„Ar trebui să îmbrățișeze Europa sau ar trebui să încerce în continuare drumul candidaturii Serbiei la aderarea la UE, menținând în același timp legăturile frățești cu aliatul său slav tradițional, Rusia?”, se întreabă editorialistul POLITICO Jamie Dettmer, care s-a întâlnit față în față cu președintele sârb la Conferința de Securitate de la München.
Dușmanii lui Vučić se înfurie din cauza faptului că acesta stă pe baricade și refuză să se alăture sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei. „Până acum, nici măcar războiul brutal din Ucraina nu l-a determinat pe președintele sârb Aleksandar Vučić să își schimbe cursul”, a susținut Dimitar Bechev, cercetător invitat la Carnegie Europe. El a remarcat că Belgradul este aglomerat de ruși din clasa mijlocie și bogată care profită de zborurile zilnice, de regimul fără vize și de regulile de rezidență nesolicitate.
Dar, într-un interviu exclusiv cu POLITICO, în marja recentei Conferințe de Securitate de la München, Vučić a arătat că apreciază că a sosit timpul pentru o regândire și a lăsat să se înțeleagă că este posibilă o schimbare de perspectivă.
Serbia este prinsă „între ciocan și nicovală”
Chiar înainte de a părăsi Belgradul pentru Munchen, Vučić declarase la televiziunea sârbă că țara este prinsă între ciocan și nicovală. Iar când a fost întrebat de POLITICO dacă a sosit momentul ca Serbia să evite să se aplatizeze, el a răspuns: „Veți primi o singură propoziție din partea mea: Serbia va rămâne pe drumul său în UE. Bine, trageți propriile concluzii. Dar cred că mă înțelegeți”.
Înclinându-și în mod caracteristic capul pentru a sublinia, el a adăugat apoi: „Vom avea unele alegeri dificile în viitor, fără îndoială. Asta e tot ce pot spune”.
„Dificil” este un cuvânt pe care Vučić îl aruncă des
La plecarea spre Munchen, el a notat pe Instagram că se îndrepta spre conferință pentru „întâlniri dificile”. Iar în cadrul întâlnirii mele cu el, a folosit cuvântul în mod repetat, spunând că discuțiile sale bilaterale au fost dificile „deoarece avem perspective diferite față de majoritatea țărilor occidentale și, prin urmare, nimic nu este ușor.”
Președintele sârb își alege cu grijă cuvintele, comunicând la fel de mult prin aluzii și imbolduri verbale care lasă să se întrevadă promisiunea unei concluzii – dar întotdeauna sfârșește prin a se îndepărta.
Este acesta un indiciu că încă vrea să aibă ambele variante sau arată un lider care se apropie de o decizie istorică? Consilierii săi indică cea de-a doua variantă, în timp ce criticii săi susțin că el continuă să urmărească o „strategie de a juca în mod constant Occidentul și moderații sârbi împotriva Moscovei și a bazei sale interne de dreapta”, potrivit Ivanei Stradner, analist la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor.
Drumul către normalizarea relațiilor Serbia – Kosovo
Și poate că așa este, dar într-o carieră politică turbulentă de peste 30 de ani, Vučić a reușit câteva mari răsturnări de situație – cea mai recentă fiind angajarea în discuții privind „normalizarea” relațiilor dintre Serbia și Kosovo, a cărei independență nu este recunoscută nici de Belgrad și nici de Moscova.
Iar luni, Vučić și prim-ministrul kosovar Albin Kurti au aprobat în cele din urmă, în mod tacit, un plan intermediat de UE și susținut de Statele Unite pentru a contribui la îmbunătățirea legăturilor pe termen lung. Cu toate acestea, vorbind după ce a prezidat discuțiile de la Bruxelles, Înaltul Reprezentant al UE, Josep Borrell, a declarat, de asemenea, că „mai este nevoie de mai multă muncă”, iar cei doi lideri se vor întâlni din nou luna viitoare.
Discuțiile privind Kosovo au fost, de asemenea, incluse în cadrul întâlnirii bilaterale dintre Vučić și secretarul de stat american Antony Blinken, care a avut loc la München, unul dintre punctele nevralgice fiind crearea unei asociații a municipalităților cu majoritate sârbă din Kosovo și disputele privind amploarea competențelor acesteia. „Ceea ce pot spune este că ei [americanii] au vrut să ne asculte partea noastră. Au arătat respect față de o țară atât de mică precum suntem noi. Și știm la ce se așteaptă; dar ei știu, de asemenea, ce simțim în ceea ce privește siguranța și securitatea poporului nostru în Kosovo”, a declarat el.
Între timp, Blinken a descris întâlnirea ca fiind „productivă”, subliniind că „împărtășim dorința Serbiei de a avea un viitor alături de UE„. Și este demn de remarcat faptul că, în ultimele săptămâni, oficiali ai Comisiei Europene au transmis pe Twitter remarci prietenoase și despre Serbia – muzică de atmosferă care ar putea fi un preludiu pentru ca Vučić să ia cea mai mare „decizie dificilă” dincolo de Kosovo, și anume dilema cu care se confruntă în a alege calea UE sau în a menține o prietenie strânsă cu Rusia.
Liderul sârb simte în mod clar o presiune intensă din ambele părți
Pe de o parte, el vorbește cu mândrie despre faptul că Serbia atrage investiții străine. „După cum știți, anul trecut am atras 4,4 miliarde de euro, ceea ce este mult mai mult decât multe țări de dimensiuni medii din Uniunea Europeană. Iar majoritatea acestor investiții au venit din UE”, a declarat el. Fitch a reafirmat recent ratingul BB+ al Serbiei și a lăudat „cadrul de politică macroeconomică credibil, politica fiscală prudentă și o guvernanță oarecum mai puternică” – deși a pus acești factori în contrast cu datoria externă netă ridicată și a avertizat că „riscurile geopolitice persistă”.
Acest lucru arată că avansarea pe „calea europeană” va fi crucială pentru Serbia din punct de vedere economic. Iar oficialii UE au subliniat că orice progres în direcția aderării depinde de realinierea Belgradului la politica externă a blocului.
Pe de altă parte, Rusia este un aliat tradițional care a sprijinit Serbia în privința Kosovo, iar sondajele de opinie de la invazia Ucrainei nu sunt promițătoare pentru o înclinare spre Vest.
Sârbii „sunt atrași” de Putin
La patru luni de la începerea războiului cu Rusia, un sondaj a arătat că 51% dintre sârbi ar respinge aderarea la UE, doar 34% dintre ei spunând că ar vota pentru aderare. Iar în acel sondaj, președintele rus Vladimir Putin s-a aflat în fruntea listei liderilor favoriți. În mod similar, un sondaj realizat în 2022 de New Third Way a constatat că 66% dintre sârbi se simțeau mai apropiați de Moscova decât de Occident, iar 40% doreau să se pună capăt discuțiilor de aderare cu UE. Rezultatele au arătat, de asemenea, că 59% dintre sârbi învinovățesc Occidentul pentru războiul din Ucraina, 23% dintre ei dând vina pe Rusia și 18% spunând că Moscova și Occidentul împart responsabilitatea.
Așadar, nu este clar cum poate Vučić să renunțe la Rusia și să îmbrățișeze din toată inima Europa – chiar dacă își dorește cu adevărat acest lucru.
Între timp, Rusia a exercitat presiuni hibride și asupra lui Vučić. Cu două zile înainte de Munchen, sute de naționaliști sârbi și activiști pro-ruși cu legături cu Grupul paramilitar Wagner s-au adunat la Belgrad, cerând încetarea procesului de normalizare cu Kosovo. Purtând bannere pe care erau inscripționate sloganuri precum „Kosovo este inima Serbiei” și „Trădarea Kosovo înseamnă trădarea Rusiei!”, protestatarii au scandat amenințări cu moartea la adresa lui Vučić.
Extrema dreaptă agită apele în Serbia
Liderul extremei drepte Damjan Knezevic – organizatorul mitingului revoltător, care a susținut public Grupul Wagner, care a recrutat în Serbia – a fost ulterior arestat și acuzat de incitare la violență. Iar Vučić însuși i-a acuzat pe protestatari că sunt antisârbi și că sunt plătiți de străini – probabil de Rusia.
Aceste proteste încă îl deranjau în mod evident atunci când am stat de vorbă – la fel și recrutarea sârbilor de către Wagner. „Nu am nevoie de sprijinul Wagner; nu am nevoie ca ei să mă aplaude sau să mă critice”, a spus el, arătându-și iritarea pentru singura dată în conversația noastră. Sârbii care au fost recrutați pentru a lupta în Ucraina „vor fi arestați când se vor întoarce în Serbia și [vor fi] la îndemâna instituțiilor noastre. Nu recrutezi într-o țară prietenă”, a adăugat el.
El subliniază că sârbii, care au experimentat bombardamentele NATO în timpul războiului din Kosovo din 1999, pot empatiza cu ucrainenii. „Nu puteți auzi niciun cuvânt rău în Serbia despre ucraineni”, a spus el.
Dar el a remarcat, de asemenea, că sârbii văd un dublu standard în joc: „Din primul moment, am condamnat ceea ce s-a întâmplat la 24 februarie. Și am fost întotdeauna susținători ai integrității teritoriale a Ucrainei. Și chiar și astăzi, vă pot confirma, da, Crimeea, Donbas, Kherson fac parte din Ucraina”. Plângerea sa – și, potrivit lui, a multor sârbi – se referă la duplicitate și la faptul că integritatea teritorială a Serbiei este la fel de importantă, dar a fost ignorată. „Aceasta este cea mai mare problemă politică și psihologică a noastră”, a spus el.
Astfel, lupta lui Vučić cu privire la „decizia sa dificilă” implică capul său, inima sa, o ranchiună persistentă cu privire la războiul din Kosovo și, după cum el însuși a recunoscut, o rezistență încăpățânată de a fi manipulat pentru a face o alegere – o încăpățânare foarte în concordanță cu caracterul național sârb, a spus el.
