Deși UE își dorește să fie lider la nivel mondial în ceea ce privește publicarea de informații ecologice, Europa se află din ce în ce mai izolată.
Motiv din care este posibil ca UE să fie nevoită să își atenueze ambițiile privind transparența corporativă în materie de schimbări climatice pentru a convinge Statele Unite să se alăture unui acord global.
În timp ce valurile de căldură și seceta afectează continentul în această vară, UE urmărește un plan în interiorul propriilor granițe pentru a revizui modul în care companiile raportează cu privire la schimbările climatice.
Ideea este de a obliga marile companii să prezinte informații ecologice cu aceeași rigoare și cu aceleași verificări externe ca și în cazul informațiilor financiare, oferind astfel investitorilor o imagine mai clară a amenințării potențiale pe care încălzirea globală le-ar putea-o reprezenta mai cu seamă pentru afaceri.
Acordul din iunie
În iunie, legislatorii UE au convenit asupra unui acord care va impune ca 50 000 de companii cu sediul în blocul comunitar să publice informații privind amprenta lor ecologică, precum și impactul potențial pe care schimbările climatice l-ar putea avea asupra operațiunilor lor. În cele din urmă, acordul va cuprinde și companiile străine care își desfășoară activitatea în cadrul acestui bloc.
Bruxelles-ul lucrează în prezent la elaborarea standardelor detaliate care vor sta la baza acestor informații privind schimbările climatice, poluarea, resursele de apă, biodiversitatea, economia circulară, aspectele sociale și de guvernanță – prin intermediul unui organism de contabilitate numit Grupul consultativ european pentru raportarea financiară (EFRAG).
Este un subiect care capătă amploare și la nivel internațional, pe măsură ce guvernele își intensifică eforturile pentru a combate schimbările climatice și pentru a atrage mai mulți bani în proiecte ecologice.
Cu toate acestea, deși UE ar putea dori să deschidă calea la nivel mondial în ceea ce privește informațiile ecologice, ea se află, de asemenea, din ce în ce mai izolată.
Dubla semnificație
Acest lucru se datorează faptului că în centrul planurilor UE se află conceptul de „dublă semnificație”, conform căruia companiile trebuie să raporteze nu numai impactul financiar de bază pe care schimbările climatice l-ar putea avea asupra activității lor, ci și asupra amprentei lor ecologice și sociale.
Este o viziune fundamental diferită de cea pe care o urmărește în prezent un important organism internațional de stabilire a standardelor, în care informațiile privind clima vor fi legate mai strict de rezultatele financiare ale unei companii.
Activitatea Comitetului internațional pentru standarde de durabilitate (ISSB), înființat în urma conferinței COP26 privind clima, are ca scop crearea unei „baze de referință globale” privind informațiile referitoare la climă, pe care fiecare jurisdicție să o poată dezvolta ulterior.
Viziunea UE
Această diferență de abordare înseamnă că, pentru unii, UE ar trebui să insiste mai mult pentru a determina ISSB să includă și viziunea sa.
„Uniunea Europeană nu este singura putere implicată în elaborarea de noi standarde nefinanciare. Dacă alții prevalează, atunci dezvoltarea durabilă ar fi definită de o viziune neeuropeană, ceea ce ar face mai dificil ca valorile europene să fie luate în considerare în mod eficient”, a declarat Pascal Durand, un deputat francez UE, care a condus lucrările privind legislația de raportare în Parlamentul European.
Pe lângă diviziunea privind dubla materialitate, eurodeputatul grupului centrist Renew Europe a subliniat lipsa unor standarde globale care să acopere factorii de biodiversitate, sociali și de drepturile omului, „care sunt valori importante pentru factorii de decizie politică europeni”.
ONG-ul Finance Watch a cerut, de asemenea, organismului de stabilire a standardelor globale să depășească abordarea „outside-in” și „să integreze principiul dublei materialități în linia de bază globală”.
Ambițiile Europei Unite
Autoritatea de reglementare a piețelor din UE a avertizat, de asemenea, că standardele globale trebuie să definească mai bine modul în care companiile ar trebui să evalueze și să prezinte impactul lor asupra mediului – pentru a se asigura că versiunile globale și europene pot fi interconectate.
Un oficial al UE a declarat că blocul comunitar sprijină obiectivele ISSB, însă „obiectivul mai restrâns al ISSB privind raportarea privind semnificația financiară și acoperirea limitată până în prezent a aspectelor legate de durabilitate (doar raportarea privind clima) înseamnă că standardele ISSB nu pot satisface pe deplin nevoile sau ambițiile UE”.
„Din punctul de vedere al Comisiei, ambiția este ridicată în ceea ce privește elaborarea de standarde de raportare în materie de durabilitate, inclusiv prin cooperarea cu parteneri importanți, cum ar fi SUA”, a declarat oficialul, menționând totuși că „UE intenționează să fie și mai ambițioasă la ea acasă și este pregătită să inspire alte jurisdicții.”
Realismul SUA
Așadar, este timpul ca UE să fie realistă în ceea ce privește situația din restul lumii.
De exemplu, Comisia americană pentru valori mobiliare și burse de valori (Securities and Exchange Commission) lucrează la propriile sale planuri de publicare a informațiilor privind schimbările climatice, care ar impune marilor companii cotate la bursă să publice informații privind emisiile de gaze cu efect de seră și modul în care schimbările climatice le afectează activitatea.
Dar asta numai atunci când aceste informații se încadrează în definiția mai strictă de „material” pentru situația financiară a unei companii. Această abordare mai limitată este mai în concordanță cu propunerile ISSB, dar s-a dovedit a fi controversată pentru o parte din mediul corporatist american.
Eelco van der Enden, directorul executiv al Global Reporting Initiative (GRI) – organizația de standardizare care a dezvoltat conceptul de dublă semnificație – a declarat că nu crede că Statele Unite ale Americii vor trece la dezvăluiri cu dublă semnificație în următorii 25 de ani.
„Nu face parte din natura și cultura noastră să facem acest lucru obligatoriu”, a spus el. Cu toate acestea, olandezul a spus că autoritățile de reglementare din SUA ar putea spune companiilor să folosească standardele organizației sale în mod voluntar dacă doresc să meargă mai departe în raportarea publică.
Abordare mai largă
Van der Enden a făcut apel la „voință politică” pentru a încerca să se ajungă la o cât mai mare aliniere la nivel internațional, pe care a descris-o ca fiind capabilă să „treacă peste propria umbră și să înțeleagă că nu este vorba doar de circumscripția sa”.
„Dacă vrei să realizezi ceva, ar trebui să iei în considerare și interesele unora dintre celelalte grupuri de interese”, a spus el. „Învingătorul primește totul este o abordare greșită în domeniul sustenabilității.”
În caz contrar, a spus van der Enden, riscul este ca UE, organismele de standardizare internaționale și americane să „meargă fiecare pe drumul său”, precum și alte jurisdicții mari, cum ar fi Brazilia, China, India și Asia de sud-est.
„Nu vreți să aveți concepte diferite și date diferite care sunt incomparabile, pentru că literalmente nimeni nu beneficiază de pe urma acestui lucru”, a spus el.
Investitorii globali sunt, de asemenea, îngrijorați de faptul că UE ar putea să se îndepărteze prea mult pe propria cale de orice acord internațional.
„Nu primești o medalie de aur pentru că ești primul, dacă ești într-o cursă diferită”, a declarat Eric Pan, director executiv al Investment Company Institute, care reprezintă administratorii de fonduri.
„UE poate, evident, să adauge pe lângă ISSB. Nimeni nu susține că UE ar trebui să fie constrânsă”, a spus el. „Spunem doar că trebuie să ne gândim la aceasta ca la o problemă globală. Aceasta este o provocare comună pentru o mulțime de jurisdicții diferite, așa că, în măsura în care este posibil, încercați să vă bazați pe aceste standarde multilaterale.”
