Mare dezbatere în UE: vor să ciuntească o lege a presei pentru a-i putea spiona pe jurnaliști. Și guvernele naționale vor cam același lucru: noua lege a presei să le ofere posibilitatea de a folosi aplicații de spionaj. Bineînțeles, în numele securității naționale și în ciuda faptului că parlamentarii le cer să excludă folosirea aplicațiilor de spionaj.
Adjuncții ambasadorilor guvernelor se pregătesc să aprobe introducerea unei excepții privind securitatea națională într-o nouă lege a presei, al cărei scop inițial era să protejeze independența și pluralismul presei.
Boala spionitei
Activiștii pro-intimitate și organizațiile jurnaliștilor argumentează că această nouă clauză le-ar da guvernelor mână liberă să-i spioneze pe jurnaliști.
Comisia Europeană a propus în premieră în septembrie un soi de îndreptar al presei care acoperă domenii extrem de variate precum spionajul, concentrarea presei, serviciile publice de presă și platformele online.
La origine, propunerea Comisiei urmărea să împiedice guvernele să „încarcereze, sancționeze, intercepteze, să supună la spionaj ori percheziție și sechestrare” jurnaliștii pentru a le descoperi sursele, cu excepția cazului în care acea acțiune e „justificată de o necesitate preeminentă ținând de interesul public”.
Ce e încă voie
Guvernelor le-ar fi astfel interzis să instaleze aplicații de spionaj pe dispozitivele jurnaliștilor, cu excepția cazului în care – din nou – ar fi necesar din motive de securitate națională, eventualitate în care acțiunea se decide „de la caz la caz”, sau cu excepția cazurilor în care un astfel de spionaj e necesar pentru investigarea unor „infracțiuni grave”, care, în viziunea Comisiei, sunt terorismul, trafic cu oameni sau arme, exploatarea copiilor, omor și viol, de exemplu.
Însă capitalele UE, în frunte cu Parisul, vor să ciuntească legea și mai mult de atât.
Jos mâinile de pe presă!
Parisul a cerut luna trecută, într-un document despre care Politico a scris în premieră, includerea în lege a unei clauze „explicite și necondiționate” care să protejeze prerogativele statelor membre în materie de securitate și apărare, precum și să li se acorde jurnaliștilor o imunitate mai limitată prin această lege valabilă la nivelul întregii UE.
„Natura deosebit de exorbitantă a acestei imunități ridică întrebări – deopotrivă în termeni de necesitate și proporționalitate”, afirmă documentul, care subliniază și „atașamentul” Franței pentru confidențialitatea surselor jurnalistice și admite „emoția provocată de afacerea [cu aplicația de spionaj] Pegasus”.
Este „esențial să atingem un echilibru corect între nevoia de a proteja confidențialitatea surselor jurnaliștilor și nevoia de a proteja cetățenii și statul împotriva amenințărilor grave […] indiferent cine ar fi făptașii”, a precizat Franța în document.
Suedia, care va mai prezida Consiliul până la sfârșitul acestei luni și care e responsabilă cu coordonarea negocierilor, a acceptat lista de dorințe a Franței.
Ea a propus includerea în lege a unui articol care stipulează că prevederile privind protecția jurnaliștilor de interferențe și spionaj „nu vor prejudicia responsabilitatea statelor membre pentru protecția securității naționale”.
Un soi de garanții
Concomitent a fost eliminată din textul legii lista cu „infracțiuni grave” a Comisiei. Acum, din contră, aplicațiile de spionaj vor putea fi folosite de guverne pentru a investiga toate infracțiunile prevăzute în Decizia-Cadru a Consiliului din 2022 privind mandatul european de arestare – ceea ce înseamnă că numărul tipurilor de infracțiuni pentru care va fi permisă spionarea jurnaliștilor crește de la 10 la 32.
O altă variantă ar fi permisiunea de a spiona jurnaliștii pentru investigarea oricărei infracțiuni care se pedepsește cu minim cinci ani de închisoare.
Ultima variantă de compromis a textului, datată 16 iunie și obținută și de Politico, care ar trebui să devină și poziția oficială a Consiliului UE la viitoare negociere cu Comisa și Parlamentul European (PE), termenul „spyware” [„aplicație de spionaj”] e substituit cu formula „software de spionaj [se poate traduce și „de supraveghere” – n.trad.] intruziv”. Suedia a specificat totodată că mai există „o [singură] delegație” care încă face presiuni pentru ca în primul articol al legii să se includă precizarea că securitatea națională constituie responsabilitatea exclusivă a statelor membre.
Președinția suedeză a UE și reprezentanța permanentă a Franței la UE au refuzat să comenteze chestiunea, fiindcă negocierile ar fi încă în curs.
Cutia Pandorei
Deloc surprinzător, jurnaliștii și activiștii pro-intimitate nu sunt mulțumiți de amendamentele propuse de Consiliu.
„Securitatea națională constituie o excepție clasică. Ea deschide poarta pentru tot felul de abuzuri”, a declarat pentru Politico Julie Majerczak de la biroul din Bruxelles al asociației Reporteri Fără Frontiere (RSF), calificând securitatea națională drept „Cutia Pandorei”.
European Digital Rights (EDRi) [confederație de organizații pro-drepturi – n.trad.] a transmis luni o scrisoare deschisă semnată și de 59 de alte ONG-uri, inclusiv RSF, și destinată adjuncților ambasadorilor la UE ai statelor membre, prin care li se cere acestora să-și schimbe poziția. Actualul compromis „nu numai că diluează protecția împotriva utilizării aplicațiilor de spionaj, dar chiar încurajează puternic utilizarea lor, excluziv pe baza discreției statelor membre”, afirmă semnatarii.
Majerczak cere o protecție juridică solidă – în cazul în care clauza privind securitatea națională nu va fi retrasă cu totul -, cum ar fi de pildă implicarea puterii judecătorești, în cazul în care un guvern decide să spioneze un jurnalist.
Nimic nu e bătut în cuie. Odată ce Consiliul va fi convenit asupra unei poziții va fi nevoit să negocieze cu PE – care nu și-a stabilit încă o poziție formală – și cu Comisia și abia apoi vor putea intra în vigoare noile reguli.
Se caută un echilibru?
În PE, chestiunea spionării jurnaliștilor ține exclusiv de comitetul libertăților civice și justiției – condus de raportor, în persoana deputatei române liberale Ramona Strugariu de la Renew Europe.
„Statele membre care sunt campioane la oferirea de garanții pentru libertatea exprimării ar trebui să se gândească foarte serios la ce fel de precedent vor să stabilească și cu privire la ce norme vor să se angajeze”, a declarat ea pentru Politico, promițând „să întărească propunerea Comisiei și să ajungă la un acord echilibrat cu Consiliul”.
În proiectul ei de raport Strugariu afirmă că utilizarea de aplicații de spionaj trebuie să fie dispusă de o instanță sau de un judecător – poziție ce promite discuții aprinse între PE și Consiliu la negocierea textului final.
