Boris Johnson a fost în cele din urmă convins să demisioneze, după ce mai mult de o treime dintre colegii săi de guvern, printre care și o serie de miniștri de rang înalt din cabinet au ieșit și i-au spus să plece.
Cursa pentru a-l înlocui la conducerea Partidului Conservator este acum în curs de desfășurare. Nu există un favorit dominant. Atât Marea Britanie, cât și Partidul Conservator se confruntă cu două luni de incertitudine înainte ca noul premier să preia funcția la 6 septembrie. Deci, ce se va întâmpla în continuare?
POLITICO prezintă drumul competiției pentru conducerea Partidului Conservator și cum s-ar putea desfășura aceasta.
Cum s-a ajuns aici?
O procesiune aproape nesfârșită de scandaluri a distrus autoritatea lui Johnson de când a câștigat majoritatea istorică de 80 de locuri în alegerile generale din 2019: de la gestionarea dezastruoasă a fazei timpurii a pandemiei COVID-19, la dezvăluiri despre acorduri dubioase care finanțează renovări de lux la apartamentul său din Downing Street.
Problemele au început cu adevărat să se instaleze cu o serie de povești despre petreceri organizate în No. 10, inclusiv unele la care a participat chiar premierul, încălcând regulile de izolare a pandemiei. În iunie, Johnson a supraviețuit cu greu unei contestații la conducere. Aproximativ 41% dintre conservatori au votat pentru înlăturarea sa. El și-a condus partidul la alte două înfrângeri dezastruoase la alegerile parțiale, determinându-l pe președintele partidului să demisioneze.
La începutul lunii iulie, gestionarea greșită a lui Boris Johnson a acuzațiilor de agresiune sexuală împotriva fostului șef adjunct al șefului de partid conservator Chris Pincher s-a dovedit a fi prea mult pentru mulți dintre colegii săi. Povestea premierului s-a tot schimbat, iar miniștrii loiali s-au trezit induși în eroare, repetând replici inexacte ale Downing Street cu privire la scandal.
La două minute după ce Johnson și-a cerut scuze pentru greșelile sale, la 5 iulie, Sajid Javid a demisionat din funcția de ministru al Sănătății. La nouă minute după aceea, cancelarul Rishi Sunak, a doua cea mai puternică figură din Guvern a demisionat. Aceste decizii au distrus lniștea din Guvern, astfel încât în orele următoare mai mulți miniștri și-au dat demisia.
Ce se va întâmpla în continuare?
Johnson va rămâne în funcție ca prim-ministru interimar, în timp ce Partidul Conservator organizează alegeri pentru a-l înlocui. Această competiție se desfășoară în două părți.
În această perioadă, parlamentarii conservatori votează între ei pentru a reduce numărul de candidați la o ultimă pereche. Acest lucru are loc printr-o serie de voturi secrete în Parlament. Se vor face multe înțelegeri de culise, deoarece candidații rivali încearcă să câștige voturi și să încline șansele în favoarea lor. Parlamentarii încearcă să afle cine are cele mai mari șanse de a câștiga în speranța de a obține o promovare la un post ministerial.
Deși Rishi Sunak, fostul cancelar, este în frunte când vine vorba de numărătoarea susținătorilor publici, nu există încă un favorit incontestabil pentru a-i succeda lui Johnson. Acest lucru face ca prima fază să fie prelungită.
Nominalizările pentru alegerea conducerii s-au încheiat marți, 12 iulie, la ora 18.00. Candidații la conducerea conservatorilor aveau nevoie de sprijinul a 20 dintre colegii lor parlamentari pentru a ajunge pe buletinul de vot. Prima rundă de vot în rândul parlamentarilor are loc miercuri, 13 iulie. Candidații care s-au calificat pentru această primă rundă de vot sunt următorii:
- Kemi Badenoch, fost ministru al egalității
- Suella Braverman, procuror general
- Jeremy Hunt, fost ministru de externe
- Penny Mordaunt, ministru al comerțului
- Rishi Sunak, fost cancelar
- Liz Truss, ministru de externe
- Tom Tugendhat, președintele Comisiei pentru afaceri externe
- Nadhim Zahawi, cancelar
Orice candidat cu mai puțin de 30 de voturi în scrutinul inițial de miercuri va fi eliminat. Un al doilea tur ar trebui să aibă loc joi, urmând ca orice candidat cu mai puțin de 30 de voturi sau, în caz contrar, candidatul clasat pe ultimul loc să fie eliminat. Un al treilea tur între deputați, dacă va fi nevoie, va avea loc lunea viitoare, pe 18 iulie. Se preconizează că voturile succesive vor avea loc zilnic, în aceleași condiții, până când vor rămâne doar doi candidați.
Perechea finală de parlamentari care se luptă pentru a conduce țara va fi apoi supusă votului membrilor de bază ai Partidului Conservator. Despre aceștia se crede că sunt în total aproximativ 200.000 de persoane, în cea de-a doua fază a concursului. Această campanie națională va dura cea mai mare parte a verii, cu dezbateri față în față ce vor avea loc în cadrul unor evenimente televizate în toată țara. Câștigătorul acestui scrutin îl va înlocui pe Boris Johnson în funcția de prim-ministru, urmând să ocupe postul la 6 septembrie.
Noul lider ar urma să fie în funcție până în toamnă, pentru a prelua conducerea înaintea conferinței anuale a partidului care va începe pe 2 octombrie la Birmingham.
Ce se va întâmpla atunci?
Cu un nou prim-ministru, cu o față proaspătă instalat în Downing Street, care promite unitate și optimism, va fi o situație mai liniștită. Țara va reveni la un Guvern competent și stabil, iar britanicii se vor putea întoarce cu toții să bea ceai și să se uite la cricket.
Pe de altă parte, războiul Rusiei în Ucraina, nflația în creștere și recesiunea, noul premier se va confrunta cu cea mai rea moștenire cu care a trebuit să se confrunte un nou lider conservator de la… ultimul.
Dar va exista o diferență crucială: în timp ce Johnson nu a avut o majoritate când a venit la putere în 2019, a câștigat alegerile care i-au acordat mandatul de a „Get Brexit Done”, punându-l într-o poziție de forță de invidiat, pe care ulterior a pierdut-o.
Oricine va prelua conducerea va guverna cu majoritatea pe care Johnson a câștigat-o. Vor exista presiuni zilnice pentru a convoca alte alegeri pentru a obține un nou mandat, pentru o nouă conducere. Într-o situația ca aceasta este greu de rzistat, mai ales dacă norocul laburiștilor se clatină. Indiferent ce se va întâmpla, este puțin probabil ca politica britanică să fie liniștită pentru o perioadă de timp.
