Povestea omului urmărit de cele mai puternice mafii din Italia! Nicola Gratteri este pe lista roșie

Cea mai importantă țintă a mafiei italiene le spune jurnaliștilor BBC adresa une îl pot găsi doar cu 20 de minute înainte de întâlnire. Nicola Gratteri, procurorul care conduce lupta împotriva crimei organizate din Italia, a învățat să trăiască în pericol constant.

Reporterilor li se spune să îl aștepte în fața tribunalului din regiunea sudică Calabria, unde supraveghează cel mai mare proces de acest gen din anii 1980 încoace. Peste 330 de suspecți au depus mărturie acolo și 70 dintre ei au fost deja condamnați.

Brusc, Gratteri intră înăuntru, înconjurat de escorta sa de cinci mașini de poliție. Cei de la BBC îi mulțumesc, de câteva ori, pentru disponibilitatea de a se întâlni și de a discuta. „Nu-mi mai mulțumiți – și haideți să trecem la treabă”, se răstește el. „Nimic nu urăsc mai mult decât un timp irosit aiurea!”. Omul aflat pe lista roșie a celei mai puternice mafii italiene, ‘Ndrangheta se arată un om destul de dur.

Și apoi decide să îi conducă pe reporteri la biroul său aflat la 40 de minute distanță. Acolo va fi mai liber să vorbească. Se urcă în mașina lui antiglonț și așa începe poate cea mai periculoasă deplasare din Italia.

O viață cu pușca la tâmplă

„Trăiesc cu acest nivel de securitate din 1989, când s-a tras în casa logodnicei mele și cineva a sunat-o noaptea pentru a-i spune că se căsătorește cu un om mort”, își amintește el. „A escaladat pentru a ajunge la acest nivel sufocant de control”. Nu există alternativă, având în vedere ce s-a întâmplat acum 30 de ani. În 1992, procurorul Giovanni Falcone a fost aruncat în aer de o bombă plasată sub o autostradă de lângă Palermo, Italia, de către mafia siciliană, Cosa Nostra. Aceasta l-a ucis pe el, pe soția sa și pe trei ofițeri de poliție. Colegul său, Paolo Borsellino, a fost asasinat de o mașină capcană două luni mai târziu.

Asasinatele lor, și imaginile cutremurătoare ale autostrăzii pe jumătate prăbușite la locul atacului lui Falcone, sunt încă considerate de italieni ca fiind un moment definitoriu în istoria lor modernă. Magistrații sunt venerați pentru eroismul lor, iar brutalitatea crimelor rămâne un simbol puternic al capacității de teroare a mafiei. Cu ochii pe drum, Gratteri spune că se gândește adesea la judecătorii uciși și la faptul că și ei erau ținte în mișcare în timp ce traversau o altă parte a țării afectată de crima organizată. „Vorbesc adesea cu moartea, pentru că trebuie să raționalizezi frica pentru a merge mai departe”, spune el. „Altfel, nu aș putea face această meserie”.

Cum funcționează mafia din Italia în prezent

Sindicatul infracțional se bazează pe clanuri familiale, sau ‘ndrine, care în mod tradițional controlau satele din vârful munților din peisajul calabrez, loialitatea lor nemărginită fiind forjată de legăturile de sânge.

În timp ce Cosa Nostra din Sicilia și Camorra din jurul orașului Napoli sunt mai bine cunoscute la nivel internațional, în parte datorită atentatelor în masă dramatice, ambele au fost slăbite de o reprimare necruțătoare a poliției. Ca urmare, în locul lor a apărut ‘Ndrangheta, care este acum cea mai puternică mafie din Italia, cu ramificații în întreaga lume, din America de Sud până în Australia, și cu o cifră de afaceri anuală estimată la aproximativ 60 de miliarde de dolari (49 de miliarde de lire sterline).

Moneda lor este cocaina. Grupul domină piața globală și se crede că în prezent controlează până la 80% din comerțul cu acest drog din Europa. ‘Ndrangheta a crescut și a devenit cea mai puternică mafie din Italia. Mark Lowen de la BBC îl întâlnește pe procurorul calabrez Nicola Gratteri – care și-a riscat viața în lupta cu ei.

Cea mai mare parte este canalizată prin Gioia Tauro, cel mai aglomerat port de containere din Italia, o instalație uriașă din sudul Calabriei. O mică parte din cocaina care ajunge aici este destinată pieței italiene, restul trecând prin port și continuând spre est, spre Balcani și Marea Neagră. Aici au fost interceptate și echipamente militare cu destinația Rusia.

Acțiunile poliției și justiției din Italia

Se observă cum un container proaspăt sosit, care transporta banane din Ecuador, este verificat, mai întâi de câinii de urmărire și apoi de ofițerii de la Guardia di Finanza, sau brigada de combatere a criminalității financiare, care deschid cutiile pentru a cerceta ciorchinii de fructe. Acest transport este curat, dar multe altele nu sunt, deoarece cantitatea de cocaină confiscată aici aproape s-a triplat în ultimii doi ani.

O operațiune recentă a poliției a prins lucrători portuari suspectați că ar fi implicați într-o rețea masivă de trafic de ‘Ndrangheta. Treizeci și cinci de persoane au fost arestate și au fost confiscate șapte tone de cocaină, cu o valoare de piață de 1,4 miliarde de dolari (1,14 miliarde de lire sterline). Celor de la BBC li se oferă un acces care se obține foarte greu pentru a vedea cea mai mare parte a acestor droguri, care se află într-o celulă încuiată: sute de pachete bine învelite care sunt fotografiate și apoi analizate.

Un fragment din pulberea albă este tăiat și plasat într-un tub care conține o soluție lichidă, care este stoarsă în truse de testare care arată ca ceva din pandemie – doar că de data aceasta detectează infracțiuni, nu Covid. După câteva secunde, apare o linie roșie. Este pozitivă, cu o puritate de 98%. Cocaina confiscată de Guardia di Finanza în portul Gioia Tauro în ultimii doi ani reprezintă mai mult de jumătate din totalul capturilor din ultimele două decenii. Contrabanda ‘Ndrangheta poate că este în creștere, dar la fel este și know-how-ul poliției, cu forțe care colaborează dincolo de granițe.

O operațiune internațională de amploare desfășurată în 2019 de polițiști din Italia, Germania, Elveția și Bulgaria a dus la arestarea a 335 de suspecți, inclusiv avocați, contabili și un fost deputat. Toți făceau parte sau aveau legături cu familia Mancuso, unul dintre cele aproximativ 150 de clanuri nemiloase care alcătuiesc ‘Ndrangheta.

Ca urmare a acestei lovituri, cea mai mare lovitură dată grupului în istoria sa, așa-numitul „maxi-proces” din Calabria a început acum doi ani. Un call center de la periferia orașului Lamezia Terme a fost transformat într-un spațiu suficient de mare pentru aproximativ 600 de avocați și 900 de martori, mulți dintre ei depunând mărturie prin legătură video. Acuzațiile includ crimă, șantaj și trafic de droguri. Peste 70 de persoane au fost deja condamnate.

Stând în interiorul camerei enorme, cu cuști instalate pe lateral, se simte că simbolistica vizuală este importantă: o instalație menită să le arate italienilor că statul lor lovește ‘Ndrangheta și că mafioții nu sunt de neatins.

Intervenția lui Gratteri

Este cel mai mare proces din cariera lui Nicola Gratteri. În timp ce jurnaliștii sunt conduși în biroul său, cu echipa sa de protecție aflată mereu cu un pas în urmă, acesta le spune că arestările au privat ‘Ndrangheta de 70% din controlul pe care îl dețineau în Vibo Valentia, una dintre provinciile lor forte.

„Dacă vor fi toți condamnați, înseamnă un timp de respiro pentru comunitate”, spune el. Cu toate acestea, Mancusos reprezintă doar o familie, deși puternică, a ‘Ndrangheta și acest lucru nu este în niciun caz începutul sfârșitului acesteia. „De îndată ce voi termina acest proces, voi trece la altul”, adaugă procurorul.

El și-a dedicat, chiar și-a sacrificat, viața acestei lupte. „Nu am o viață”, spune el. „Pentru a intra într-o cafenea, trebuie să ne oprim și să discut cu echipa mea de protecție. Cineva intră să plătească și apoi intrăm și bem cafeaua. Trebuie să ne oprim și să discutăm unde să folosim baia. Nu am mai mers la un cinematograf sau la un restaurant de 25 de ani. Frizerul meu vine aici, la birou, când am nevoie să mă tund. Nu-mi văd aproape niciodată familia. Dar, în mintea mea, sunt un om liber”.

Este întrebat dacă merită întreg acest efort. El oftează puternic. „Merită dacă crezi în asta, și eu cred”, răspunde el. „Cred că fac ceva important. Sunt mii de oameni care cred în mine și pentru care eu sunt ultima soluție, ultima speranță de schimbare. Nu pot să-i dezamăgesc”.

Sara Scarpulla și soțul ei, Francesco, se numără printre aceștia. În 2018, au îndurat inimaginabilul, când și-au îngropat unicul copil, Matteo, aruncat în aer de o bombă plasată pe partea inferioară a mașinii sale. Se presupune că asasinii săi ar fi aparținut clanului Mancusos, clanul ‘Ndrangheta, judecat în prezent, care i-a vizat pe Matteo și Francesco după o dispută prelungită privind granița dintre terenurile fiecăruia.

În cimitirul din orașul Limbadi, la doar câțiva metri de mormântul lui Matteo, se află mormântul familiei Mancuso: victima și rudele ucigașilor săi aproape unul lângă altul într-o regiune înmuiată de dușmăniile sale sângeroase. În sufrageria lor, unde pereții sunt împodobiți cu fotografii uriașe ale lui Matteo, Sara spune că era „bucuria vieții – politicos și excepțional. Sunt mândră că am fost mama lui Matteo și mândră că l-am avut ca fiu”. Stând lângă ea, Francesco, care se afla în mașină cu Matteo în acel moment, bate distrat în masă, privind neputincios cum soția lui nu-și mai poate stăpâni lacrimile.

O viață sub teroare

„Viața noastră nu mai este o viață”, spune ea. „Uneori, îl întreb pe Dumnezeu: „Unde erai când Matteo era pe moarte?””. Iar prietena lui Matteo spune: „Era acolo, luându-l pe Matteo cu el”.

Limbadi, spune Sara, este împânzită de ‘Ndrangheta. Aceștia controlează afacerile locale, dețin pârghiile puterii și inspiră teamă prin comportamentul lor de huligani. Pe măsură ce disputa cu ei pentru terenuri a luat amploare, ea își amintește cum aceștia omorau animalele familiei sale și apoi aruncau găinile decapitate pe acoperișul casei sale. „Până când mentalitatea oamenilor nu se va schimba, lucrurile nu se vor modifica niciodată”, adaugă ea. „Trebuie să plantăm sămânța schimbării, precum procurorul Gratteri și toți cei ca el. Până când nu vom călca pe urmele acestor oameni, vom rămâne blocați aici, cu ‘Ndrangheta la conducere”.

O privire sfidătoare se înfiripă brusc. „Am nevoie să lupt, să merg în prima linie și să strig pe străzile acestui oraș: „‘Ndrangheta trebuie să plece de aici!”. Acesta nu este orașul ‘Ndrangheta. Este orașul lui Matteo”. Dar pentru a rupe din strânsoarea sufocantă a ‘Ndrangheta va fi nevoie de mai mult decât de o schimbare de mentalitate: va fi nevoie ca mafioții să se întoarcă împotriva mafiei, rupând „omertà”, sau codul tăcerii.

În regretata colaborare cu mafia

Cu toate acestea, există foarte puțini trădători în cadrul unui grup fondat pe legături de sânge, în care neloialitatea înseamnă să-ți trădezi propria familie. Unul dintre ei este Luigi Bonaventura, care depune mărturie în procesul lui Mancuso. Acesta este de acord să se întâlnească cu cei de la BBC în nordul Italiei, undeva nu departe de locul în care locuiește, deși nu ne va spune exact unde se află. Mărturia sa oferă o perspectivă rară asupra mecanismelor interne ale mafioților și a modului în care funcționează îndoctrinarea lor.

În urmă cu șaisprezece ani, a început să colaboreze cu poliția, pentru a le oferi copiilor săi, spune el, libertatea pe care el nu a avut-o niciodată și, de atunci, trăiește sub protecția martorilor. Își folosește propriul nume, dar își acoperă fața cu o cagulă, pentru a nu fi recunoscut de cei împotriva cărora s-a întors. „’Ndrangheta este un trib, iar dacă te naști în acea familie în timp ce aceasta este în război, nu poți face altceva decât să crești cu incitarea la ură și violență”, spune el. „Cuvintele repetate erau mereu aceleași: „Ucide, ucide, ucide””.

Își amintește că a fost crescut „ca un copil soldat”, că i s-a înmânat o armă la vârsta de 10 ani și că se juca cu arme reale ca și cum ar fi fost jucării. După ce a fost antrenat ca ceea ce el numește „un ucigaș de celule dormante”, a fost chemat să lupte la 19 ani, când familia sa a intrat în război cu o alta. „Am fost implicat în cinci crime”, spune el. „La trei am fost martor, iar la două am executat”. El susține că colaborarea sa a dus la condamnarea sau arestarea a peste 500 de suspecți din ‘Ndrangheta. Ce impact, îl întreb, crede că va avea asupra mafiei „maxi-procesul” în curs de desfășurare?

„’Ndrangheta nu are un singur cap, nu este Cosa Nostra din Sicilia, cu un șef al șefilor care, odată ce se prăbușește, antrenează totul cu el”, răspunde el. „’Ndrangheta este un monstru, o hidră cu mai multe capete, iar dacă unul este tăiat, există multe altele. Este o chestiune de timp, poate 10 ani, dar clanul Mancuso se va regrupa și se va întoarce mai puternic ca niciodată”.

Este un pronostic pesimist. Dar pe teren, în Calabria, asociațiile antimafia lucrează pentru a educa următoarea generație și pentru a se asigura că tinerii italieni sunt feriți de ghearele crimei organizate. Cu toate acestea, tentaculele mafiei sunt atât de lungi, iar infiltrarea sa în societatea italiană atât de profundă, încât chiar și Nicola Gratteri, cea mai mare autoritate a țării în ceea ce privește ‘Ndrangheta, spune că Italia nu va scăpa niciodată de sub influența acesteia. „Poate fi redusă foarte mult, dar ar fi nevoie de o revoluție pentru a o combate. Avem încă nevoie de un sistem mai puternic – și, mai presus de toate, trebuie să investim în educație și cultură”.

Asta, spune el, este ceea ce a făcut diferența pentru el când era copil, în timp ce mulți dintre prietenii săi din copilărie au fost prinși în capcană de ‘Ndrangheta.

Cum influențează mafia viața cetățenilor

„Dacă m-aș fi născut la o sută de metri mai jos pe drum, astăzi aș fi fost un șef al mafiei”, remarcă el. „Dar am fost norocos pentru că m-am născut într-o familie de oameni cinstiți. Mulți dintre colegii mei de clasă au fost uciși cu o pușcă cu țeavă de vânătoare cu țeavă de fierăstrău; pe alții i-am arestat pentru arme sau droguri”.

El își amintește că a fost detașat la Miami când un fost coleg de școală a fost arestat cu 800 kg de cocaină pe velierul său. „Mi-a spus că și-a distrus viața. I-am spus: uite, încă mai poți schimba lucrurile, există o șansă de a coopera, dar a refuzat”. În această bătălie pentru sufletul Italiei, toată lumea se întreabă care parte câștigă: mafia sau statul? El zâmbește. „Este o remiză. Pentru a câștiga, trebuie să schimbăm regulile jocului, cu un sistem penitenciar suficient de puternic pentru a-i descuraja pe infractori”.

Erou pentru mulți, dușman al unora, Gratteri pare cumva o figură izolată, care nu se teme să se ia la harță și să descâlcească pietre la cel mai înalt nivel. Așadar, are regrete bărbatul de 64 de ani?

„Nu”, răspunde el. „Poate că aș fi putut face mai mult – chiar dacă nu era omenește posibil. Am făcut cea mai bună treabă din lume – și voi continua atât timp cât voi putea”. Se oprește, adunându-și gândurile. „Totul în viață are un preț, nu? Pentru a avea o viață normală, ar fi trebuit să merg mai încet. Poate că ar fi trebuit să muncesc mai puțin. Dar m-aș fi simțit ca un laș. Iar a trăi ca un laș nu are niciun sens pentru mine”.

În timp ce se apropa finalul timpului petrecut cu el, cei de la BBC spun că își verifică telefonul. „Strângeți repede”, îi instruiește el, „și mutați-vă bagajele afară, trebuie să închid aici și să plec”. Cu o strângere de mână energică, cruciatul antimafia pleacă să ducă următoarea bătălie.