Planificarea este un proces de gândire a activităților necesare pentru atingerea unui scop dorit. Planificarea se bazează pe previziune, capacitatea fundamentală pentru călătoria mentală în timp. Evoluția gândirii anticipate, capacitatea de a gândi în viitor, este considerată motorul principal în evoluția umană. Planificarea este o proprietate fundamentală a comportamentului inteligent. Implică utilizarea logicii și a imaginației pentru a vizualiza nu numai un rezultat final dorit, ci și pașii necesari pentru a obține acel rezultat.
Un aspect important al planificării este relația acestuia cu prognoza. Prognoza urmărește să prezică cum va arăta viitorul, în timp ce planificarea își imaginează cum ar putea arăta viitorul.
Planificarea conform principiilor stabilite este o parte esențială a multor ocupații profesionale, în special în domenii precum management și afaceri. Odată ce un plan a fost elaborat, devine posibil să se măsoare și să se evalueze progresul, eficiența și eficacitatea. Pe măsură ce circumstanțele se schimbă, planurile pot fi modificate sau chiar abandonate.
Din păcate, acest proces, care stă la baza dezvoltării speciei, este absent din mintea și acțiunile exact acelei zonei de guvernare care ar trebui să fie cea mai bine pregătită pentru planificare și gândire bazată pe inteligență – educația.
Unul dintre principiile, nu doar de bun simț, ale planificării este predictibilitatea. Predictibilitatea este gradul în care se poate face o predicție sau o prognoză corectă a stării unui sistem, fie calitativ, fie cantitativ. Fără prognoză, nu există planificare.
În anul 1999, în luna aprilie, Ministerul Educației a decis, subit, că elevii de clasa a XII-a vor da BAC-ul și la istorie, obligatoriu. Adică BAC-ul ce urma să fie susținut în iunie. În 2 luni, elevii trebuiau să învețe 4 ani de materie pentru BAC. Această acțiune este una tipică Ministerului Educației și este un marker pentru boala sistemică incurabilă, lipsa de capacitate de planificare și de comportament inteligent.
Exemple de genul acesta sunt nenumărate în anii post-decembriști. Ca urmare, mai mult de jumătate dintre copii (55%) vor să plece din România, arată datele unui studiu al organizației Salvați Copiii, prezentat marți, la Senat. Motivul principal pentru care aceștia își doresc să părăsească țara sunt oportunitățile pentru educație (26,3%).
Ultimele două exemple de lipsă crasă de predictibilitate sunt chiar din anul 2023
Pe vremea generației mele, notele erau date de la 1 la 10. Învățai, luai notă bună. Dacă nu, nu. Din momentul în care s-a introdus media claselor 5-8 în nota finală la examenul de capacitate, notele au glisat semnificativ în sus. Ca să nu strice viitorul copiilor, profesorii s-au văzut nevoiți să dea note de la 8 în sus. Și această decizie a fost luată tot de azi pe mâine.
Anul acesta, după ce, timp de 3 ani, copiii din clasele 5 – 8 s-au străduit să ia note cât mai mari la toate materiile, pentru că media contează, iată că, total lipsit de predictibilitate, Ministerul Educației a scos media respectivă din acest calcul, lăsând copii frustrați, dar din ce în ce mai pregătiți pentru viața în România. Unii ar putea spune că învățatul i-a ajutat și că nu e nici o pagubă. Când un copil are 10 pe linie pentru că i s-a explicat că toate notele contează, chiar și nota la Tehnologie și alte materii inutile pe care copiii sunt obligați să le învețe, vine Ministerul Educației și zice că s-a răzgândit.
Ministerul Educației nu putea, de pildă, să decidă aplicarea acestei noi reguli începând cu copiii care treceau ulterior clasa a 5-a, căci ar fi însemnat să aibă un plan, să înțeleagă consecințele acțiunilor sale și să și le asume. Inclusiv reprezentanții părinților au exact același mod de gândire deficitar, declarând că, la câte presiuni au făcut și cât au așteptat scoaterea mediei din calculul notei de intrare la liceu, nu era în regulă să intervină pentru predictibilitate.
Al doilea exemplu e dat de greva profesorilor. Care au cerințe corecte, ce e drept, momentul pentru a le cere e bine ales, dar pun în pericol cu bună știință calendarul examenelor naționale, poate singurul element rămas predictibil din tot acest proces.
Greva profesorilor
Ce cer profesorii e corect și normal. Dar nu am auzit nici un lider de sindicat sau profesor să ceară predictibilitate. De fapt, această dihotomie Ministerul Educației – profesori nici măcar nu e reală. Ministerul Educației e condus de profesori, teoretic de acei profesori care ar fi și buni manageri. Inspectoratele sunt conduse de profesori. Poate că și acest lucru e o problemă. Profesorii știu matematică, română, istorie sau botanică. Dar management nu prea știu, după cum se vede cu ochiul liber.
Prin anii 90, grupul Divertis lansa un monolog plin de umorul acela care te întristează. ”Despre prostie” se numea. La finalul său, doi vecini imaginari dialogau
- Ai citit afișul?
- Care afiș?
- Cetățeni, gândiți!
- Nu, pentru că nu l-a scris nimeni…
Sigur, erau anii 90. Mineriade, Iliescu, Duminica orbului… Azi, societatea românească e împotmolită în aceleași metehne.
Probabil că cei 55% dintre copiii care au răspuns că doresc să părăsească România vor deveni și mai mulți după aceste zile. Pe bună dreptate.
Profesori, gândiți!
