Lovitura de stat de săptămâna trecută din Niger a provocat un șoc nu numai în regiunea Sahel din Africa, ci și în întreaga comunitate internațională. Nigerul a fost ultima rezistență pro-occidentală într-o regiune cunoscută sub numele de „centrul loviturilor de stat” din Africa, ceea ce a alimentat îngrijorarea că preluarea puterii de către militari ar putea destabiliza regiunea și ar putea afecta eforturile de lungă durată de combatere a terorismului.
Cu toate acestea, priveliștea nigerienilor fluturând pancarte de protest pro-Putin și steaguri rusești i-a lăsat pe mulți din Occident neliniștiți. Aceste imagini oferă un contrast puternic pentru un public occidental căruia i s-a spus frecvent că președintele rus Vladimir Putin este un „paria în întreaga lume”.
Noua cursă pentru Africa
În ultimii ani, am asistat la o „nouă cursă pentru Africa„, cu puteri majore precum Rusia și China, precum și puteri regionale în creștere, cum ar fi Emiratele Arabe Unite, care au făcut incursiuni diplomatice și economice substanțiale pe continent. Aceste puteri înlocuiesc influența puterilor coloniale tradiționale precum Marea Britanie și Franța. De exemplu, în Africa de Vest, în mare parte francofonă, Franța a fost cândva puterea străină dominantă în nouă dintre cele 16 țări din regiune în 1980, în comparație cu doar trei în prezent.
Cu toate acestea, o parte din ceea ce nu se vede în „noua cursă” este faptul că prezența Rusiei în Africa nu este deloc nouă. Ghana, Guineea și Mali sunt cazuri concrete, în care Uniunea Sovietică, condusă de Rusia, este amintită ca o puternică forță anticolonială care a încercat să-i elibereze pe africani de opresiunea europeană și americană (și capitalistă). Implicarea sovietică în Africa a fost extinsă, oferind asistență economică și militară pentru guvernele de orientare socialistă și milițiile care luptau în războaie de eliberare. Atunci și de atunci încoace, Rusia a menținut o prezență diplomatică de zeci de ani în majoritatea țărilor africane.
Rusia, importantă pentru Africa
În ultimii ani, transferurile de arme rusești s-au îndreptat în Africa, furnizând 40% din armele importate de țările africane începând cu 2018. Între timp, grupul de mercenari Wagner, sponsorizat de stat, s-a implicat profund în interesele de securitate ale unor țări precum Republica Centrafricană și Sudan, oferind nu doar pregătire militară, ci și securitate pentru minele de aur și alte mine, în schimbul unei părți din profituri.
În timp ce comerțul Rusiei cu Africa este cu mult depășit de cel al Chinei, aceasta își menține o influență covârșitoare pe continent. Acest lucru nu implică doar arme, ci și produse din sectorul agricol, care sunt cruciale, deoarece continentul are o dependență severă de importurile de alimente, ceea ce plasează Rusia într-o poziție unică pe care China sau alții nu o pot ocupa cu ușurință. Campaniile de dezinformare au sporit, de asemenea, influența rusă. Aceste eforturi par să fi dat roade pentru Rusia la ONU, unde, în cadrul unor voturi repetate ale Adunării Generale a ONU, mai multe națiuni africane au votat împotriva sau s-au abținut de la condamnarea războiului Rusiei din Ucraina.
Anul trecut, protestatarii au fluturat steaguri rusești în urma unei lovituri de stat în Burkina Faso. Anul acesta este vorba despre Niger. Dacă liderii americani și europeni doresc să evite o nouă repetare a acestui model, vor trebui să schimbe direcția, informează time.com
