Subiectul a devenit atât de inflamabil încât mulți oficiali pur și simplu îl evită cu totul. Pentru mulți oficiali, este un subiect pe care nu vor să-l atingă. Atunci când sunt presați, politicienii dau răspunsuri memorate, laconice și robotizate.
Este un subiect atât de potențial inflamabil încât mulți aliați NATO încearcă să evite chiar să vorbească despre el. Când Ucraina a solicitat în septembrie un proces accelerat de aderare la alianța militară, NATO și-a reiterat public politica ușilor deschise, dar nu a dat un răspuns concret. Iar săptămâna trecută, când miniștrii de externe ai NATO s-au întâlnit, declarația lor finală a indicat pur și simplu o promisiune vagă din 2008 că Ucraina se va alătura într-o zi clubului.
Nu a fost menționată cererea recentă a Ucrainei, orice măsuri concrete în vederea aderării sau orice termen. Motivele sunt multiple. NATO este fracturat în ceea ce privește modul în care, când (și în câteva cazuri chiar dacă) Ucraina ar trebui să adere. De asemenea, marile capitale nu doresc să provoace și mai mult Kremlinul, conștiente de hipersensibilitatea lui Vladimir Putin față de expansiunea NATO spre est. Și, mai ales, aderarea la NATO ar impune din punct de vedere juridic ca aliații să vină în ajutorul Ucrainei în caz de atac – o perspectivă pe care mulți nu vor să o abordeze.
Rezultatul este că, în timp ce Europa și SUA au arat tabu după tabu de când Rusia a invadat Ucraina în februarie – canalizând munți de echipament militar letal către Kiev, aplicând sancțiuni cândva de neconceput asupra Moscovei, dezertând de la energia rusă – perspectiva aderării Ucrainei la NATO rămâne a treia șină a politicii internaționale, conform POLITICO.
Atingerea problemei te poate lăsa ars
Președintele francez Emmanuel Macron a stârnit un val de proteste la sfârșitul săptămânii trecute când a declarat că Occidentul trebuie să ia în considerare garanții de securitate pentru Rusia dacă aceasta revine la masa negocierilor – un gest care a înfuriat Kievul și a părut să contravină politicii ușilor deschise a NATO. Iar în spatele scenei, oficialii ucraineni s-au confruntat ei înșiși cu colegi supărați după ce și-au făcut public pledoaria pentru o aderare rapidă.
„Unii prieteni foarte buni ai Ucrainei se tem mai mult de un răspuns pozitiv la candidatura Ucrainei pentru aderarea la NATO decât de furnizarea Ucrainei a celor mai sofisticate arme”, a declarat Dmytro Kuleba, ministrul de externe al Ucrainei.
„Există încă multe bariere psihologice pe care trebuie să le depășim”, a declarat el pentru POLITICO într-un interviu recent. „Ideea de aderare este una dintre ele”.
Aliat „de facto
Conducerea Ucrainei a argumentat că, din toate punctele de vedere, aceasta este deja membră a alianței militare occidentale și, prin urmare, merită o cale rapidă de aderare oficială la NATO.
„Suntem aliați de facto”, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski în septembrie, când a anunțat oferta țării sale de a adera la NATO „în cadrul unei proceduri accelerate”.
„De facto, am finalizat deja drumul nostru spre NATO. De facto, am dovedit deja interoperabilitatea cu standardele alianței”, a adăugat el. „Ucraina depune o cerere pentru a o face de jure”. Declarația liderului ucrainean i-a luat prin surprindere pe mulți dintre cei mai apropiați parteneri ai Kievului – și i-a lăsat pe mai mulți nemulțumiți.
Uvertura amenința să deraieze un plan asupra căruia cele mai influente capitale ale alianței se stabiliseră în esență: Arme acum, discuții despre aderare mai târziu. A fost o abordare care, în opinia lor, ar lipsi Moscova de un pretext pentru a atrage NATO direct în conflict.
În declarația lor de săptămâna trecută, miniștrii s-au angajat să intensifice ajutorul politic și practic pentru Ucraina, evitând în același timp planuri concrete pentru viitorul statut al Kievului.În cele din urmă, însă, puțini aliați pun la îndoială perspectivele de aderare pe termen lung ale Ucrainei, cel puțin în teorie. Diviziunile se referă mai mult la modul și la momentul în care ar trebui abordată chestiunea aderării Kievului.
O serie de aliați estici pledează pentru o relație politică mai strânsă între Ucraina și NATO și doresc un plan mai concret care să pregătească terenul pentru aderare.
„Părerea mea este că este practic inevitabil”, a declarat ministrul lituanian de externe Gabrielius Landsbergis, „că NATO va trebui să aibă o modalitate de a accepta Ucraina”.
La celălalt capăt al spectrului, francezul Macron vrea să ia în considerare perspectiva Moscovei.
„Unul dintre punctele esențiale pe care trebuie să le abordăm așa cum a spus întotdeauna președintele [Vladimir] Putin este teama că NATO vine până la ușile sale și desfășurarea de arme care ar putea amenința Rusia”, a declarat Macron pentru postul de televiziune francez TF1 într-un interviu publicat sâmbătă.
Majoritatea celorlalți aliați evită, în esență, subiectul – nu respingând visele NATO ale Ucrainei, ci repetând o replică atent elaborată despre concentrarea asupra războiului actual.
Iată versiunea secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, oferită săptămâna trecută: „Sarcina cea mai imediată și urgentă este de a ne asigura că Ucraina prevalează ca națiune democratică suverană și independentă în Europa”.
Și iată și versiunea ministrului olandez de externe Wopke Hoekstra, din aceeași săptămână: „Sarcina aici este să ne asigurăm că principalul lucru continuă să fie principalul lucru – și anume să ajutăm Ucraina pe câmpul de luptă.”
Ambasadoarea americană la NATO, Julianne Smith, a reluat această idee într-un interviu: „În acest moment, accentul se pune pe sprijinul practic acordat Ucrainei”.
Analiștii spun că linia de fractură se află între capitalele din Europa de Vest, în principal, precum Berlin și Paris – care văd aderarea ca pe o chestiune ultra-sensibilă care trebuie evitată în acest moment – și unele capitale estice care văd aderarea Ucrainei ca pe un obiectiv pentru care alianța poate începe să lucreze.
De când a început războiul, acest clivaj nu a făcut decât să se „exacerbeze”, a declarat Ben Schreer, director executiv pentru Europa la Institutul Internațional pentru Studii Strategice. „Unele țări pur și simplu nu vor nici măcar să poarte o conversație despre acest lucru, deoarece simt că ar putea înăspri și mai mult răspunsurile rusești”.
O altă cale
Oficialii ucraineni recunosc faptul că aderarea la NATO nu este iminentă, dar ei doresc totuși un gest din partea alianței.
„Scenariul ideal ar fi, bineînțeles, o frază foarte simplă din partea NATO: „OK, am primit cererea dumneavoastră, începem procesul de examinare a acesteia”. Aceasta ar fi deja o realizare majoră”, a declarat Kuleba, ministrul ucrainean de externe, înaintea reuniunii de săptămâna trecută.
Smith, ambasadorul SUA, a declarat că ucrainenii sunt conștienți că trebuie să facă mai mult înainte de a deveni membri.
Ucraina a adoptat în mod oficial un amendament constituțional în 2019 prin care se angajează să urmărească aderarea la NATO. Dar chiar dacă țara a urmărit unele reforme în ultimii ani, experții și guvernele partenere spun că Ucraina trebuie să facă mai mult pentru a integra Kievul în instituțiile occidentale.
„Mai sunt multe de făcut, nu cred că este un mister”, a spus Smith, adăugând: „Mai sunt multe de făcut: „Cred că ei ar fi primii care v-ar spune asta”.
Ca soluție provizorie, Kievul a prezentat ceea ce numește o propunere pragmatică pentru ca țările occidentale să ajute la protejarea Ucrainei.
„Rusia a reușit să înceapă acest război tocmai pentru că Ucraina a rămas în zona gri – între lumea euro-atlantică și imperialismul rusesc”, a declarat Zelenskyy atunci când a prezentat un plan de pace în 10 puncte în noiembrie.
„Așadar, cum putem preveni repetarea unei astfel de agresiuni a Rusiei împotriva noastră? Avem nevoie de garanții de securitate eficiente”, a spus el, făcând apel la o conferință internațională pentru a semna așa-numitul Pact de securitate de la Kiev, un nou set de garanții de securitate pentru Ucraina.
Dar rămâne neclar dacă partenerii occidentali ai Ucrainei ar fi dispuși să ofere garanții obligatorii din punct de vedere juridic – sau dacă orice altceva în afara clauzei de apărare colectivă din cadrul articolului 5 al NATO s-ar dovedi un factor de descurajare suficient în viitor.
„Unele dintre aceste țări”, a declarat Schreer de la IISS, „ar fi foarte reticente”. Orice garanție de securitate scrisă, a remarcat el, „din perspectiva lor, ar invita probabil un răspuns puternic din partea Rusiei, dar le-ar face, de asemenea, în acest moment, parte a acestui conflict”.
O victorie ucraineană ar putea schimba calculele
„Dacă Ucraina este blocată într-un impas, atunci aderarea la NATO nu se va întâmpla”, a declarat Max Bergmann, director al programului Europa la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. „Dar dacă își recuperează teritoriul și își acceptă granițele – oricare ar fi aceste granițe, indiferent dacă includ sau nu Crimeea, pentru că aceasta este întrebarea fundamentală pentru Ucraina – atunci cred că lucrurile se pot mișca foarte repede.”
Întrebat dacă este frustrat de partenerii occidentali, Kuleba a fost tranșant.
„Îi cunosc prea bine pentru a fi frustrat de ei – sunt prieteni buni”, a spus el. „Ar fi aproape imposibil pentru noi să susținem presiunea rusă și să ne impunem pe câmpul de luptă fără ei.” Dar, a adăugat ministrul de externe, „barierele psihologice” ale Occidentului trebuie „depășite prin schimbarea opticii”.
Partenerii Kievului, a spus el, „trebuie să înceapă să vadă aderarea Ucrainei ca pe o oportunitate – și nu ca pe o amenințare”.
