Protestele, care s-au extins în cel puțin 50 de orașe iraniene, au fost declanșate de moartea lui Mahsa Amini, o iraniană kurdă în vârstă de 22 de ani. Pentru teocrația islamică conservatoare de 86 de milioane de locuitori, ale cărei legi rigide interzic orice disidență, actele de rebeliune reprezintă o provocare semnificativă pentru stat.
Aceasta a fost arestată pentru că ar fi încălcat regulile stricte ale Iranului privind purtarea hijabului, vălul islamic pentru femei. Ea a murit în timp ce se afla în custodia poliției, după cum se pare, în urma multiplelor lovituri la cap.
Autoritățile iraniene au susținut că nu au comis nicio infracțiune și au declarat că Amini a murit în urma unui atac de cord. Familia acesteia și numeroase persoane din Iran acuză guvernul de mușamalizare. Presupuși martori oculari susțin că au văzut-o pe Amini fiind bătută până la moarte de către temuta poliție iraniană a moralității. Imagini cu fata intubată și inconștientă pe un pat de spital au stârnit indignare în întreaga țară.
Acest lucru are loc în condițiile în care negocierile cu SUA privind acordul nuclear iranian stagnează, iar inflația în Iran depășește 50%.
Protestele care zguduie Iranul din cauza morții unei femei de 22 de ani care se afla în custodia poliției s-au extins în cel puțin 50 de orașe. Cu toate că poliția arestează și ucide demonstranți în cadrul unei represiuni violente.
Prima dată când o asemenea mișcare de protest este condusă de femei
Videoclipuri care arată femei care își ard vălurile și mulțimi care scandează „moarte dictatorului” în mijlocul unor mașini în flăcări inundă rețelele de socializare. Acest lucru se întâmplă în ciuda închiderii intermitente a internetului țării de către guvernul iranian.
Este pentru prima dată când o mișcare de protest de o asemenea amploare este condusă de femei. Apariția în public ca femeie fără vălul de pe cap este o infracțiune penală în Iran și are drept consecință pedeapsa cu închisoarea.
Guvernul iranian estimează că numărul oficial al persoanelor ucise în timpul tulburărilor este de 17. Un grup de susținere, Centrul pentru drepturile omului în Iran, cu sediul la New York, afirmă că forțele guvernamentale au ucis 36 de persoane.
„Ceea ce a dezvăluit această revoltă este ilegitimitatea totală nu numai a Republicii Islamice, ci și a Revoluției iraniene din 1979, în ochii acestei noi generații”, a transmis Roham Alvandi, autor israelian.
SUA condamnă acțiunile Guvernului din Iran
Statele Unite au reacționat condamnând acțiunile guvernului iranian și au impus sancțiuni poliției iraniene a moralității, pe care o acuză de moartea lui Amini.
„Mahsa Amini a fost o femeie curajoasă a cărei moarte în custodia Poliției Moralității a fost încă un act de brutalitate al forțelor de securitate ale regimului iranian împotriva propriului popor”, a declarat secretarul Trezoreriei, Janet Yellen, într-un comunicat.
De asemenea, Departamentul Trezoreriei a precizat că a impus sancțiuni împotriva mai multor comandanți militari iranieni de rang înalt.
Secretarul de stat Antony Blinken a spus într-o declarație separată: „Guvernul iranian trebuie să pună capăt persecuției sistemice a femeilor și să permită proteste pașnice”.
Ministerul iranian de Externe și Misiunea la Națiunile Unite nu au răspuns imediat la o solicitare de comentarii din partea CNBC. Președintele iranian Ebrahim Raisi, un cleric conservator de linie dură, nu a făcut nicio mențiune despre moartea lui Amini sau despre proteste în timpul discursului său de miercuri de la Adunarea Generală a ONU.
Economia Iranului este la pământ
Iranul suferă de un masiv exod al creierelor, deoarece cei care pot părăsi țara o fac, iar anii de viață sub sancțiunile impuse de Occident și proasta gestionare economică din partea guvernului au lăsat economia în paragină. Confruntat cu negocierile șovăitoare cu SUA privind negocierile pentru acordul nuclear iranian și cu tulburări tot mai mari, rialul iranian a scăzut cu 8% față de dolar numai în această lună. Inflația a depășit 50% în luna iunie.
„Ei bat și ucid protestatari în toate orașele din Iran, iar poliția încearcă să obțină ajutor din țările vecine, cum ar fi Afganistanul”, a declarat o femeie din capitala Teheran, vorbind sub anonimat de teama represaliilor guvernului. Ea a descris unele dintre forțele de poliție care se confruntă cu protestatarii ca fiind „atât de tinere”. Ea alături de colegii ei le-ar fi îndemnat pe acestea să protesteze împreună: „De ce sunteți împotriva noastră? Veniți să protestați cu noi!”.
„Ca răspuns, a spus ea, „unii dintre ei ne înjură, dar majoritatea spun „ne-au forțat””. Nu numai că Iranul a oprimat femeile de acolo, dar a făcut ca lumea să ne urască”, susține un cetățean iranian, conform CNBC.
Fără internet în Iran
„De când guvernul a tăiat accesul la internet în afara Iranului, lucrurile nu au făcut decât să se înrăutățească”, a declarat o femeie iraniană care locuiește în Dubai, ai cărei membri de familie din Iran comunică cu ea folosind conexiuni șubrede furnizate de VPN. „Dar oamenii noștri nu se dau la o parte și vor să continue să lupte pentru a răsturna guvernul”, a continuat acesta să spună sub anonimat de teama represaliilor.
„Agresiunea statului față de femei pentru că nu poartă în mod corespunzător vălul pe cap „a fost întotdeauna atât de gravă timp de 43 de ani”, a continuat aceasta făcând referire la perioada de timp în care Iranul este o republică de tip islamic înființată după Revoluția islamică din 1979.
Ea a descris cum „suntem făcute de rușine de autorități și de extremiștii religioși” pentru că arătăm prea mult păr și că „te duc la un centru de reeducare unde trebuie să urmezi cu forța un curs de religie, iar dacă nu este prima dată te încarcerează”. „Nu numai că Iranul a oprimat femeile de acolo, dar a făcut ca lumea să ne urască” a concluzionat.
Protestele reprezintă o provocare pentru întregul sistem islamic
Protestele, deși cu siguranță nu sunt primele din Iran din ultimii ani, spun multe despre atitudinea tinerei generații față de Republica Islamică și despre disperarea lor actuală, spune Roham Alvandi, istoric iranian și profesor la London School of Economics. Viteza cu care s-au răspândit aceste revolte și sprijinul internațional pe care l-au atras reprezintă o provocare semnificativă pentru regim.
„Aceasta este o revoltă declanșată de generația lui Mahsa Amini, care a trăit cea mai mare parte a vieții lor într-un stat puternic securizat, o economie devastată și un paria global, iar ei dau vina pentru acest lucru direct pe Republica Islamică”, a scris Alvandi pe Twitter.
„Ceea ce a dezvăluit această revoltă este ilegitimitatea completă nu doar a Republicii Islamice, ci chiar a Revoluției iraniene din 1979, în ochii acestei noi generații. Acest lucru are implicații enorme nu doar pentru Iran, ci pentru întregul proiect al islamului politic”.
Cea mai semnificativă dintre revoltele antiguvernamentale din Iran din ultimele două decenii a fost, fără îndoială, „Mișcarea Verde” din Iran din 2009, în care sute de mii de iranieni, predominant studenți, au protestat împotriva rezultatelor alegerilor despre care se credea în general că au fost fraudate.
Dar de data aceasta, „protestatarii sunt mult mai îndrăzneți”, spune Evan Seigel, un profesor universitar care a coeditat cărți despre istoria Iranului. „Conduși de furia lor de decenii de represiune și umilință, ei au ținut piept în luptele de stradă cu organele represive, în special cu odioasa poliție paraclinică.”
„Pentru prima dată din câte îmi amintesc, atitudinea medievală a regimului față de femei a devenit o problemă centrală în rezistența de masă împotriva regimului”, a spus el.
Aceste evenimente nu vor duce la răsturnarea regimului
Cu toate acestea, analiștii nu văd posibilitatea ca regimul islamic să fie răsturnat, în primul rând din cauza forței și dimensiunii aparatului său de securitate. Mai mulți iranieni au declarat că pur și simplu nu știu dacă să mai aibă vreo speranță.
Corpul Gardienilor Revoluției Islamice din Iran (IRGC) și forța sa paramilitară, Basij, numără aproximativ 250.000 de persoane, iar personalul de aplicare a legii constituie încă o jumătate de milion de persoane în întreaga țară, ceea ce consolidează puterea de coerciție. Aceste corpuri au avut un rol esențial în reprimarea Mișcării Verzi din 2009 și a protestelor de atunci.
Evenimentele subliniază, de asemenea, ironia eforturilor administrației Biden de a urmări un acord cu Teheranul pentru a reînvia acordul nuclear iranian din 2015, despre care unii spun că a ridicat sancțiunile impuse țării în schimbul unor limite asupra programului său nuclear.
„Nu ar putea exista un instantaneu mai bun al incoerenței politicii iraniene a Washingtonului decât imaginea lui Raisi și a podiumului Adunării Generale a ONU, în timp ce protestele împotriva Republicii Islamice făceau ravagii în tot Iranul”, a declarat pentru CNBC Behnam ben Taleblu, senior fellow la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor.
„Femeile iraniene au mai protestat cu curaj împotriva legilor discriminatorii ale Iranului privind hijab-ul”, a adăugat el. „Acesta nu este sfârșitul acestei povești”.
