Povestea moldovenească „Yashibe”. Japonia și gustul românesc

Pentru cei mai mulți oameni, legătura cu „acasă” este exprimată și prin gusturi și simțiri, prin delicatesele bunicii sau ale mamei, prin ceea ce leagă, gastronomic vorbind, de rădăcini, de frumoasele amintiri din timpul copilăriei. Pentru Andra Grosu, stabilită de peste două decenii la mii de kilometri distanță, în Japonia, acest dor de casă s-a transformat într-o adevărată afacere de care se bucură zilnic, o încântă și o face să meargă mai departe, indiferent de impedimente.

Povestea Andrei este una cu foarte multe întorsături de situație, de la modeling, la cursuri de istorie, la stomatologie și la antreprenoriat în domeniul ospitalității. „Nu m-am gândit niciodată că voi deschide un restaurant”, spune Andra Grosu într-un interviu acordat Revistei Capital, care spune că viața, toate cele întâmplate, a surprins-o de-a lungul anilor.

Pe cărări nebătătorite

În adolescență, Andra a practicat meseria de model, încă de la vârsta de 16 ani. A urmat cursurile Academiei de Modeling a doamnei Ligia Cosoi în același timp cu viitoarea personalitate TV Iulia Vântur, cu care spune că a legat o prietenie care durează și astăzi. Originară din Iași, după absolvirea liceului, Andra se înscrie la facultatea de Istorie și Geografie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, de unde s-a retras ulterior, în anul doi de studii. A avut atunci o oportunitate de a vizita Japonia, însă de întoarce și termină studiile la Facultatea de Drept.

Totuși, gândul ia rămas pe mai departe peste hotare, în Țara Soarelui Răsare, unde decide să se întoarcă. „Ce pot să spun e că încă pe vremea aceea Japonia a fost pentru mine o mare curiozitate. Să spunem că întotdeauna mi-a plăcut să merg pe cărări nebătătorite”, mai spune Andra, cărări pe care le-a parcurs mai apoi cu curaj și devotament.

„În primii ani petrecuți în Japonia am avut grijă de fiul meu, apoi am lucrat o perioadă într-o clinică dentară”. Aici, practic, a început să-i încolțească ieșencei dorința de a-și deschide propria afacere, mai exact un restaurant cu specific românesc și totul a început de la masa de prânz a japonezilor.

Concepte diferite ce au dus la o idee

Andra Grosu povestește apoi detalii din experiența sa ca angajată a unei companii japoneze și cum cetățenii de acolo diferă destul de mult prin cultură față de ceea ce era ea obișnuită acasă, în România. Află astfel că, cu mici diferențe de la companie la companie, la masa de prânz, marea majoritate a japonezilor mănâncă ce-și aduc de acasă, adică acele renumite Japanese Bento, pe modelul de Lunch Box american. Chiar dacă respectiva clinică la care lucra pe atunci Andra avea și propriul restaurant, ea prefera să-și prepare singură bento-ul.

„Fiind singura străină din companie, colegii mei erau mereu curioși ce mănânc. Atât de curioși, încât tot împărțind cu ei, am fost nevoită să-mi aduc din ce în ce mai multă mâncare, pentru că eu nu mai apucam”. În tot acest timp, Andra le cerea feedback și începea să le învețe gusturile și preferințele în ceea ce privește gastronomia. „Într-o zi, pentru că bucătarul de la restaurantul clinicii se îmbolnăvise, le-am gătit eu prânzul. Cred că le-am făcut borș de porc cum se spune la noi la Iași, șnițel de pui și gogoși cu scorțișoară, minciunele le spuneam noi acasă, cu scorțișoară”, mai relatează Andra în interviul acordat Revistei Capital.

„Oare cum ar fi dacă…

… aș avea propriul meu restaurant?”, era întrebarea ce-i apăruse atunci în minte Andrei, o idee de care s-a ținut, iar la doi ani distanță de la acel moment cu restaurantul clinicii, se hotărăște să facă pasul cel mare, să intre în lumea antreprenoriatului, chiar dacă nu stăpânea foarte bine noțiunile de business. Pe principiul: „Dacă nu acum, atunci când?”.

Un element important a fost numele, căci Andra dorea ceva special, să o reprezinte, dar care să fie și pe înțelesul japonezilor. A cerut ajutorul unei cunoștințe din România ce activează în lumea marketingului și brandingului și împreună au ajuns la formula „Yashibe”. „Mie mi-a plăcut mult varianta aceasta pentru că așa se spune la noi la Iași pe moldovenește, <Ia și be>. Apoi am căutat caracterele chinezești care să reprezinte fonetic, dar și semantic, ce aveam eu în minte. În japoneză, mot-a-mot, caracterele s-ar traduce <departamentul poeziei de noapte>”.

Dificultăți și impedimente au fost, desigur, căci, spune Andra, este foarte greu să vii pe piața japoneză cu un produs nou pentru că este o piață suprasaturată. „Japonezii nu sunt la fel de deschiși la nou ca alte popoare și până le capeți încrederea să încerce un produs este o muncă acerbă”, mai spune antreprenoarea, care continuă relatarea cu detalii despre percepția japonezilor despre țara noastră și cum văd ei, mai ales, gastronomia românească: „Imaginea lor despre mâncarea de la noi este legată de Rusia și preparatele greoaie. Asta am încercat să explic tuturor celor care au călcat pragul restaurantului meu, că bucătăria românească are cu totul alte influențe decât cea rusească”.

Sarmale pentru gustul japonezilor

Totuși, cât de dificil este să prepari mâncare românească într-o țară atât de diferită din punct de vedere culinar, cu altfel de obiceiuri când vine vorba de servirea mesei? Andra Grosu spune că tocmai acest detaliu reprezintă pentru ea principalul impediment: „Problema cea mai mare cu care mă confrunt este că nu pot procura ingredientele la prețuri avantajoase. În comparație cu mâncarea japoneză, prețul finit al unui meniu românesc este destul de ridicat și uneori mă aflu în imposibilitatea de a scoate practic profit doar din mâncare”.

„De aceea încerc să alternez meniurile, să organizez și degustări de vin românesc sau să fac livrări la clienții deja fideli ai restaurantului, sau pentru diferite evenimente”, povestește mai departe ieșeanca, care subliniază faptul că se străduiește să nu ofere japonezilor doar mâncare, ci o întreagă poveste ale preparatelor de la Yashibe. „Aici mă refer la mâncărurile specifice Paștelui sau ale Crăciunului, de exemplu, dar și să le explic despre celelalte sărbători, cum ar fi Dragobetele sau Mărțișorul”.

Ingredientele principale le aduce din România, dar marea majoritate le cumpără de pe la localnici. Este foarte greu, spune Andra, să faci murături în Japonia din cauza climei. „În plus, nu pot spune că japonezii se dau în vânt după varza murată, deși în bucătăria tradițională japoneză au și ei un fel de murături, mai cuminți. Sarmalele le fac cu varză dulce, dar le fierb în sos tomat și au doar o tentă acrișoară numai bună pentru gustul japonezilor, cred eu”.

Spiritul românesc și viu

Ceea ce o bucură foarte tare pe Andra este că există un grup destul de mare de români, fie ei turiști sau care sunt stabiliți în Japonia, care vin la restaurantul ei pentru a servi masa. Mulți dintre ei i-au declarat că Yashibe nu este un loc unde găsești doar mâncare ca acasă, ci este locul unde elti întâmpinat de căldura si ospitalitatea oamenilor din România. „De aceea mulți japonezi sunt foarte mirați dacă le dau din partea casei să guste ba una, ba alta, pentru că la ei nimic nu e gratis”, mai este, iarăși, încă o diferență culturală dintre aceste două popoare identificată de Andra.

Un client fidel al restaurantului este chiar ambasadorul României la Tokyo, Ovidiu Drangă, căruia Andra îi este recunoscătoare pentru că și datorită încrederii pe care i-a acordat-o ca restaurant, brandul Yashibe a căpătat o și mai mare valoare în rândul japonezilor, dar și a comunității românilor din acea țară.

Ieșeanca se declară încântată și bucuroasă de realizările sale e până acum, că a reușit să transmită iubirea ei față de România într-un mediu total străin, iar asta într-un domeniu care s-a dovedit în toți acești ani că i se potrivește foarte bine. „Pentru mine, bucătăria românească înseamnă acasă. Înseamnă rețetele mamei, ale bunicii, ale mătușii. Înseamnă mâncarea făcută pe plită de bunica, înseamnă copilărie. Țin foarte mult la acest lucru, iar tocmai de aceea încerc să nu modific rețetele și să păstrez aceleași proceduri în a prepara meniul pe care îl am la Yashibe”, declară Andra Grosu.