Deși nu este unul dintre cei mai cunoscuți premieri ai Reginei Elisabeta a II-a, Harold Wilson, a fost de două ori prim-ministru. El este amintit de imaginea colectivă din Marea Britanie pentru imaginea sa de om obișnuit, pentru personalitatea sa ciudată, pentru politicile economice dar și pentru plecarea sa uimitoare și bruscă din funcție.
Născut James Harold Wilson la 11 martie 1916 în Yorkshire, Anglia, viitorul premieri al Reginei Elisabeta aII-a nu a fost o alegere evidentă pentru politică. Fiu al unui chimist industrial și al unei profesoare, el avea totuși să devină unul din premierii Elisaetei a II-a. Provenit dintr-un mediu de clasă mijlocie inferioară, a studiat istoria la Oxford, filozofie, politică și economie, iar la 24 de ani s-a căsătorit cu iubita sa, Mary Baldwin, cu care avea să aibă doi fii.
Celele două mandate de premier ale lui Wilson (1964-1970 și 1974-1976) au fost marcate de forțele de liberalizare din Regatul Unit, perioada în care a fost la putere ,este caracterizată prin, probleme economice și sociale spinoase.
Propunerile premierului Reginei Elisabeta a II-a, Harold Wilosn
Unul din preferații premierii ai Reginei Elisabeta, pe numele său Harold Wilson, a sprijinit dezvoltarea tehnologică și a colaborat cu parlamentarii pentru a ușura legile privind cenzura și incriminarea homosexualității, precum și pentru a aboli pedeapsa capitală și pentru a lupta împotriva discriminării femeilor și a minorităților prin legi precum Legea privind egalitatea de remunerare.
În 1969, a contribuit la înființarea Universității deschise, care a permis studii flexibile cu jumătate de normă pentru a ajuta mai mulți cetățeni britanici să obțină diplome universitare. Mai târziu, premierul Wilson va numi Universitatea deschisă cea mai mare realizare a sa ca prim-ministru al Elisabetei a II-a.
Wilson a fost un prim-ministru cu totul diferit față de premierii Reginei . Pe lângă faptul că a fost primul șef al executivului, cu origini laburiste din timpul domniei sale, Wilson provenea dintr-o clasă socială foarte diferită. În ciuda anilor petrecuți la Oxford și în guvern, el și-a păstrat un accent specific din Yorkshire și o manieră mai relaxată decât prim-miniștrii reginei de rang înalt de până atunci.
Cu doar 10 ani mai în vârstă decât Majestatea Sa, el era, de asemenea, mult mai apropiat de regină decât toți premierii Elisabetei a II-a. Ceea ce, poate că a contribuit la relația de prietenie dintre cei doi. În anii care au trecut de la schimbarea sa în funcție, Wilson a fost mult timp presupus a fi fost unul dintre premierii favoriți ai reginei.
Deși întâlnirile prim-miniștrilor cu Eilsabeta a II-a au fost întotdeauna, prin natura lor, asociații de afaceri, Wilson s-a bucurat de ceea ce el a numit o „intimitate relaxată” cu Elisabeta a II-a. În urma primei lor întâlniri, aceasta a făcut pasul rar de a-l invita să rămână la un pahar de băutură, iar lui i s-a permis, se pare, să fumeze din pipă în timpul audiențelor lor. Wilson, la rândul său, era extrem de mândru de asocierea sa cu regina și chiar păstra o fotografie cu cei doi în portofelul său.
La o lună după ce a demisionat în 1976, regina l-a numit pe Wilson în Ordinul Jartierei, iar în 1983 a fost creat egal pe viață ca Baron Wilson de Rievaulx.
