Parlamentul francez a adoptat un pachet de subvenții în ceea ce guvernul a promis că este ultima rundă de ajutoare înainte de revenirea la sobrietatea fiscală. Franța a făcut ceea ce știe să facă cel mai bine: să arunce cu bani într-o problemă.
În timp ce țara se confruntă cu creșterea prețurilor la energie, cu o inflație de 5,8% și cu avertismente de neliniște socială, Adunarea Națională franceză a votat miercuri un pachet de măsuri provizorii în valoare de peste 20 de miliarde de euro pentru a atenua durerea economică a gospodăriilor. Printre măsuri se numără prelungirea plafoanelor existente la prețurile la gaze și electricitate, creșterea pensiilor și a prestațiilor sociale. Cele două proiecte de lege care formează acest pachet vor fi dezbătute în Senatul francez.
Pachetul parlamentarilor francezi, vine în urma unui avertisment lansat la începutul lunii iulie de Cour des Comptes, organismul de audit al datoriei publice a țării, cu privire la traiectoria bugetară precară a finanțelor publice înainte de noul mandat de cinci ani al președintelui Emmanuel Macron.
Iar pentru președintele său, altădată prudent și reformator, este puțin probabil ca cheltuielile să se oprească odată cu adoptarea legii privind puterea de cumpărare, având în vedere cererile noilor regizori din Franța: partidul de extremă-stânga France Unbowed, partidul de extremă-dreapta Raliul Național și partidul conservator Républicains. O secțiune încrucișată de parlamentari din ambele tabere, inclusiv unii populiști, au acum suficientă greutate în parlament pentru a complica agenda președintelui.
„Partea cea mai grea este acum, trebuie să facem alegeri politice curajoase și să nu cedăm tentației de a cheltui mereu mai mult”, a declarat ministrul francez de finanțe Bruno Le Maire reporterilor la începutul acestei luni. Le Maire a exclus în repetate rânduri posibilitatea de a merge mai departe, în pofida criticilor partidelor de opoziție, care vor fi tentate să ridice miza, având în vedere noua lor influență în Adunarea Națională de la alegerile legislative din iunie. Dacă procedurile din parlament din ultimele zile – marcate de proteste zgomotoase și de teatru din partea stângii – sunt un indiciu, deciziile politice dure ar putea întâmpina o rezistență și mai mare.
Potrivit Ministerului francez al Economiei, țara va fi cheltuit peste 40 de miliarde de euro pentru a sprijini puterea de cumpărare a gospodăriilor, luând în considerare cele mai recente măsuri, precum și aproximativ 23 de miliarde de euro din octombrie 2021. În termeni de valoare absolută, aceasta este una dintre cele mai mari sume injectate în sistem de către orice țară din Europa. Iar ceea ce provoacă îngrijorare în unele colțuri nu sunt sumele absolute ale cheltuielilor publice, ci direcția în care se îndreaptă acestea.
Mai devreme sau mai târziu, avertizează economiștii, guvernul va trebui să dea socoteală.
În condițiile în care ratele dobânzilor sunt în creștere și există temeri că o recesiune ar putea fi la orizont, nivelurile ridicate ale datoriei și deficitului Franței reprezintă o problemă care nu mai poate fi ignorată. În 2022, prețul serviciului datoriei publice a țării ar urma să crească cu 12 miliarde de euro, mai mult decât bugetul Ministerului francez al Justiției.
Macron vrea acum o resetare. Venind la putere în 2017, el s-a prezentat ca un perturbator favorabil pieței care dorea să economisească 60 de miliarde de euro prin reducerea cheltuielilor publice și prin implementarea unor reforme controversate în domeniul pensiilor și al șomajului. Însă, după ce s-a confruntat cu tulburări sociale conduse de mișcarea „Vestele galbene”, cu o criză economică majoră declanșată de pandemia COVID-19, care a necesitat o abordare „indiferent de costuri”, și cu o inflație acum în plină ascensiune, declanșată de războiul din Ucraina, președintele nu a avut de ales decât să meargă pe cai mari cu cheltuielile publice.
Cu toate acestea, obiectivul lui Macron nu s-a schimbat, iar agenda sa de reforme economice liberale este din nou pe masă.
„Creăm datorii pentru copiii noștri. Mai avem vreo marjă de manevră? Nu. Ne-am mărit datoria în timpul crizei COVID-19… Dar înainte de asta, politica noastră a fost una de prudență bugetară. Trebuie să ne întoarcem la ea”, a declarat Macron într-un interviu cu ocazia Zilei Bastiliei.
Și în timp ce guvernul spune că vrea să se întoarcă la elementele de bază, mari părți ale țării se îndreaptă în direcția opusă. Un parlament mult mai radical a ieșit din alegerile parlamentare, grupurile de opoziție de stânga și de dreapta solicitând un melanj de măsuri populare costisitoare, cum ar fi reducerea vârstei de pensionare și plafoane substanțiale ale prețurilor la combustibil.
Înaintea alegerilor prezidențiale, Macron a propus creșterea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 65 de ani, ceea ce a fost întâmpinat cu ostilitate de Marine Le Pen, de extremă dreapta, și de liderul de extremă stânga Jean-Luc Mélenchon. În schimb, aceștia vor să o scadă. Vârsta de pensionare în țările vecine, Germania și Spania, este de 65 de ani.
Și dacă guvernul a crezut că pachetul lor consensual de ajutoare sociale îi va ajuta să reducă decalajul cu puternica alianță de stânga Nupes din parlament, s-au înșelat. În mod revelator, France Unbowed a votat împotriva ambelor proiecte de lege pe motiv că măsurile nu merg suficient de departe.
„Suntem la distanță de lume … Noi am vrut o legislație ambițioasă privind costul vieții, voi ne-ați dat firimituri. Am vrut o tranziție ecologică, ne-ați dat mai mult carbon. Faceți o greșeală istorică, societatea noastră suferă, iar voi sunteți indiferenți”, a declarat Sandrine Rousseau, politician ecologist, în discursul de închidere al grupului, vinerea trecută.
Probleme la orizont
În timp ce Franța se mândrește cu niveluri solide de creștere economică și cu un șomaj scăzut după pandemia COVID-19, perspectivele par mai sumbre. Fiind deja un mare cheltuitor, Franța este împovărată de un nivel al datoriei publice de 118% din PIB, peste media UE de 88%, potrivit Eurostat. Franța ar putea continua să cheltuiască fără să aibă probleme la Bruxelles, deoarece normele UE privind cheltuielile publice sunt înghețate cel puțin până la sfârșitul anului 2023. Guvernul a declarat în repetate rânduri că va aduce nivelul deficitului sub pragul UE de 3% din PIB până în 2027 și, în paralel, își folosește greutatea politică în Europa pentru a se asigura că, odată revenite, regulile fiscale ale UE vor fi mai permisive. Ministerul francez al Economiei a prezis săptămâna trecută că deficitul se va situa la 5% din PIB pentru 2022 și 2023, urmând să scadă apoi la 2,9% în 2027.
Dar perspectivele de limitare a cheltuielilor publice par, de asemenea, dificile. „Un element destul de crucial pentru solvabilitatea Franței este stabilizarea și reducerea poverii datoriei”, a declarat Sarah Carlson, analist principal pentru Franța la agenția de rating Moody’s. Întrucât fiscalitatea în Franța este deja ridicată, principala modalitate de a reduce datoria ar fi reducerea cheltuielilor, a adăugat ea.
În timp ce Franța varsă mai mulți bani pentru a-i ajuta pe consumatori să treacă peste întinderea inflaționistă, oficialii francezi au dat o notă de speranță, mizând pe faptul că creșterea va genera mai multe taxe și va ajuta la plata datoriei țării.
„Sper că ne confruntăm cu un vârf al inflației și că aceasta va scădea anul viitor. Încercăm să menținem creșterea”, a declarat Jean-Réné Cazeneuve, raportor al comisiei financiare parlamentare din Franța. Guvernul a sperat să înlocuiască măsurile existente privind carburanții cu o schemă țintită, deși a trebuit să renunțe la această idee pentru a ajunge la un acord cu Les Républicains. Totuși, această abordare chirurgicală ar putea fi urmată pentru alte măsuri de sprijin, care ar fi direcționate către cei care au cea mai mare nevoie de ele, a declarat un oficial al Ministerului francez al Economiei.
„[Pachetul privind costul vieții] este o măsură provizorie și, ca atare, nu le poți repeta la nesfârșit. Ajută pe termen scurt, pentru că guvernul nu poate găsi petrol sub lanurile de porumb din Franța”, a declarat Eric Chaney, consilier al Institutului Montaigne și fost economist-șef al AXA.
„Gândirea este „hai să netezim acum vârful de lance” și apoi să ne concentrăm pe termen lung”, a spus el, care include reforme de economisire a banilor, cum ar fi reducerea administrațiilor publice și amânarea vârstei de pensionare.
Ușor de spus, greu de făcut
După ce a pierdut majoritatea absolută la alegerile legislative din iunie, planurile lui Emmanuel Macron se vor confrunta probabil cu o avalanșă de opoziție din partea unei largi părți a parlamentului francez, iar slabele speranțe de reușită atârnă de aducerea de partea sa a restului partidului conservator Les Republicains.
„Este foarte dificil să impui o reformă nepopulară în situația actuală, așa că cea mai probabilă concluzie este că reformele cheie vor fi lăsate deoparte”, a declarat Chaney.
„Astfel, Franța se va descurca greu, fără reforme și va avea dificultăți în reducerea datoriei în următoarele 12 luni”, a adăugat el.
Pe termen scurt, pe fondul actualei penurii de forță de muncă, Macron s-ar putea concentra în schimb pe reformarea sistemului de ajutoare de șomaj, o propunere fiind așteptată în vară – o mișcare care ar putea obține sprijinul conservatorilor, dar care ar putea declanșa furia parlamentarilor de stânga.
„Nu există niciun loc în Franța în care oamenii să nu vă spună că sunt în căutare de angajați”, a declarat Macron în interviul său de Ziua Bastiliei, în timp ce se angaja să reducă rata șomajului la 5%. Rata șomajului din Franța a scăzut la 7,3% în primele trei luni din 2022, cel mai scăzut nivel din 2008 și ar urma să scadă și mai mult, până la 7% până la sfârșitul acestui an, potrivit estimărilor oficiale.
Aceasta este „cea mai urgentă reformă structurală”, a declarat un oficial guvernamental de rang înalt din cadrul Ministerului francez al Economiei, subliniind „necesitatea de a fi încurajată întoarcerea la muncă”.
Dar deficitul de forță de muncă și inflația au pregătit, de asemenea, terenul pentru tulburări sociale în această toamnă, deoarece muncitorii cer creșteri salariale. Și, având în vedere că unele dintre actualele scheme de ajutoare sociale sunt așteptate să expire până la sfârșitul anului, Macron ar putea fi din nou tentat – sau forțat – să facă ceea ce Franța știe cel mai bine să facă.
