Este ca și cum acordul masiv încheiat de Pfizer cu Comisia Europeană privind vaccinul COVID-19 ar fi fost scris cu cerneală invizibilă: cu cât trece mai mult timp, cu atât mai multe detalii par să dispară.
De ceva vreme, controversele au făcut ravagii în jurul mesajelor text care ar fi fost schimbate între președintele Comisiei Ursula von der Leyen și directorul executiv al Pfizer, Albert Bourla, în perioada premergătoare încheierii acordului din aprilie 2021 pentru 1,1 miliarde de doze de vaccin BioNTech/Pfizer. Conținutul și chiar existența mesajelor a fost învăluită în secret, solicitările de clarificare fiind întâmpinate de „zero comentarii”.
Vineri, Comisia a declarat că a ajuns la un acord mult dorit cu Pfizer pentru a revizui termenii contractului. Noul acord reduce cele 450 de milioane de doze care trebuiau să fie livrate încă din 2023 și le repartizează pe următorii patru ani.
Probleme de transparență
Lipsa de transparență a fost o caracteristică constantă a acestui acord. Comisia a refuzat cererea de „acces la documente” a unui jurnalist din Bruxelles pentru a vedea presupusele mesaje ale lui von der Leyen cu Bourla – în ciuda reproșurilor Ombudsmanului European. Organismul de supraveghere a bugetului UE a fost împiedicat să analizeze negocierile, fără a i se da nicio explicație. Comisia COVID-19 a Parlamentului European nu s-a descurcat mai bine, von der Leyen evitând o citație pentru a se prezenta în fața deputaților europeni pentru a răspunde la întrebările acestora.
Nu a fost întotdeauna așa. Inițial, Comisia a fost dornică să afișeze acordul, care asigura până la 1,8 miliarde de doze de vaccin pe care compania farmaceutică americană l-a dezvoltat împreună cu compania germană BioNTech.
Pe atunci, în aprilie 2021, COVID-19 încă făcea ravagii, iar guvernele se străduiau să asigure accesul la rezerve limitate de vaccinuri; cu câteva luni mai devreme, Regatul Unit, recent brestat, obținuse o linie de aprovizionare preferențială de la AstraZeneca.
Apoi a venit marele contract. Era al treilea contract pe care Comisia îl semnase cu BioNTech/Pfizer, dar acesta a eclipsat orice altceva anterior. Acesta a obligat blocul comunitar să achiziționeze în avans 900 de milioane de doze de vaccin – suficient pentru a vaccina de trei ori populația adultă a UE. În cele din urmă, a fost exercitată o opțiune pentru alte 200 de milioane de doze, ceea ce a dus numărul total de doze la 1,1 miliarde, în valoare de 21,5 miliarde de euro, pe baza prețurilor la vaccinuri raportate de Financial Times.
Von der Leyen a făcut chiar un tur de victorie în New York Times, dezvăluind că și-a asumat un rol personal neobișnuit în discuțiile care au precedat acordul. În articolul intitulat „How Europe Sealed a Pfizer Vaccine Deal With Texts and Calls”, ziarul american citează interviuri atât cu von der Leyen, cât și cu Bourla, dezvăluind că cei doi și-au trimis mesaje și s-au sunat reciproc în perioada premergătoare contractului. În partea de sus a articolului, von der Leyen este fotografiată privind cu ochi de oțel din Berlaymont spre Bruxelles.
Mai recent, însă, contractul a devenit un fel de rușine pentru executivul UE. COVID-19 este pe cale de dispariție, iar ratele de vaccinare au stagnat, dar țările UE sunt încă obligate prin contract să cumpere un număr uriaș de doze, care costă miliarde de euro.
Prin acest contract, Europa s-a angajat să cumpere 650 de milioane de doze în 2022 și alte 450 de milioane în 2023. Durata lor de valabilitate este scurtă și multe dintre ele au fost deja aruncate: Radiodifuzorul public german BR24 a estimat în ianuarie numărul de doze la 36,6 milioane în Germania, în timp ce ministrul austriac al sănătății a declarat anterior că 17,5 milioane de doze erau nefolosite în țară și „disponibile pentru vaccinare”.
Se întrevăd multe nedumeriri la orizont
Risipa ridică întrebarea de ce Comisia – cu sprijinul guvernelor naționale – a semnat atât de multe doze cu atât de mult timp înainte, fără nicio clauză de retragere în funcție de condițiile pandemiei, mai ales având în vedere variabilitatea valurilor de coronavirus care era deja evidentă în aprilie 2021.
Oficialii UE au argumentat că a fost o asigurare necesară și că era mai bine să cheltuiești bani pe doze care ar putea fi irosite decât să ai nevoie de ele și să nu le ai. O coaliție de țări din Europa Centrală și de Est vede lucrurile diferit. Acestea au cerut cu insistență renegocierea contractelor, deoarece finanțele lor au fost lovite de șocul energetic al invaziei rusești în Ucraina, coroborat cu un aflux de refugiați de peste graniță.
Jurnaliști, politicieni și câini de pază au încercat cu toții să facă lumină asupra modului neobișnuit în care a fost negociat contractul, până acum fără succes, raportează POLITICO.
Alexander Fanta, un reporter din Bruxelles de la Netzpolitik, a depus o cerere de „acces la documente” după ce a citit articolul din New York Times. Comisia a spus că nu a putut găsi textele, primind o mustrare din partea Ombudsmanului European.De asemenea, Curtea de Conturi Europeană, organismul de supraveghere a bugetului UE, s-a lovit de un zid de tăcere. Într-un raport privind achiziția de vaccinuri de către UE, publicat în septembrie anul trecut, auditorii agenției au declarat că, spre deosebire de alte negocieri contractuale, Comisia a refuzat să furnizeze înregistrări ale discuțiilor cu Pfizer, fie sub formă de procese-verbale, nume de experți consultați, termeni conveniți sau alte dovezi.
În continuare a venit rândul Parlamentului European. Comisia pentru COVID-19, condusă de socialista belgiană Kathleen Van Brempt, nu s-a descurcat mai bine decât auditorii. De două ori, directorul general al Pfizer a refuzat să se prezinte în fața eurodeputaților. Iar figuri de rang înalt din Parlament au blocat un interogatoriu public al președintelui Comisiei.
Chiar și New York Times, unde von der Leyen și-a trâmbițat pentru prima dată succesul, dă acum în judecată Comisia pentru a obține publicarea mesajelor text.
