Pe fondul afirmațiilor făcute de republicanii americani, potrivit cărora se dorește reducerea sprijinului acordat Ucrainei, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, avertizează că acest lucru nu va face decât să dea putere Chinei.
Stoltenberg și-a susținut punctul de vedere într-un interviu acordat săptămâna aceasta publicației POLITICO, în care șeful alianței militare a prezentat argumente în favoarea unei prezențe americane pe termen lung în Europa și a unei creșteri generalizate a investițiilor pentru apărare.
„Prezența Statelor Unite, dar și a Canadei în Europa, este esențială pentru forța și credibilitatea acestei legături transatlantice”, a declarat Stoltenberg.
Cu toate acestea, în cercurile politice a apărut un val de îngrijorări, pe baza ideii că SUA ar putea bate în retragere. Viitoarele alegeri de la mijlocul mandatului ar putea înclina controlul Congresului către republicani, dând putere unei coaliții republicane în ascensiune, favorabile MAGA (Make America Great Again), care a făcut presiuni pentru a reduce ajutorul militar acordat Ucrainei de către președintele american Joe Biden.
Stoltenberg a avertizat că recentele câștiguri obținute de Kiev pe câmpul de luptă nu ar fi fost posibile fără sprijinul aliaților NATO și a făcut apel la sentimentul anti-China, comun ambelor partide politice majore din SUA.
Victoria Rusiei ar crea un precedent pentru China
Cazul în care Rusia ar ieși victorioasă, a spus el, „ar fi rău pentru noi toți din Europa și America de Nord, din întregul NATO, deoarece acest lucru va trimite un mesaj liderilor autoritari nu doar lui Putin, ci și Chinei că prin utilizarea forței militare brutale își pot atinge obiectivele”.
Cu toate acestea, Stoltenberg și-a exprimat optimismul că Statele Unite nu vor dispărea curând din Europa sau din Ucraina. Într-adevăr, un contingent de republicani mai bine poziționați a susținut cererile repetate ale lui Biden de a trimite bani și arme în Ucraina.
„Sunt încrezător”, a declarat șeful NATO, „că și după alegerile de la mijlocul mandatului va exista în continuare o majoritate clară în Congres în Camera Reprezentanților și în Senat pentru continuarea unui sprijin semnificativ pentru Ucraina.”
Dezbaterea aprinsă este produsul unei realități îngrijorătoare. Războiul Rusiei din Ucraina pare să se prelungească luni de zile, în timp ce bugetele se restrâng și economiile se diminuează.
La Washington, această discuție se intensifică înainte de alegerile programate pentru 8 noiembrie. O coaliție de conservatori este din ce în ce mai reticentă față de cheltuirea unor sume uriașe pentru ajutorul acordat Ucrainei. De la începutul războiului, SUA s-au angajat să acorde Ucrainei peste 17 miliarde de dolari în asistență de securitate, cu mult peste ceea ce Europa s-a angajat în mod colectiv.
Stoltenberg a declarat că este încrezător că Washingtonul va continua să ajute Ucraina „pentru că, dacă Putin câștigă în Ucraina, aceasta va fi o catastrofă pentru ucraineni”.
Dar el a subliniat, de asemenea, legătura cu China într-un moment în care Beijingul este pe primul loc în mintea multor factori de decizie politică americani, inclusiv a unora dintre aceiași conservatori care ridică întrebări cu privire la volumul asistenței acordate Ucrainei.
Administrația Biden a descris recent China ca fiind „cea mai importantă provocare geopolitică a Americii” în strategia sa de securitate națională.
Documentul clasează în mod explicit China deasupra Rusiei pe termen lung.
„Rusia reprezintă o amenințare imediată și continuă la adresa ordinii regionale de securitate din Europa și este o sursă de perturbare și instabilitate la nivel global, dar nu dispune de capacitățile pe tot spectrul Chinei”, conform oficialilor americani.
Cu toate acestea, coliziunea dintre războiul îndelungat al Rusiei în Ucraina, presiunile politice interne ale SUA și atenția tot mai mare acordată Beijingului revigorează o dezbatere de lungă durată privind împărțirea sarcinilor în cadrul NATO.
NATO a luat un angajament considerabil pentru apărare
În 2014, aliații NATO au convenit să se orienteze către investirea a 2% din producția lor economică pentru apărare până în 2024. Odată cu apropierea acestui termen și cu recunoașterea faptului că amenințările militare par să fie doar în creștere, liderii se luptă cu ceea ce urmează.
„Mă aștept ca, la summitul de la Vilnius de anul viitor, aliații NATO să își ia un angajament clar de a investi mai mult în apărare”, a declarat Stoltenberg, menționând în același timp că „este un pic prea devreme pentru a spune” ce limbaj precis vor accepta aliații NATO.
Aliații NATO au adoptat la rândul lor abordări diferite față de China, unii adoptând încă o linie mult mai blândă decât Washingtonul.
Stoltenberg a recunoscut aceste divergențe, dar a susținut că alianța a făcut progrese în ceea ce privește confruntarea cu Beijingul, subliniind decizia NATO de la începutul acestei veri de a cataloga în mod explicit China drept o provocare în documentul său de strategie pe termen lung.
Este „important ca aliații NATO să fie uniți și să abordeze consecințele ascensiunii Chinei – și asupra acestui lucru suntem de acord, iar asta este exact ceea ce facem”, a spus el.
Cu toate acestea, deși aliații au fost de acord să „abordeze” ascensiunea Chinei, ei nu au stabilit cine ar trebui să plătească factura pentru aceste eforturi. Unii legislatori, academicieni și experți americani pledează pentru ca Europa să preia conducerea în gestionarea provocărilor de securitate locale, astfel încât SUA să se poată concentra mai mult pe Indo-Pacific.
Daniel Hamilton, un oficial al Departamentului de Stat al SUA în timpul valului de extindere a NATO din anii 1990, o numește „o mai mare responsabilitate strategică europeană”. Această abordare, a adăugat Hamilton, de la Universitatea Johns Hopkins, ar implica ca aliații europeni să furnizeze, în termen de 10 ani, „jumătate din forțele și capacitățile” necesare „pentru descurajarea și apărarea colectivă împotriva Rusiei”.
Aliații europeni, susțin unii experți, sunt pur și simplu prea confortabili în dependența lor de Washington.
„Membrii europeni ai NATO au făcut prea multe promisiuni și nu au ținut cont de ele timp de decenii”, a declarat Stephen Walt, profesor la Universitatea Harvard, unul dintre cei mai importanți cercetători în domeniul afacerilor internaționale. Europenii, a spus el, „nu vor face un efort susținut pentru a-și reconstrui propriile capacități de apărare dacă pot conta pe faptul că Statele Unite se vor grăbi să le vină în ajutor la primul semn de probleme”.
În următorul deceniu, a adăugat Walt, „Europa ar trebui să își asume responsabilitatea principală pentru propria apărare, în timp ce Statele Unite se concentrează asupra Asiei și trece de la a fi „primul răspuns” al Europei la „aliatul său de ultimă instanță”.”
Europa și America de Nord trebuie să rămână aliate
Stoltenberg a ripostat împotriva unei astfel de diviziuni stricte a muncii. Decuplarea Americii de Nord de Europa „nu este un model bun, deoarece acest lucru va reduce puterea, credibilitatea legăturii dintre America de Nord și Europa”.
Cu toate acestea, el a făcut apel la aliații europeni ai NATO – care vor include cea mai mare parte a continentului la vest de Rusia, odată ce se va aproba aderarea Finlandei și a Suediei – să continue să își crească cheltuielile pentru apărare.
„Cred cu tărie că aliații europeni ar trebui să facă mai mult”, a spus el, adăugând că a făcut „presiuni mari” pe acest subiect. „Vestea bună”, a remarcat el, „este că toți aliații și, de asemenea, aliații europeni au crescut și investesc acum mai mult”.
Cu toate acestea, matematica simplă arată că Europa nu este aproape de a fi autosuficientă în materie de apărare.
„Realitatea este că 80% din cheltuielile de apărare ale NATO provin de la aliații din afara UE”, a spus Stoltenberg. De asemenea, configurația alianței, care se întinde pe mai multe continente și se întinde de-a lungul oceanelor, „arată clar că este nevoie de o legătură transatlantică și că este nevoie de aliați din afara UE pentru a proteja Europa.”
„Dar, mai presus de toate”, a subliniat acesta, „este vorba despre politică – nu cred în Europa singură, nu cred în America de Nord singură”.
