Recunoscut pentru umorul britanic dar și pentru replicile pe care le-a oferite de-a lungul carierei sale politice, Winston Churchill își descrie monarhul încă de pe vremea când acesta din urmă avea doi ani ca fiind un ”personaj cu un aer de autoritate și reflexivitate uimitoare pentru un copil”.
Ambiii dețin titulaturi care nu le pun la îndoială simțul datorii pe care l-au avut față de Regat. Fostul premier este cunoscut istorie drept cel mai longeviv membru al Parlamentului, în timp ce regina este cel mai longeviv monarh. Un alt detaliu important constă în faptul că ambii la vârsta de 25 de ani au intrat într-adevăr în politica mare, dacă o puten numi astfel. Churchill la douăzeci și cinci de ani a fost ales membru al Parlamentului, în timp ce Elisabeta la douăzeci și cinci de ani a devenit regină.
Cel mai important este că îndrumarea expertă a reginei de către Churchill cu privire la complexitatea legilor, practicilor și politicilor monarhiei constituționale a adus beneficii tuturor celor care trăiesc în numeroasele țări aflate sub suveranitatea sa, scrie winstonchurchill.org.
Sir Winston Churchill, tuturele politic al Majestății sale Regina Elisabeta a II-a
Regina Elisabeta a II-a a fost al șaselea și ultimul monarh sub care a servit Churchill. A fost primul prim-ministru britanic britanic, din cei 13 de până acum, pe care Regina Elisabeta l-a guvernat. Churchill a fost, printre alții, cel care a îndrumat-o pe tânăra regină în ceea ce privește monarhia constituțională, politica, practicile și legea. Churchill a contribuit la formarea Alteței Sale Regale în icoana respectată care este astăzi.
Dar când s-au întâlnit cei doi și au avut opinii puternice unul despre celălalt înainte ca drumurile lor să se intersecteze cu adevărat? În realitate, Prințesa Elisabeta ar fi avut doar doi ani când Sir Winston Churchill a întâlnit-o pe regină. În timp ce se afla în vizită la Castelul Balmoral, în Highlands din Scoția, chiar și la o vârstă atât de fragedă, Elizabeth a făcut o impresie deosebită. Atât de mult încât a scris despre prințesă într-o scrisoare adresată soției sale la 25 septembrie 1928.
La acea vreme, Winston era Cancelar al Finanțelor (funcția sa până în 1929). În scrisoarea adresată soției sale, el a greșit că nu era nimeni acolo în momentul vizitei sale, cu excepția familiei, a gospodăriei și a lui Elizabeth, în vârstă de doi ani. „Aceasta din urmă este un personaj”, a meditat el, descriind-o ca având „un aer de autoritate și reflexivitate uimitoare la un copil”. Și câtă dreptate a avut.
Prințesa Elisabeta a II-a avea doar 13 ani când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial
Starea precară de sănătate îl forțase pe prim-ministrul Neville Chamberlain să demisioneze în 1940, iar Churchill a preluat anterior acest rol. Acesta a format mai întâi un Cabinet de război. După cinci ani lungi și grei, plini de tragedii și greutăți, Aliații au reușit și i-au învins pe naziști.
La 2 iunie 1953, Regina Elisabeta a II-a a fost încoronată la Westminister Abbey. Churchill era din nou prim-ministru și cei doi s-au întâlnit din nou.
Potrivit lui Mary, fiica lui Churchill, acesta a fost imediat impresionat de tânăra regină. Ea a spus că regina l-a „captivat rapid” și că a simțit de la bun început „imensul ei simț al datoriei”.
În fiecare marți după-amiază, cei doi se întâlneau și discutau problemele de stat. Potrivit lui Mary, Churchill aștepta cu mare nerăbdare întâlnirile lor.
Ce ne spune posterioritatea despre Regina Elisabeta a II-a și Winston Churchill
Admirația pe care Winston Churchill și regina Elisabeta a II-a și-o purtau unul față de celălalt a crescut pe măsură ce relația lor s-a aprofundat. În ultimul său toast în cinstea ei în calitate de prim-ministru, Churchill a spus:
”Niciodată îndatoririle auguste care îi revin monarhului britanic nu au fost îndeplinite cu mai mult devotament decât în strălucitoarea deschidere a domniei Majestății Voastre. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul pe care ni l-a făcut și ne dedicăm din nou cauzei sacre și modului de viață înțelept și binevoitor al Majestății Voastre, al cărui tânăr și strălucitor campion este Majestatea Voastră”.
Ca răspuns, monarhul i-a trimis o scrisoare scrisă de mână lui Churchill, asigurându-l că niciun prim-ministru ulterior nu va putea „să ocupe locul primului meu prim-ministru căruia atât eu cât și soțul meu îi datorăm atât de mult și pentru a cărui înțeleaptă îndrumare în primii ani ai domniei mele voi fi întotdeauna profund recunoscătoare.
Întrebată mulți ani mai târziu care este premierul ei preferat, regina a spus: „Winston, bineînțeles, pentru că a fost întotdeauna atât de distractiv.”
”Nu trebuie să vă spun… cât de grav îmi lipsesc, și voi continua… să-mi lipsesc, sfaturile și încurajările voastre”, a scris ea, adăugând că nimeni „nu va putea vreodată să ocupe locul primului meu prim-ministru”, conform winstonchurchill.org