Infofinanciar > Esential > Președinții Statelor Unite ale Americii. John Adams, negociatorul desăvârșit din spatele independenței
Esential

Președinții Statelor Unite ale Americii. John Adams, negociatorul desăvârșit din spatele independenței

John Adams, al doilea dintre președinții Statelor Unite ale Americii (sursă foto: amrevmuseum.org)
(sursă foto: amrevmuseum.org

Chiar dacă nu este o figură extrem de recognoscibilă, succesorul lui George Washington, John Adams, a contribuit foarte mult la consolidarea și întărirea statutului de țară liberă a noii țări de peste Ocean. Al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii a făcut parte din rândul Părinților Fondatori și a înțeles astfel că misiunea sa nu a fost deloc una ușoară și că responsabilitățile care vin cu această funcție sunt unele foarte mari, însă nu a dat niciodată înapoi.

În momentul în care George Washington a decis să plece din fruntea Statelor Unite ale Americii, asta în primăvara lui 1797, cineva a trebuit să-i ia locul. Cursa s-a dat atunci între doi membri importanți ai grupului Părinților Fondatori, adică John Adams și Thomas Jefferson. La o diferență mică de voturi Adams este ales noul președinte.

Acesta preia astfel o moștenire importantă, căci George Washington lasă în urmă o structură consolidată, dar la care se mai putea lucra. Cu mare grijă și alegeri înțelepte. În plus, relațiile cu exteriorul, cu continentul european, nu erau încă cele mai bune, iar provocările pe acest palier nu au fost deloc puține în ceea ce privește mandatul de președinte al lui John Adams (1791 – 1801).

Începuturile. Originile lui Adams

Al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii s-a năsut la 30 octombrie 1735 într-o familie simplă din Quincy, Massachusetts. Acesta este urmașul unei prime familii de puritani sosită pe meleaguri americane, în New England, din Țara Galilor cândva pe la începuturile secolului XVII.

Tatăl său, chiar dacă era fermier, meșter și cizmar, nu a dorit același drum în viață și pentru copiii săi. Tocmai de aceea, a ținut foarte mult la ceea ce înseamna educația și informația. Astfel, cu acest sprijin primit din partea familiei, John Adams ajunge ca la doar 16 ani să primească o bursă la Universitatea Harvard, din Cambridge unde ajunge după terminarea liceului, în 1751. Studiază patru ani domeniul Dreptului devenind după terminarea cursurilor licențiat și expert în acest domeniu.

Adultul Adams. Înțelepciunea în Drept

Cariera și-o începe la catedră, ocupând pentru câțiva ani postul de profesor la liceul din Worcester. În acest timp, se căsătorește cu Abigail Smith, una dintre verișoarele sale de gradul al treilea.

Ambițios și curajos, Adams aspiră în acea perioadă la un loc în Guvern. Iar de aici îi vine și ideea de a se muta la Boston, unde se implică activ în viața juridică. Devine cunoscut pentru participarea sa ca avocat și consilier în ceea ce privește Legea Timbrului din anul 1765. Doi ani mai târziu, John Adams contribuie din nou în ceea ce reprezintă drumul Statelor Unite ale Americii spre independența totală față de Marea Britanie când a pledat în favoarea țării sale în cazul Actelor Townshend, prin care regele George al III-lea impunea coloniștilor de peste Ocean noi impozite și limitau unele libertăți.

Aceste Acte au făcut referire atunci la taxe pe orice înseamna hârtie, de la documente juridice, la ziare, dar și un nou tarif pe ceaiul importat și multe altele. Toate în dezavantajul americanilor care au simțit nevoia să ia măsuri.

Adams a avut un cuvânt de spus

John Adams a fost unul dintre cei care a scris numeroase articole în publicația Boston Gazette prin care și-a exprimat revolta și nemulțumirea. A considerat că americanilor li se face o nedreptate. Continuă activitatea gazetărească până în anul 1744, timp în care, în paralel, s-a focusat și pe îmbogățirea cunoștințelor în domeniul Dreptului.

Pentru contribuțiile sale, John Adams a ajuns să fie ales în Adunarea din Massachusetts, ca mai apoi să facă parte din grupul celor cinci membri care au participat la Primul Congres Continental din data de 5 septembrie 1774 din Philadelphia. Scopul acestei întruniri a fost combaterea a ceea ce erau considerate a fi  „legi intolerabile”, impuse Statelor Unite de către Guvernul de la Londra.

Independența

John Adams își continuă demersurile sale spre succes, fiind unul dintre factorii decizionali în ceea ce privește rebeliunea americană și acțiunile sale împotriva stăpânirii britanice. A lucrat în acest timp în peste 90 de comitete și a fost cel care a redactat introducerea pentru viitoarea Declarație de Independență a Statelor Unite ale Americii.

În timpul conflictului ce era încă aprins, Adams primește misiunea de a finaliza întreaga Declarație, la decizia Congresului, alături de Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Robert R Livingston și Roger Sherman, un act ce a ajuns să fie luat drept spre exemplu de multe state ale lumii în perioada următoare acelor ani.

Declaraţia de independenţă din 4 iulie 1776, actul de naştere al naţiunii americane. John Adams este cel din mijloc, cu mâna în șold. (sursă foto: historia.ro)

Declaraţia de independenţă din 4 iulie 1776, actul de naştere al naţiunii americane. John Adams este cel din mijloc, cu mâna în șold. (sursă foto: historia.ro)

Luptele au fost unele grele, armata colonială avea de suferit, iar un rezultat era departe de a apărea. John Adams ajunge în acest timp șef al Consiliului de război în 1777 și și-a folosit abilitățile de avocat și bun negociator pentru a-i convinge pe generalii francezi să li se alăture în demersul lor de eliberare. După „victoria” de la Paris, Adams a ajuns la Amsterdam, unde reușește să obțină de la băncile olandeze un împrumut foarte generos.

Adams și rolul său sub președinția lui Washington

Cu ajutorul francez și olandez, trupele patrioților au reușit să învingă armata britanică și să obțină astfel recunoașterea unui stat independent față de Coroană. Au urmat rapid alegerile pentru președinție, unde a participat și John Adams, însă postul îl ocupă atunci șeful soldaților care au luptat pe front, George Washington, primul dintre președinții Statelor Unite ale Americii. Adams ajunge atunci vice-președinte, a doua funcție în noul stat.

Chiar dacă nu a fost mulțumit de acest rezultat, asta nu l-a făcut să-și abandoneze spiritul patriotic și să continue demersurile spre structurarea Statelor Unite ale Americii. Ca vice-președinte, John Adams a susținut numeroase inițiative, de o importanță majoră, ale noului Guvern.

Al doilea dintre președinții Statelor Unite ale Americii

George Washington a decis că nu mai dorește un al treilea mandat la postul de președinte, așa că se retrage în anul 1796. Au loc apoi primele alegeri în rândul populației din istoria Statelor Unite ale Americii, iar John Adams candidează împotriva bunului său prieten, Thomas Jefferson. Acesta din urmă pierde, însă, competiția electorală, dar la o diferență foarte mică de voturi.

În consecință, John Adams ajunge în 1797 cel de-al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii, un drum deloc ușor, căci problemele și provocările s-au ținut lanț de mandatul lui Adams. Pornește cu stângul când decide să meargă în continuare cu același cabinet de miniștri pe care l-a avut și Washington, un cabinet ce de multe ori i-au refuzat propunerile și i s-a opus în foarte multe demersuri.

Asta pentru că nu era la fel de bine văzut de către foștii colegi, nu era la fel de carismatic, nu știa să se impună în fața lor cum o făcea Washington și tocmai de aceea era considerat ca fiind un președinte slab.

Bețele din roată

Același cabinet de miniștri a încercat adesea să-l încurce pentru a-l da jos din fruntea țării. Nici relațiile sale cu exteriorul nu se arătau în cea mai bună formă. Francezii îi cer lui John Adams să le întoarcă serviciul și să intervină în ceea ce devenise un conflict deschis cu Marea Britanie. Președintele SUA alege atunci neutralitatea, iar autoritățile de la Paris nu au fost foarte încântată de această decizie.

La scurt timp, francezii au decis să confisce navele comerciale americane, acțiune ce a dus rapid la iscarea unui conflict armat pe ape. Mișcarea lui Adams de atunci a fost una destul de ingenioasă, iar astăzi acesta este cunoscut pentru înființarea Marinei Statelor Unite ca forță militară. Însă, la momentul respectiv, această mișcare nu a fost văzută cu ochi buni de către membrii Partidului Federalist, care era atunci la conducere. Aceștia se întorc împotriva lui Adams, ceea ce a făcut ca popularitatea sa să aibă mult de suferit.

Pe urmele declinului

Acțiunile sale din timpul mandatului, nemulțumirile generale din partea colegilor și faptul că a dat adesea dovadă de slăbiciune a făcut ca în campania de realegere din anul 1800 să piardă în fața lui Thomas Jefferson, ales al treilea dintre președinții Statelor Unite ale Americii. John Adams nu a mai putut apoi să se implice în viața politică și s-a retras la ferma familiei sale unde a dus o viață liniștită și de lungă durată.

Mai avea doar o singură dorință: să se împace cu Jefferson. De aceea, Adams a continuat să-i scrie adesea, să poarte discuții, să analizeze cele întâmplate. Cei doi au revenit la relațiile de dinaintea perioadei de președinție a lui Adams.

Prieteni până la moarte

Era ziua de 4 iulie 1826, se împlineau 50 de ani de la semnarea Declarației de Independență. Întâmplarea face ca în aceeași zi să înceteze din viață și cei doi, John Adams și Thomas Jefferson.

Adams lasă în urma sa o mare moștenire ce a fost dusă mai departe de către unul dintre fii săi, John Quincy care ajunge cel de-al șaselea președinte al Statelor Unite ale Americii și continuă demersurile începute cândva de tatăl său.

Monedă veche de 1 dolar din Statele Unite. Moneda prezintă un portret al lui John Adams, al doilea președinte al SUA, unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite. (sursă foto: dreamstime.com)

Monedă veche de 1 dolar din Statele Unite. Moneda prezintă un portret al lui John Adams, al doilea președinte al SUA, unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite. (sursă foto: dreamstime.com)