Planurile privind problemele climatice ale blocului comunitar de state prevăd în viitorul apropiat o creștere a prețului combustibililor în ceea ce privește vehicule poluante, dar și pentru metodele tradiționale de încălzire. Astfel, în curând, Europa va impune un preț al carbonului la combustibilii fosili utilizați pentru alimentarea automobilelor și încălzirea clădirilor. Acum se anunță un nou conflict pe tema costurilor suplimentare, care să nu ducă la adâncirea inegalităților sociale.
Noul sistem, o schemă paralelă cu actualul sistem de comercializare a certificatelor de emisii al UE, denumit ETS2, face parte din eforturile blocului comunitar de a-și ecologiza economia și de a atinge neutralitatea în materie de emisii de dioxid de carbon, vizând două dintre cele mai greu de decarbonizat sectoare: încălzirea și transportul rutier. Ideea este că costurile suplimentare, care, potrivit estimărilor Parlamentului European, se vor ridica la maximum 10 cenți în plus pe litrul de combustibil până în 2030, vor acționa ca un stimulent puternic pentru ca oamenii să își izoleze mai bine casele și să treacă la mașini electrice sau la transportul public.
Dar acest lucru a generat temeri că o astfel de politică ar putea face ca săracii Europei, care cheltuiesc o mai mare parte din veniturile lor pe energie și au mai puține opțiuni pentru a trece la alternative mai ecologice, să devină și mai săraci. Frans Timmermans, șeful Comisiei Europene responsabil de Green Deal, încearcă din răsputeri să risipească aceste îngrijorări: „Vă garantez: Oamenii care au probleme nu vor avea de suferit din această cauză”, a declarat el săptămâna trecută la televiziunea belgiană, citat de POLITICO.
Oamenii săraci cad mereu la mijloc?
Un fond special creat pentru a ajuta gospodăriile vulnerabile să se adapteze, numit „Fondul social pentru climă”, în valoare de 86,7 miliarde de euro, va intra în vigoare în 2026, cu un an înainte de intrarea în vigoare a noului sistem. Însă, activiștii și cercetătorii care luptă împotriva sărăciei avertizează că acest lucru ar putea fi insuficient pentru a-i proteja pe cei săraci, afirmând că totul depinde de modul în care țările UE vor concepe, distribui și suplimenta sprijinul oferit de Fondul social pentru climă.
„Riscul cu care ne confruntăm este că fiecare stat membru va face propriile alegeri cu privire la modul de distribuire a acestei finanțări și, probabil, unele dintre persoanele vulnerabile vor fi lăsate în urmă”, a declarat Sabrina Iannazzone, ofițer de politici pentru Rețeaua europeană anti-sărăcie.
Preocuparea viitorului atinge fix centrul planurilor climatice ale UE
În cadrul sistemului ETS2, trecerea la mijloace de transport și de încălzire mai ecologice oferă economii importante la facturile de energie. Dar achiziționarea unei mașini mai puțin poluante, izolarea unei locuințe sau înlocuirea unui boiler pe gaz cu o pompă de căldură implică costuri inițiale majore pe care „oamenii care se luptă deja cu costurile la încălzire și mâncare” nu și le pot permite, a spus ea. Acest lucru înseamnă că persoanele mai sărace riscă să plătească mai mult pe termen lung.
În practică, „va fi foarte dificil pentru gospodăriile vulnerabile să evite plata acestei taxe”, a declarat Sara Matthieu, un deputat al Verzilor care s-a luptat cu modul în care noua piață de CO2 să fie echitabilă din punct de vedere social. „În acest sens, mi-e teamă că mecanismul de piață nu va funcționa cu adevărat”.
Prea puțin și prea târziu
Scepticii indică mai multe defecte cheie ale Fondului social pentru climă. În primul rând, ei spun că suma de bani este mult prea mică. Potrivit lui Matthieu, numai în regiunea Flandra din Belgia, renovările vor costa între 4 și 6 miliarde de euro pe an. „Vom avea nevoie de mult mai mulți bani din partea statelor membre pentru a fi investiți în acest sens. Și aceasta va fi bătălia pentru care va trebui să luptăm”, a spus ea.
Potrivit unora, calendarul este, de asemenea, nepotrivit, deoarece va fi disponibil abia în 2026, cu un an înainte de implementarea noilor costuri. Acest lucru este „cu siguranță prea târziu”, a declarat Caterina Sarfatti, director al programului de acțiune climatică incluzivă al C40, o rețea globală de primari.
Cum vor fi distribuiți banii
Dar țările UE pot canaliza veniturile de pe piața de carbon existentă și către cetățeni, a subliniat Iannazzone. În mod esențial, capitalurile sunt cele care trebuie să distribuie fondurile: Țările UE trebuie să elaboreze planuri sociale privind climatul în care să prezinte modul în care vor oferi sprijin direct pentru veniturile gospodăriilor și vor sprijini investițiile pe termen lung, cum ar fi renovarea clădirilor sau achiziționarea unei mașini mai ecologice.
Acest lucru ridică îngrijorarea că nu toate țările vor oferi un sprijin adecvat, în special pentru că, potrivit cercetătorilor, este dificil să se asigure că fondurile ajung la persoanele cele mai vulnerabile în practică. Deși mai multe țări din UE se bazează deja pe diferite forme de impozitare a emisiilor de dioxid de carbon și îi compensează pe cetățeni atunci când emisiile lor sunt taxate, cei care au cea mai mare nevoie de sprijin nu primesc suficient, a declarat Andreas Graf, analist principal în domeniul politicii energetice a UE la Agora Energiewende, un grup de reflecție. „Ceea ce nu vedem este un sprijin cu adevărat orientat către gospodăriile cu venituri mici la nivelurile necesare”, a spus el.
În Germania, de exemplu, veniturile obținute din prețul carbonului la combustibilii pentru încălzire, benzină și motorină sunt utilizate în principal pentru a reduce costul energiei electrice, dar nu sunt direcționate pentru a ajuta familiile sărace să își renoveze locuințele și să cumpere vehicule electrice. Dacă capitalele doresc să evite aceste capcane, guvernele trebuie să pună în aplicare sisteme administrative care să le permită să identifice cei mai săraci cetățeni cu mult înainte ca ETS2 să intre în vigoare în 2027, a spus Graf.
Se prevede un eșec?
Eșecul de a oferi investiții specifice ar putea fi o problemă și mai mare în locuri precum Europa Centrală, unde o mare parte a populației se luptă deja să se încălzească. „În loc să existe programe de care să beneficieze toți cetățenii, este mult mai logic ca statele membre să aloce 100% din veniturile ETS2 grupurilor cu venituri mici, astfel încât să se poată evita o problemă socială mai târziu”, a declarat Vlasis Oikonomou, șeful Institutului pentru politica energetică și climatică europeană.
Cu toate acestea, concentrarea asupra gospodăriilor cu venituri mici nu este o soluție eficientă. Asigurarea faptului că gospodăriile vulnerabile nu sunt lăsate în urmă depinde, de asemenea, de implementarea la timp a altor politici complementare. Printre acestea se numără interzicerea vânzării de autovehicule pe bază de combustibili fosili după 2035, consolidarea normelor privind eficiența energetică și eliminarea subvențiilor care persistă pentru cazanele pe bază de combustibili fosili, care sunt încă frecvente în țări precum Polonia și Grecia.
„Dacă statele membre sau industria nu investesc masiv în decarbonizare, chiar nu am nicio idee despre ce se va întâmpla după 2027”, a declarat Iannazzone.
