Rusia a transformat aprovizionarea cu energie într-o armă economică. Strategia este evidentă în Ucraina, unde dronele și rachetele rusești bombardează centralele electrice. Dar este evidentă și în Europa, unde Moscova a închis robinetele de gaz și este posibil să fi aruncat în aer un gazoduct. Cu toate acestea, planul măreț al președintelui rus Vladimir Putin pare acum să se întoarcă împotriva sa.
Pe termen scurt, Putin va provoca, într-adevăr, daune economice țărilor din Uniunea Europeană – acest lucru este inevitabil. Dar, pe termen lung, Rusia pur și simplu nu poate câștiga acest război energetic. Manevra lui Putin nu va face decât să accelereze dispariția sectorului energetic al țării sale și să precipite pierderea statutului său râvnit de superputere energetică globală.
Problemele resimțite de Europa
Utilizarea energiei ca o armă de către Rusia are trei obiective. Primul, care era aplicabil atunci când robinetele de gaz erau încă mai mult sau mai puțin deschise, a fost acela de a crea incertitudine și de a împiedica țările UE să se pregătească pentru ceea ce le așteaptă, scriu cei de la Politico.
Cel de-al doilea obiectiv a fost acela de a dinamiza economiile europene. Și în acest sens, strategia Rusiei funcționează – zona euro va înregistra probabil o recesiune anul viitor.
Între timp, al treilea obiectiv al lui Putin a fost să alimenteze diviziunile politice din Europa prin răspândirea ideii că sancțiunile cauzează criza energetică. Aceasta este, bineînțeles, o inversare a cauzei și consecințelor – decizia Rusiei de a invada Ucraina este cea care provoacă criza. Cu toate acestea, această narațiune a căpătat o anumită tracțiune în UE.
Pe termen scurt, Europa se află într-o situație dificilă. O criză economică și socială se intensifică, în timp ce prețurile ridicate la energie alimentează inflația și o criză a costului vieții, care ar putea dura doi sau trei ani. În plus, lucrurile ar putea deveni mult mai rele decât sunt acum. O iarnă deosebit de friguroasă ar crește cererea de energie, agravând și mai mult situația.
Situația ar putea deveni și mai gravă în sezonul de iarnă 2023-2024, deoarece țările europene au reușit să își refacă stocurile de gaz în această vară, în timp ce resursele rusești ua continuat să curgă mai mult sau mai puțin. Cu toate acestea, este posibil ca acestea să nu mai poată face acest lucru înainte de iarna viitoare.
Efectul de bumerang
În mod clar, nu se poate nega faptul că vremurile sunt grele pentru UE, dar ar putea exista o oarecare consolare în faptul că strategia lui Putin este menită să se întoarcă împotriva sa.
Șantajul Moscovei a convins, odată pentru totdeauna, țările UE că Moscova nu este un furnizor de energie de încredere. Ca urmare, Europa își dublează eforturile pentru a scăpa de dependența de hidrocarburile rusești, construind în ritm alert infrastructura de GNL pentru a stimula importurile din Statele Unite, Australia și Qatar. Primele dintre numeroasele noi terminale de GNL se vor deschide în curând și în Estonia, Letonia și Finlanda, iar noi contracte de gaz sunt în curs de negociere pentru a stimula aprovizionarea – din Algeria sau Norvegia, de exemplu. De asemenea, blocul își accelerează planurile de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă.
Astfel, se pare că, în aproximativ trei ani, Europa nu va mai avea nevoie de petrol și gaze rusești.
Peste doar două luni, blocul va opri aproape toate importurile de petrol rusesc, lăsând companiile petroliere din Rusia în situația de a găsi cumpărători alternativi pentru țițeiul rusesc. Acest lucru nu ar trebui să fie prea greu, deoarece cererea din partea Chinei, Indiei și a altor câteva țări emergente este încă ridicată. Cu toate acestea, aceste state nu vor fi un înlocuitor perfect pentru piața europeană, deoarece acestea se vor aștepta acum la reduceri mari ale prețului țițeiului rusesc.
În plus, SUA ar putea începe să impună sancțiuni secundare asupra exporturilor de petrol rusesc, ceea ce ar putea constrânge și mai mult vânzările Rusiei.
Situația gazului, complicată
Între timp, poziția Kremlinului arată și mai rău atunci când vine vorba de gaz. Rusia își exportă gazul prin conducte, care în prezent sunt poziționate pentru a deservi Europa. Iar construcția unora noi în locul acestora va necesita timp și bani, ambele resurse fiind puține.
Exportul de gaze prin conducte înseamnă, de asemenea, semnarea de noi contracte cu clienți dispuși să cumpere. Și aici, din nou, lucrurile par dificile pentru Moscova, deoarece China este în prezent singura țară care ar putea absorbi mai mult gaz rusesc, dar Beijingul nu se grăbește în acest sens.
Aceasta nu este o surpriză. Creșterea cererii de gaz din China a încetinit, iar Rusia a arătat clar că nu este un furnizor de energie de încredere. Acesta este un lucru pe care liderii chinezi nu îl vor uita și, în mod natural, vor căuta să evite să devină dependenți de gazul rusesc.
Rusia, în declin
Având în vedere toate acestea, nu este exagerat să spunem că lucrurile arată rău pentru sectorul energetic rusesc, care reprezintă o treime din economia țării, aproximativ jumătate din veniturile sale fiscale și aproximativ două treimi din exporturile sale. Cele mai recente previziuni ale Agenției Internaționale pentru Energie (AIE) presupun acum că încasările anuale ale Rusiei din exporturile de energie vor scădea cu mai mult de jumătate până în 2030, până la 30 de miliarde de dolari, de la 75 de miliarde de dolari înainte de începerea războiului din Ucraina.
AIE consideră, de asemenea, că până în 2030, cota Rusiei din gazul comercializat la nivel mondial va scădea la doar 15%, față de 30% în 2021. Rezultatul final este catastrofal pentru Moscova: În următorul deceniu, își va pierde statutul de superputere energetică globală, iar problemele Kremlinului nu se vor termina aici.
Din cauza sancțiunilor, companiile energetice rusești nu mai au acces la finanțare și tehnologie occidentală. Pentru Kremlin, aceasta este o amenințare existențială. Rezervele actualelor sale câmpuri energetice se epuizează treptat și, deși are noi câmpuri în Arctica, dezvoltarea acestora va necesita sume uriașe de bani și tehnologie occidentală de top. Fără acces la niciuna dintre acestea, producția de energie a Rusiei va scădea lent în următoarele decenii.
Împreună cu o scădere a cererii de combustibili fosili pe măsură ce lumea se îndreaptă spre surse regenerabile, toate acestea înseamnă că războiul energetic pe care Putin însuși l-a început nu se poate termina decât prost pentru Rusia.
