Pe data de 13 februarie 1880 se năștea cel mai mare sociolog din istoria României, Dimitrie Gusti. Până în ziua de astăzi, munca sa este considerată monumentală, punând bazele sociologiei moderne, dar și al studiului istoriei.
Dimitrie Gusti s-a născut la Iași, într-o familie modestă dar cu posibilități financiare. Și-a petrecut copilăria la Gropnița, unde părinții săi aveau o moșie. Și-a început studiile la Facultatea de la Iași, dar s-a mutat ulterior în Germania, la Berlin. La Universitatea „Friedrich Wilhelm” își obține distincția de doctor în filozofie, însă la câțiva ani de zile distanță își concentrează atenția către studiul sociologiei.
Este considerat unul dintre cei mai importanți și de renume cercetători din Europa. A studiat alături de distinsul Max Weber sau sociologul Emile Durkheim, nume grele în literatura de specialitate până în ziua de astăzi.
A pornit cel mai amplu studiu monografic din România
În 1925 a inițiat cel mai amplu proiect de studiu al satelor din România. La vremea respectivă, lucrarea a fost una monumentală, iar pentru a duce la capăt echipe întregi au lucrat până în 1948! A fondat și condus prima revistă axată pe studiul sociologic, „Sociologia românească”, și a militat pentru cunoașterea științifică a identității românilor.
În memoria colectivă este cunoscut drept fondatorul Muzeul Național al Satului. Acesta a fost gândit de Dimitrie Gusti, însă concretizat de H.H. Stahl și V. I. Popa. Scopul său a fost de a ilustra o oglindă a societății tradiționale românești.
A fost un educator al mediului academic și un ilustru cercetător. Lucrările sale sunt încă de referință și în ziua de astăzi. Printre ele putem aminti de „Sociologia Națiunilor”, „Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii”, „Problema sociologiei” sau „Știința realității sociale”.
A fost un apropiat al țărăniștilor de la vremea respectivă, dar și un „favorit” al regimului autoritar carlist. Un alt merit de-al său este popularizarea statisticii la nivel științific. A înființat în 1933 Clubul Statisticienilor și patru ani mai târziu, Societatea Română de Statistică.
Un pedagog de renume
Munca sa s-a întins din domeniul istoric la cel social, de la mediul academic la cel birocratic și instituțional. A făcut coordonatorul recensământului din 1930 și a obținut legiferarea serviciului social în 1939, în timpul domniei lui Carol al II-lea.
Având un cuvânt atât de puternic în mediul academic și politic, a fost ales în diferite funcții publice. „Dimitrie Gusti a fost ministru al învățământului între 1932 și 1933, instituind o reformă a învățământului și urmărind legarea acestuia de nevoile reale ale economiei și ale țării” nota Institutul Național de Statistică într-un buletin special, dedicat lui.
„Tocmai aceasta era marea lui calitate ca profesor, că a ştiut să-i convingă pe studenţii lui că sunt colaboratorii lui, şi să-i convingă pe fiecare din ei în parte că are o sarcină, o misiune personală, de care răspunde. Mare pedagog a fost Gusti! E singurul profesor – în cariera mea am văzut foarte mulţi profesori – e singurul care a avut această calitate. Că n-a reuşit cu toţi, se poate. E normal. Dar ceea ce urmărea el era să te convingă că eşti răspunzător de o anumită sarcină ştiinţifică” îl caracteriza Henri H. Stahl.