Principala sarcină a celor aproape 200 de țări prezente la summitul ONU privind clima COP29 este de a încheia un acord. Acesta ar urma să asigure o finanțare de până la 1 trilion de dolari pentru proiectele climatice din întreaga lume. Iată ce trebuie să știți despre discuțiile privind finanțarea din cadrul summitului din 11-22 noiembrie.
Țările bogate s-au angajat în 2009 să contribuie cu 100 de miliarde de dolari pe an. Scopul este de a ajuta țările în curs de dezvoltare să facă față costurilor tranziției către energia curată. Dar și să se adapteze la condițiile unei lumi care se încălzește. Aceste plăți au început în 2020, dar au fost efectuate integral abia în 2022. Angajamentul de 100 de miliarde de dolari expiră în acest an.
Summitul COP29, angajamente și obiective
Țările negociază un obiectiv mai ridicat pentru plățile care vor începe anul viitor. Însă unele state au fost reticente în a confirma dimensiunea plăților până când nu este clar ce țări vor contribui. În schimb, acestea se învârt în jurul ideii unui obiectiv pe mai multe niveluri. Va veni o sumă de bază din cuferele guvernamentale ale țărilor bogate. Dar și o sumă mai mare care să includă finanțare din alte surse, cum ar fi instituțiile multilaterale de creditare sau investitorii privați. În trecut, banii publici reprezentau cea mai mare parte a contribuțiilor la obiectivul de 100 de miliarde de dolari.
Victoria lui Donald Trump în alegerile din SUA a eclipsat discuțiile de la COP29. Din cauza așteptărilor ca acesta să oprească contribuțiile SUA la finanțarea combaterii schimbărilor climatice. Acest lucru ar lăsa un gol în orice nou obiectiv global pe care alți donatori s-ar strădui să îl umple. Unii negociatori în domeniul climei se așteaptă, de asemenea, ca obiectivul global convenit la COP29 să fie mai mic. Totul pe fondul lipsei preconizate a contribuțiilor din partea celei mai mari economii a lumii.
Cei mai mari finanțatori
Anul trecut, SUA au furnizat aproape 10 miliarde de dolari pentru finanțarea internațională a schimbărilor climatice. Suma este mai mică decât contribuția de 31 de miliarde de dolari a Uniunii Europene. Până în prezent, doar câteva zeci de țări bogate au fost obligate să plătească finanțarea ONU pentru climă. Acestea doresc ca țările cu dezvoltare rapidă, precum China și țările petroliere din Golf, să înceapă să plătească și ele.
Beijingul se opune, afirmând că, în calitate de țară în curs de dezvoltare, nu are aceeași responsabilitate ca națiunile industrializate de mult timp, precum Marea Britanie și Statele Unite Deși China investește deja sute de miliarde de dolari în vehicule electrice și energie regenerabilă în străinătate, face acest lucru în propriile condiții. Orice acord în cadrul COP29 ar avea nevoie de aprobarea consensului.
Negocieri și obiective finale
Țările în curs de dezvoltare susțin că suma specifică necesară pentru combaterea schimbărilor climatice ar trebui să fie punctul de plecare al negocierilor, pentru a se asigura că obiectivul final acoperă în mod adecvat nevoile lor.
Conform celor mai multe estimări, țările în curs de dezvoltare au nevoie de mai mult de 1 trilion de dolari pe an pentru a-și atinge obiectivele climatice și a-și proteja societățile de fenomenele meteorologice extreme.
Multe țări au venit la discuțiile de la Baku cu o cifră în minte. Țările arabe, inclusiv Arabia Saudită, doresc o țintă de finanțare de 1,1 trilioane de dolari pe an, cu 441 de miliarde de dolari direct de la guvernele țărilor dezvoltate sub formă de subvenții. India, țările africane și națiunile insulare mici au declarat, de asemenea, că ar trebui să se strângă peste 1 trilion de dolari pe an, dar cu opinii împărțite cu privire la cât de mult ar trebui să provină de la guvernele bogate.
Țările bogate care ar trebui să furnizeze banii nu au specificat o sumă țintă, deși SUA și UE au convenit că aceasta trebuie să fie mai mare decât ținta anterioară de 100 de miliarde de dolari. Unii diplomați din țările dezvoltate spun că, având în vedere că bugetele naționale sunt deja afectate de alte presiuni economice, o creștere majoră peste 100 de miliarde de dolari este nerealistă, conform Reuters .
