Premierii Reginei Elisabeta a II-a au ajuns în zei 70 de ani de domnie la un număr de 15, printre care s-au numărat și trei femei, cea mai recentă fiind chiar cel din prezent Liz Truss, care nu a apucat să colaboreze cu Altesa Sa în conducerea țării din cauza decesului acesteia din urmă. Pe de altă parte, Theresa May, a doua femeie prim-ministru al Marii Britanii, s-a bucurat de o relație mult mai plăcută cu regina decât Margaret Thatcher.
Amândouă creștine devotate, s-au apropiat pe acest criteriu al bisericii și au discutat adesea despre dragostea lor pentru mediul rural. Neavând copii proprii, May era, de asemenea, deseori dornică să audă despre nepoții reginei.
Cei trei ani turbulenți ai mandatului ei au fost dominați de Brexit, dar se crede că Elisabeta a fost „înțelegătoare” în legătură cu problemele privind apartenența la Uniunea Europeană. Astfel, se spune că Regina a fost „dezamăgită” să vadă discursul de demisie al lui May. Aceasta a încercat de trei ori să convingă Parlamentul să îi susțină acordul de Brexit și a demisionat după ce a eșuat în mod repetat.
Într-un omagiu emoționant după moartea sa, May a descris-o pe Regină ca fiind „cel mai impresionant șef de stat”, cu o „mare căldură” și „un mare simț al umorului”. „A fost onoarea vieții mele să o servesc în calitate de prim-ministru”, a spus ea.
Premierii Reginei Elisabeta a II-a. Trei ani tulburi sub Theresa May
Theresa May a fost a doua femeie dintre premierii Reginei Elisabeta a II-a, preluând funcția în iulie 2016. Înaintea Jubileului de platină, fostul premier a declarat în Camera Comunelor: „Ea a văzut prim-miniștri care au venit și au plecat, eu am fost numărul 13. „Ne-a întâmpinat pe toți cu farmec și considerație și cu o înțelegere impresionantă a problemelor zilei”. Mandatul ei de prim-ministru s-a încheiat în 2019, după ce a îndurat o perioadă toridă, marcată de problema Brexitului.
„Puternic și stabil” a fost mantra premierului britanic Theresa May în perioada premergătoare alegerilor generale din 2017. Autoritatea și guvernul ei au fost grav slăbite, deoarece și-a pierdut majoritatea parlamentară. Imediat după, adjectivele alese de presa britanică pentru May sunt „asediată”, „slabă” și „izolată”.
Și totuși, într-un partid care nu duce lipsă de membri ambițioși, ea a rămas prim-ministru. Fragilitatea conducerii și a guvernului ei părea să suspende tot ceea ce este delicat. Având în vedere așa-zisa ei slăbiciune, atunci, se poate crede că Theresa May ar fi fost o țintă ușoară pentru ca deputații să arunce în aceasta cu vorbe grele, fără teamă de represalii. Însă nu asta s-a întâmplat.
În anul 2018, un fost copreședinte al partidului, Grant Schapps, a condus o lovitură de stat eșuată pentru a-l răsturna pe prim-ministru May, lovitură de stat care a fost într-un final demascată. Reacția a fost atunci una puternică și rapidă. Schapps a declarat la momentul respectiv că: „Nivelul abuzurilor care au avut loc este pur și simplu fără precedent în experiența mea în politică, iar eu am fost președinte de partid în perioada alegerilor, așa că asta spune ceva!”, spunea politicianul cu privire la mandatul Thersei May.
Criticile nu au descurajat-o
Pentru un prim-ministru al Regiei Elisabeta a II-a care a redus majoritatea partidului cu câteva luni mai devreme și care a fost ținta unei furii generalizate ca urmare a acestui fapt, contraatacul împotriva complotiștilor a fost surprinzător. Deputatul conservator James Duddrige a anunțat atunci că a depus o scrisoare de neîncredere la adresa lui May cu puțin timp înainte de discursul principal al acesteia la conferință. Duddrige a afirmat că nu a întâlnit niciun parlamentar care să creadă că May va conduce partidul la următoarele alegeri. Fiind un aliat al lui Johnson, Duddrige a spus: „Boris este un star rock. El este un câștigător de voturi, este un lider – iar ea nu este niciuna dintre acestea”.
A urmat discursul neașteptat al lui May, care a îndemnat partidul să se unească, altfel Brexitul ar fi fost atunci în pericol. Mișcarea lui Duddrige a căzut în gol și nu a avut niciun fel de impact real. Membrii murmurau la acea vreme despre momentul în care trebuie să o dea jos pe May și cu cine să o înlocuiască.
La Conferința Partidului Conservator de la Birmingham din luna mai a anului 2019, a fost clar că tachinările lui Johnson la adresa lui May și răspunsul liderilor europeni la summitul informal de la Salzburg au încurajat unii membri ai cabinetului și activiști să se ralieze în jurul ei. Poate că May dă o formă umană angoasei Brexiterilor față de modul în care ei cred că Uniunea Europeană a tratat Marea Britanie. Poate că loviturile ei publice și constante sunt relatabile. Oricum ar fi, ea a generat un respect și o simpatie reticentă.
