Există o tendință de a face comparații istorice inexacte în lumea anglofonă, deoarece experți profesioniști și istorici respectați au dat o nouă conotație ”termenului” ”Putin”, înțeles în cazul de față ca președinte al Federației Ruse. Dacă numele liderului de la Kremlin, peste ani, se va transforma într-o ideologie sau mai degrabă într-un concept de tip ”ism” care să descrie ambițiile expansioniste, rămâne de văzut. Cert este că în momentul de față, Vladimir Putin nu se îndepărtează de acelși registru cu care ne-a obișnuit de-a lungul timpului Imperiul Țarist, Uniunea Sovietică sau Rusia de astăzi.
În 1944, în timp ce fascismul era învins pe câmpul de luptă, George Orwell scria că termenul fusese redus la nivelul unei înjurături, aruncată împotriva oricui și a orice de la „fermieri, comercianți, Social Credit, pedepse corporale, vânătoarea de vulpi, luptele cu tauri, Comitetul din 1922, Comitetul din 1944, Kipling, Gandhi, până la homosexualitatea și astrologia”. Astăzi, putem adăuga Winston Churchill, fanii MAGA, Brexit, feministele radicale trans-exclusive, ecologiștii și, acum, Rusia la această listă în continuă extindere.
Cum il va descrie posteritatea pe Vladimir Putin
Abuzurile istoriei se află în centrul războiului Rusiei din Ucraina. Președintele rus Vladimir Putin a invocat în mod repetat nazismul pentru a-și justifica invazia. Dar există, de asemenea, o tendință, deși mult mai puțin consecventă, de a face comparații istorice inexacte în lumea anglofonă, deoarece, atât experții profesioniști cât și istoricii respectați au ajuns să atașeze cuvântul cu „F” lui Putin.
Timothy Snyder a scris un articol de opinie pentru New York Times intitulat „Ar trebui să o spunem. Rusia este fascistă”. The Economist a fost de acord, „Rusia este în ghearele fascismului”. Cu toate acestea, astfel de analogii se bazează pe definiții vagi ale termenului. Snyder susține că fascismul se definește, înainte de toate, prin „triumful voinței asupra rațiunii”.
La fel de evaziv, The Economist a scris că acesta „se hrănește cu excepționalism și resentiment”. Cu toate acestea, astfel de explicații vagi ar putea fi aplicate la o serie de regimuri neplăcute. În timp ce fascismul împărtășește în mod inevitabil anumite trăsături cu regimuri autoritare precum cel al lui Putin, el are și caracteristici unice care îl fac distinct.
Dificultatea definirii fascismului
Poate că o parte a problemei este faptul că fascismul este, în mod notoriu, dificil de definit. Nu este o ideologie cu texte fondatoare; nu are un Locke sau un Marx, un tratat sau un manifest, potrivit politico.eu.
Mai degrabă, fascismul a fost o reacție la un set particular de circumstanțe istorice care au apărut în urma catastrofei Primului Război Mondial, umilința națională, dezamăgirea față de capitalismul liberal și ascensiunea comunismului. Cu toate acestea, în ciuda naturii sale reacționare, fascismul a avut unele caracteristici identificabile în forma sa originală italiană, precum și în manifestarea sa germană.
În primul rând, fascismul era orientat spre viitor, după cum arată obsesia sa pentru tineret. Dar, în timp ce Adolf Hitler era idolul generațiilor tinere, Putin este popular printre pensionari.
Fascismul nu a fost motivat nici de un dor conservator și nostalgic de trecut, ci de o viziune modernistă a viitorului. Când Mussolini a spus că vrea să „facă nerecunoscută atât spiritual cât și fizic fața națiunii”, nu era vorba de recuperarea unei epoci de aur pierdute, ci de modelarea unei societăți complet noi.