Giorgia Meloni și partidul său, Frații Italiei, au ieșit învingători detașați în alegerile din 25 septembrie, punând-o pe Giorgia Meloni pe cale să formeze o nouă coaliție într-un moment dificil pentru economia țării.
Cu o opoziție divizată, analiștii prezic că ea ar putea rămâne la guvernare mai mult timp decât multe dintre administrațiile italiene de scurtă durată. Dar probabil că nu va fi o călătorie ușoară. Iată care sunt cele șapte provocări majore cu care se va confrunta.
Vânturi economice potrivnice
Meloni preia puterea într-un moment în care economia Italiei încetinește. Previziunile de creștere au fost reduse la 0,6% pentru anul viitor, din cauza creșterii costurilor energiei, ceea ce face mai dificilă gestionarea datoriei publice ridicate de 145,4% din PIB. Meloni trebuie să gestioneze, de asemenea, inflația în creștere și ratele dobânzilor în creștere.
Ea a promis că va reduce taxele pentru a stimula creșterea economică, dar creșterea nivelului deficitului peste țintele anterioare ar putea crea probleme serioase. „Dacă Meloni se abate de la traiectoria stabilită de Draghi, guvernul se va confrunta cu o reacție foarte negativă din partea piețelor financiare”, a declarat economistul Guido Tabellini, profesor la Universitatea Bocconi din Milano.
Una ditre primele sarcini ale lui Meloni o constituie bugetul pe 2023. Când noul guvern își va prelua mandatul, probabil la începutul lunii noiembrie, va trebui să trimită un proiect de buget la Bruxelles pentru aprobare în câteva săptămâni, dar marja de manevră este limitată. Meloni trebuie să găsească miliarde de euro pentru a reînnoi măsurile temporare de amortizare a efectelor creșterii prețurilor la energie și a inflației, ceea ce va avea un impact asupra capacității sale de a-și îndeplini promisiunile electorale ale aliaților săi, cum ar fi blocarea creșterii vârstei de pensionare. Acest lucru ar putea provoca tensiuni în cadrul coaliției.
Planul de redresare
Italia are nevoie de bani de la Bruxelles. Noul guvern are termen până în decembrie pentru a îndeplini 55 de etape și obiective stabilite de Comisia Europeană pentru a obține următoarea tranșă de finanțare din planul de redresare economică post-pandemic al UE, în valoare de 750 de miliarde de euro. Miniștrii predecesorului ei, Mario Draghi, au accelerat ritmul înainte de predare, dar lipsa de expertiză în gestionarea proiectelor la nivel local și creșterea costurilor materiale ar putea face ca Italia să nu reușească să utilizeze bine fondurile.
Meloni a declanșat alarma în timpul campaniei când a declarat că vrea să renegocieze planul de redresare. Adversarii ei au susținut că acest lucru ar putea risca fonduri vitale, în timp ce chiar și partenerul ei de coaliție, Silvio Berlusconi, a calificat propunerea drept „ilogică și periculoasă”. Meloni a dat înapoi, dar a ridicat totuși problema necesității unei „revizuiri”, având în vedere creșterea costurilor materiilor prime.
Manifestul ei a cerut ca acordul să fie ajustat pentru a aborda criza energetică, deoarece puține resurse sunt alocate acestui sector. „Dacă într-adevăr riscăm să pierdem banii, bineînțeles că nimeni nu vrea să îi piardă”, a spus ea. „Dar nu cred că Comisia Europeană este atât de nerezonabilă.”
Aliații ei
După ce și-a învins aliații, inclusiv Liga în zonele sale de bază din nord, Meloni are acum sarcina dificilă de a lucra cu oamenii cărora tocmai le-a furat prânzul. Partenerii de coaliție au poziții divergente în numeroase probleme, inclusiv autonomia regională și pensiile.
Meloni s-a angajat să elimine ajutoarele sociale pentru șomeri. Aliații ei vor să o remodeleze. În ceea ce privește imigrația, ea a cerut ca migranții să fie blocați în Africa, în timp ce Matteo Salvini vrea să readucă decretele sale de securitate care au redus programele de protecție umanitară.
Meloni intenționează să își completeze cabinetul cu experți ai societății civile și a recrutat, înainte de alegeri, câțiva potențiali candidați, cum ar fi procurorul Carlo Nordio. Însă ea va fi supusă la presiuni din partea aliaților din coaliție, care se așteaptă la posturi-cheie în ministere în schimbul sprijinului lor. Salvini, liderul Ligii, vrea să revină la rolul de ministru de interne, unde își poate construi sprijinul cu agenda sa anti-imigranți. Dar cum în prezent este judecat pentru că a reținut imigranți în străinătate în timp ce se afla în această funcție, este puțin probabil ca președintele Sergio Mattarella, să aprobe, potrivit politico.eu
Berlusconi vizează, de asemenea, un rol important pentru partidul său de centru-dreapta în guvern, susținând că acesta este garantul liniei pro-europene a Italiei. Războiul din Ucraina complică decizia lui Meloni, deoarece va dori să evite numirea unor miniștri rusofili. Lăsarea lui Salvini în afara cabinetului i-ar oferi mai mult spațiu pentru a ataca guvernul.
Unitatea sancțiunilor
Meloni s-a angajat să rămână aliniată la NATO și UE în ceea ce privește sancțiunile împotriva Rusiei și i-a spus președintelui ucrainean Volodymyr Zelenskyy că poate conta pe sprijinul ei. Dar Salvini susține că sancțiunile afectează mai mult Italia decât Rusia, iar sondajele de opinie sugerează că alegătorii sunt de partea sa. Dacă noi pachete de sancțiuni sunt considerate oneroase pentru italieni, Salvini ar putea crea dificultăți, în special în încercarea de a-și recâștiga sprijinul.
Bruxelles este întotdeauna un potențial câmp minat. În timp ce liderii Ungariei și Poloniei, care se află sub lupa UE pentru regresul în materie de democrație, au salutat succesul lui Meloni, Parisul și Berlinul sunt mult mai puțin entuziasmați. În timpul campaniei, Meloni a declarat că, pentru UE, „petrecerea s-a terminat”, deoarece Italia își va apăra mai ferm interesele în Europa. Social-democrații germani aflați la putere l-au susținut pe adversarul lui Meloni, liderul democrat Enrico Letta.
Președintele francez Emmanuel Macron a avut relații strânse cu Draghi – cei doi au semnat o alianță strategică anul trecut. Diplomații spun că, deși Meloni și Macron nu împărtășesc aceleași valori, liderul francez va dori să aibă relații bune cu Roma din cauza interesului lor comun pentru reformarea normelor fiscale ale UE. Europarlamentarul Frații Italiei, Nicola Procaccini, a declarat pentru POLITICO: „Ceea ce este important este că Italia își joacă jocul”.
