor ambigue ale democraților.
Votul poporului
Prin urmare, „nu a existat altă soluție decât aceea de a reda votul poporului”, a spus el. Sprijinul pentru Berlusconi, partenerul junior al unei alianțe de dreapta cu formațiunea de dreapta dură Frații Italiei a Giorgiei Meloni și Liga anti-imigrație a lui Matteo Salvini, este mult redus față de zilele sale de glorie din 2008, când partidul său a obținut 37% din voturi. În prezent, acesta se află în sondaje la aproximativ 8 la sută. Dar, împreună, partidele din alianța de dreapta sunt așteptate să obțină aproximativ 45 la sută din voturi, ceea ce ar trebui să fie suficient pentru o majoritate în parlament.
Cu toate acestea, nu doar alegătorii italieni trebuie să fie cuceriți de dreapta, ci și comercianții internaționali de obligațiuni, agențiile de rating, guvernele și instituțiile europene, neliniștiți de faptul că cel mai de dreapta guvern din istoria postbelică a Italiei ar putea reprezenta un risc pentru democrație și pentru alianțele Italiei în UE și NATO. Dacă instituțiile internaționale nu sunt convinse că Italia, puternic îndatorată, va fi pe mâini sigure, costul împrumuturilor va crește vertiginos, iar marja de manevră a guvernului va fi puternic limitată.
Răsturnare de situație în privința lui Putin
Un motiv pentru aceste îngrijorări a fost reprezentat de relațiile călduroase ale unora din alianță cu partidele de extremă dreapta din alte țări, cum ar fi Vox în Spania, și cu autoritari precum premierul Ungariei, Viktor Orbán, și liderul rus Vladimir Putin. Liga a semnat un acord de cooperare în 2017 cu Rusia Unită, partidul care îl susține pe Putin, iar Salvini a încercat o misiune de pace plătită de ambasada rusă la începutul acestui an. Berlusconi s-a bucurat de o prietenie îndelungată cu Putin, petrecându-și chiar vacanța în dacia acestuia, și a fost nevoit să nege informațiile din presă de la începutul acestei luni potrivit cărora ar fi vorbit cu ambasadorul rus la Roma și ar fi simpatizat cu poziția Rusiei.
