Istoria Statelor Unite ale Americii (SUA), chiar dacă nu este cuprinsă în tot atâtea pagini precum povestea altor țări ale lumii, precum Franța sau China, de exemplu, se poate spune că este una poate la fel de tumultoasă. Din nou, poate nu degeaba este astăzi una dintre cele mai mari puteri la nivel mondial, din mai multe considerente, precum economie sau forță militară, dar și prezidențială. Întotdeauna, președinții Statelor Unite ale Americii au avut un cuvânt de spus.
SUA reprezintă un conglomerat de 50 de state distincte, însă conduse de aceiași aleși din Congres și de același președinte, fiind prima țară din istorie care a adoptat acest model de guvernământ, diferențiindu-se de restul lumii care, la acea vreme, mergea pe principiul ereditar. Această instituție, a președinției Statelor Unite, ia naștere în anul 1776, an în care un grup de 13 colonii britanice de pe Coaste estică a Americii de Nord au declarat acele teritoriu ca fiind unite sub un singur stat, independent față de Coroana Britanică.
Fiind o nouă formă de conducere, au existat atunci numeroși discuții și dezbateri pentru a se ajunge la un punct comun privind organizarea. S-a ajuns astfel ca, în anul 1787, să se semneze de către Convenția Constituțională din Philadelphia actul care aprobă forma finală a Constituției Statelor Unite ale Americii, moment în care comandantul-șef al armatei continentale, George Washington, să fie ales în unanimitate pentru funcția de conducere, singul dintre președinții Statelor Unite ale Americii care o obținut această reușită.
George Washington. Primul dintre președinții Statelor Unite ale Americii
Era necesar ca Operațiunea Long Island să fie un succes. Rebelii aveau de a face cu un inamic puternic, însă aceștia ajunseseră acolo primii. Totul era pregătit. Comandantul operațiunii pusese totul la unct și era gata ca inamicul să intre în New York, însă chiar atunci a intervenit un element neașteptat. Britanicii au pătruns în forță, prin blocadă. Victimele nu au fost puține, iar ân aceste condiții, suportând învingerea, comandantul a ordonat retragerea.
Plua fără încetare și întunericul nopții se lăsa. Era oportunitatea perfectă pentru soldați să se îmbarce pe bărcile de pe mal. Comandantul nu a plecat până ce ultimul soldat nu a fost în siguranță. Brooklyn-ul a fost atunci pierdut.
Este doar un exemplu de curaj și devotament al celui care urma să devină cel mai de seamă președinte al Statelor Unite ale Americii – George Washington, un om care la momentul de față are o imagine învăluită în numeroase mituri și semne de întrebare în rândul celor 46 de președinți aii Statelor Unite ale Americii. Pentru americanii de astăzi, este o figură emblematică, un simbol al libertății, omul care a avut un rol esențial în cea mai mare victorie armată a Statelor Unite din istorie.
Un portret al lui George Washington, expus la Galeria Națională de Portrete, unde milioane de vizitatori merg pentru a admira toți președinții americani sub această formă. (sursă foto: dreamstime)
Povestea succesului
George Washington s-a născut la data de 22 februarie, în anul 1732, în familia unui plantator de tutun înstărit, fapt ce l-a avantajat pe tânărul George din punct de vedere al educației. Acesta a stat în preajma a multor tutori, având planuri mari să se înscrie în Marina Regală Britanică, chiar dacă nu au mai devenit realitate pentru că mama sa s-a împotrivit.
În aceste condiții, George a devenit topograf, meserie prin care a călătorit timp de doi ani pentru a cerceta ținuturile Culpeper, Frederick și Augusta, devenind foarte pasionat de ceea ce înseamnă proprietăți funciare. Astfel, odată ce starea financiară i-a permis, și-a cumpărat primul teren, moștenind ulterior și alte proprietăți din partea familiei.
Determinarea i-a fost în sânge
În anul 1752, Washington ocupă poziția de maior în poliția din Virginia. S-a dovedit a fi un lider foarte bun, determinat și devotat, iar la scurt timp după ce ajunge într-o funcție de conducere, viața îl trimite direct pe terenul de luptă, fiind cel care a trebuit să-i convingă pe francezi să se retragă de pe pământul revendicat de către forțele britanice. S-a confruntat cu un refuz categoric, hotărând imediat să atace postul francez de la Fort Duquesne, trupa Londrei ucigând comandantul și nouă bărbați în doar 15 minute.
Această acțiune a reprezentat un eveniment cu semnificație în întreaga lume, iar luptele dintre francezi și englezi au continuat pe teritoriul Americii de Nord, lupte în care George Washington a fost numit comandant și colonel al regimentului Virginia. Acesta a avut sub comandă o mie de soldați, oameni pe care i-a condus cu hotărâre, implicându-se într-un timp de 12 luni în 20 de bătălii.
Viața l-a învățat o lecție
Toată această etapă a vieții sale l-a învățat foarte multe pe tânărul comandant, cum să mobilizeze o masă mare de oameni, cum să-i convingă să aibă același scop, cum să-i facă să reziste în fața inamicului cu curaj, a învățat necesitatea ordinii și a organizării. În acele momente, nu era conștient de faptul că va ajunge primul dintre președinții Statelor Unite ale Americii.
În anul 1758, George Washington se retrage din serviciul militar, concentrându-se mai mult pe partea familiară, căsătorindu-se cu o fată de seamă, Martha Dandridge Custis, care mai avea doi copii dintr-o căsnicie anterioară, însă asta nu l-a împiedicat să țină la ea. Soția sa provenea dintr-o familie extrem de înstărită, iar Washington devenise cu acest prilej unul dintre cei mai bogați oameni din Virginia. Cu acest prilej, a început și o afacere în agricultură, neștiind, însă, că revoluția era aproape și că viața pe câmpul de luptă nu se încheiase definitiv.
Astfel, în timpul primelor mișcări revoluționare, George Washington a fost unul dintre oamenii care s-a opus, de fapt, declarării independenței coloniilor. A urmat apoi anul 1767, perioadă în care au fost adoptate Legile Townshend, fapt ce l-a convins să se înscrie și să activeze în mod activ în rezistența. Această stare de neliniște a continuat în teritoriile americane, ajungându-se ca în anul 1774 să se adopte bine-cunoscutele Legi Intolerabile, fapt ce l-a făcut pe George Washington să intervină.
Calitățile perfecte l-au dus în frunte
George Washington nu se desprinse în acest timp de calitățile sale de bun strateg militar și de bun comunicator. Astfel, acesta a fost alegerea perfectă când a venit vorba de alegerea pentru Primul Congres Continental. Luptele de pe fronturile de la Lexington și Concord, victorioase pentru rebeli, au arătat că forțele rezistente se pot descurca în fața armatei britanice.
Washington s-a impus din nou, iar în momentul în care a ajuns în Pennsylvania să se întâlnească cu oficialii din stat, purtând echipament militar, a impresionat pe toată lumea prin mesajul său puternic pe care l-a transmis prin impozanța pe care o exprima. Era clar pentru toți că era hotărât și pregătit pentru a lupta din nou.
Devenise cunoscut în această lume a frontului și a fost numit rapid comandant șef al trupelor americane armate, trupe care a fost încredințate să confrunte cea mai puternică națiune a lumii. Până și jurnaliștii de la Londra au apreciat abilitățile de lider ale lui George Washington.
O situație critică
Chiar dacă nu arăta asta, comandantul era în dificultate, nu îi era așa de ușor ca de această dată să conducă zecile de mii de soldați din trupele rebele. Până atunci, luptase doar într-un război de frontieră, făcuse față cu brio, însă de data aceasta intensitatea depășea limitele sale. Dar nu s-a lăsat descurajat și a încercat din răsputeri să facă față situației.
O recreeare a unei scene de pe câmpul de luptă dintre trupele coloniale și armata britanică (sursă foto: dreamstime)
Însă asta nu a fost de ajuns. Deja pierduse bătăliile de la Long Island în încercarea de a apăra New York-ul de trupele generalului William Howe. El și câțiva soldați au scăpat cu viață, păziți de ploaie și de întuneric. A trebuit cumva să ridice moralul soldaților, iar atunci s-a hotărât că o victorie era imperios necesară. Asta a și urmat, căci la Trenton, trupele britanice nu au mai avut cale de întoarcere și au fost înfrânte, chiar în cea de-a doua zi de Crăciun, în anul 1776. Washington și soldații săi, după această reușită, au fost convinși că pot reuși, că pot câștiga acest război. Victoria de după, de la Princeton, de la doar câteva zile distanță, le-a întărit și mai mult încrederea.
Howe reușește totuși să-i fure Philadelphia de sub nas, însă imediat după, Washington capătă un avantaj semnificativ în momentul în care generalul britanic Burgoyne a fost forțat, în urma unei înfrângeri, să își predea întreaga armată formată din 6.300 de oameni după lupta de la Saratoga.
Lumea deja începuse să audă de curajul și vitejia rebelilor din America, acceptându-le, într-un final cauza. Francezii se aliază atunci cu armatele lui Washington. Și asta nu degeaba. Generalul dă dovadă încă o dată de măiestrie în ceea ce privește strategia militară. Se observă asta tocmai în ceea ce îl diferenția de generalul Howe. Pe tot parcursul luptelor, acesta din urmă a prioritizat capturarea orașelor importante, în timp ce Washington adoptase o altă strategie și anume cât mai multe reușite, indiferent de anvergura lor, pentru a menține speranța vie. Iar asta stătea doar în mâinile sale.
Spiritul revoluționar
În confruntare intervine apoi un alt inamic și anume vremea, căci iarna anului anului 1777 a fost una crâncenă. Din cauza, foametei, a frigului și a bolilor provocate de acesta, au murit mii soldați ai revoluționarilor. Cei din Congresul American erau informați de acest lucru și-l învinuiau pe Washington că nu grăbește victoria, în timp ce inamicul câștiga teren esențial. La aceste critici, George Washington a venit cu un răspuns ferm: ,,Oricând publicul este nemulțumit de serviciul meu, voi renunța la conducere şi mă voi retrage”. La acest anunț, vocile critice s-au stins repede.
În această situație, Washington a trebuit cu prisosință să facă ceva, să nu renunțe. Decide astfel să atace flancul britanic în încercarea de a pleca din Monmouth, însă fără prea mare succes. Atunci este momentul în care realizează că oamenii îi sunt alături, că soldații lui încă mai au focul în suflet și că au un țel comun. Au demonstrat încă o dată că sunt curajoși și că nici frigul nu-i poate opri din a lupta.
Spiritul acesta s-a menținut viu o lungă perioadă de timp, câțiva ani buni. Un moment decisiv este ziua de 5 septembrie 1781, când 24 de nave franceze, aliate atunci rebelilor, au înfrânt cele 19 nave britanice în Bătălia din Chesapeake. Francezii vin către revoluționari cu numeroase provizii de artilerie, extrem de necesare pentru trupele lui Washington, care folosește acest ajutor la maximum. Începe prin a înconjura, cu soldații săi acum mai numeroși, să înconjoare Yorktown. Din acel moment, sfârșitul lunii septembrie 1781, mai precis, armata continentală a înaintat constant, forțând trupele engleze să se retragă din cât mai multe teritorii.
Mișcarea decisivă
În tot acest timp, George Washington era alături de oamenii săi pe câmpul de luptă, asumându-și riscul, însă trebuia să facă asta. Văzând și el succesul de care se bucurau de la bătălie la bătălie, ia hotărârea de a face mișcarea decisivă. Era ziua de 9 octombrie 1781, în jurul orei 5 după amiaza când, la Yorktown, oamenii lui Washington au dat năvală peste armata britanică care nu a avut nicio șansă. Revoluționarii învinseseră, ostilitățile engleze încetaseră, libertatea americană era câștigată.
La aproape doi ani distanță, în ziua de 3 septembrie 1783, se semnează Tratatul de la Paris între cele două țări rivale, Marea Britanie și noile State Unite ale Americii, un care Londra recunoștea independența teritoriilor coloniale. Washington își atinge scopul. Decide astfel să se retragă înapoi la familia sa din Mount Vernon.
Nimeni ca Washington
Problemele nu s-au încheiat în acel punct, căci au existat numeroase neînțelegeri între statele americane, mai ales în privința granițelor. Situația era una foarte tensionată, iar astfel se formează o armată numită Rebeliunea, condusă de generalul Shays, armată care a acționat extrem de dur statul Massachusetts.
George Washington (1731-1799) pe o gravură din 1859. Primul președinte al Statelor Unite ale Americii în perioada 1789-1797 (sursă foto: dreamstime)
Prezentându-i-se cele întâmplate, George Washington este convins să revină din nou, avea forța de a-i face pe oameni să-l asculte. Acesta a participat la Convenția Constituțională ținută în Philadelphia în anul 1787, unde cei prezenți au decis în unanimitate că guvernul american avea nevoie de un om puternic, brav și autoritar pentru a ține populația în frâu.
George Washington a fost ales în această funcție de conducere în unanimitate, singurul dintre președinții Statelor Unite ale Americii care a realizat acest lucru, fiind apoi proclamat la data de 30 aprilie 1789, poziție pe care a ocupat-o până la 4 martie 1797.
