Erodarea nivelului de trai al clasei de mijloc din cauza inflației a fost ignorată în Turcia. Speranțele unei opoziții presupus a fi unificate și mobilizate au fost rapid zdrobite, iar susținătorii acestei mișcări au ajuns demoralizați de rezultatele primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Candidatul opoziției, Kemal Kilicdaroglu, nu numai că nu a reușit să obțină o victorie deplină în primul tur de scrutin din 14 mai, dar nici măcar nu a apărut ca prima opțiune a alegătorilor.
În schimb, actualul președinte, Recep Tayyip Erdogan, a fost extrem de aproape de pragul de 50% care ar fi evitat necesitatea unui nou tur de scrutin, depășindu-l pe Kilicdaroglu cu până la 4,5 puncte procentuale.
Textul de față reprezintă o analiză realizată de Soli Ozel, conferențiar la departamentul de relații internaționale din cadrul Universității Kadir Has din Istanbul publicată pe Nikkei Asia.
Ce știm până acum
Speranțele opoziției de a obține o majoritate parlamentară au fost, de asemenea, spulberate, deoarece un val naționalist-conservator, nedetectat de sondaje și ignorat de opoziție, are acum o mare influență. Înainte de vot, Erdogan și coaliția sa de guvernare păreau mai vulnerabili decât oricând în ultimii 20 de ani, însă votul a arătat exact contrariul, căci acum au obținut din nou majoritatea voturilor.
Pe partea economică, rata inflației se situează între 45% și 50%, iar clasa de mijloc urbană și-a văzut nivelul de trai afectat considerabil. Rezervele băncii centrale au fost epuizate din cauza unor politici greșite privind ratele dobânzilor și a unor eforturi disperate de a menține stabilă valoarea lirei prin măsuri care au afectat piață. Deficitul comercial al Turciei crește de la o lună la alta, iar coerența și competența în gestionarea economică strălucesc prin absența lor. Țara a mers la urne la doar trei luni după ce cutremurele devastatoare au făcut cel puțin 52 000 de victime în 11 provincii. Distrugerile fizice imense au lăsat 2 milioane de oameni fără adăpost.
Guvernul, tras la răspundere
Răspunsul Guvernului în ceea ce privește cutremurul din urmă cu câteva luni a scos în evidență absența unui stat eficient în Turcia. Actualul regim a dezinstituționalizat aproape complet aparatul administrativ. Instituțiile au fost golite de conținut, iar multe dintre ele sunt conduse de persoane a căror principală, dacă nu chiar singura, calificare este supunerea față de cei de la vârf și loialitatea față de liderul lor. Totuși, nimic din toate acestea nu pare să fi contat.
Rezultatele, în ciuda acuzațiilor, au arătat că Partidul Justiției și Dezvoltării al lui Erdogan, cunoscut sub inițialele turcești AKP, și Partidul Mișcării Naționaliste, partenerul său de coaliție, au suferit puține consecințe din cauza incompetenței și neglijenței lor. Victimele par să fi filtrat devastarea și neajunsurile statului prin lentile partizane și să fi ales să susțină Guvernul. Este, de asemenea, important de remarcat că promisiunea posibil nerealistă a lui Erdogan de a oferi adăpost victimelor cutremurului în termen de un an i-a convins pe mulți să rămână alături de președinte, care are o imagine de nezdruncinat.
Opoziția din Turcia nu a avut nicio șansă
Un alt factor ar putea fi reprezentat de incapacitatea opoziției de a clarifica vinovăția autorităților în ceea ce privește transmiterea unui mesaj focusat pe capacitatea de a face mai mult decât guvernul în ceea ce privește „vindecarea rănilor fizice și emoționale” ale victimelor cutremurului. Înainte de 14 mai, aceste alegeri fuseseră catalogate de mulți observatori și analiști ca fiind existențiale. Se credea că rezultatele vor determina probabil traiectoria republicii turcești la intrarea în cel de-al doilea secol de existență.
Alegerea electoratului urma să indice dacă republica va rămâne fidelă proiectului fondatorilor săi, care s-au inspirat din principiile iluministe. În mod alternativ, republica părea să fie reimaginată de un bloc de putere politică religios-autoritar cu puternice culori nativist-naționaliste. Bătălia pentru identitatea Turciei între viziunile religioase-autoritare și cele laice-democratice a fost, prin urmare, cu adevărat un joc de cuvinte.
Războiul informațional al AKP
Deși o analiză mai detaliată este așteptată să apară atunci când vor fi disponibile date suplimentare, este clar că jumătate din electorat a votat în favoarea unei Turcii naționaliste și conservatoare. Opoziția nu a reușit să convingă alegătorii că Erdogan ar trebui să fie înlocuit din cauza grațierii și corupției, a proastei gestiuni economice și a prăbușirii moralei și eticii în viața publică. Acest lucru îl pune într-o oarecare măsură în centrul atenției pe candidatul de consens al opoziției, dat fiind faptul că, în ciuda campaniei foarte incluzive și energice pe care a desfășurat-o, opiniile nefavorabile față de Kilicdaroglu au fost larg răspândite în rândul publicului.
Capacitatea CHP de a monitoriza și de a asigura corectitudinea votului a fost, de asemenea, o problemă, deoarece numeroase relatări din întreaga țară au indicat incompetență sau neglijență în serviciu din partea funcționarilor de partid desfășurați în secțiile de votare.
Al treilea clasat în primul tur, Sinan Ogan, este un naționalist secular care a ridicat în mod constant problema refugiaților sirieni, promițând să îi trimită pe aceștia și pe milioane de alți refugiați înapoi de unde au venit. Între timp, Erdogan și subalternii săi s-au folosit de sprijinul acordat de partidul pro-kurd candidaturii lui Kilicdaroglu pentru a acuza CHP de colaborare cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK), un grup terorist separatist.
Opoziția, pierdere dureroasă
Coaliția de opoziție, care includea partide islamiste și naționaliste, nu a reușit să găsească o narațiune adecvată pentru a anula astfel de acuzații. Sondajele, cele de la ieșirea de la urne, sugerează că Kilicdaroglu nu a reușit să obțină sprijinul deplin al unora dintre partidele mici din coaliția sa, ceea ce a întărit îndoielile privind necesitatea includerii acestora sau a alocării unei reprezentări parlamentare atât de mari.
În general, modul neadecvat în care CHP a gestionat fluxurile de informații și incapacitatea sa de a răspunde la trucurile pe care AKP le-a folosit în războiul său informațional de uzură în noaptea alegerilor au contribuit la descurajarea susținătorilor săi, ale căror așteptări fuseseră ridicate la cote înalte datorită sondajelor de opinie finale încurajatoare de dinaintea alegerilor. După ce șocul inițial al rezultatelor a trecut, iar deznădejdea alegătorilor opoziției s-a disipat oarecum, CHP l-a pus pe popularul primar al Istanbulului în fruntea campaniei opoziției pentru turul doi. Câștigătorul celui de-al doilea tur de scrutin fără precedent din 28 mai va fi determinat de succesul sau eșecul celor două tabere de a convinge alegătorii să se prezinte la vot. Mulți dintre cei din opoziție s-au simțit gata să renunțe.
Dacă noii manageri ai campaniei opoziției pot „reaprinde” entuziasmul și mobiliza alegătorii rămâne o mare întrebare. În cazul în care Ogan decide să îl susțină pe Kilicdaroglu, șansele sale ar putea fi egale, dar nimeni nu ar trebui să subestimeze vreodată abilitățile lui Erdogan ca și determinarea sa de a câștiga cu orice preț.
