Senatorii PSD au o nouă idee pentru Codul Muncii. Ei s-au gândit la introducerea unui nou tip de contract numit„contract de zero ore”. Prin intermediul acestuia angajatorul nu este obligat să garanteze un număr minim de ore pe săptămână. De asemenea, angajatul poate refuză munca în momentul în care i se cere.
Pentru a răspunde nevoii de flexibilizare a pieței muncii din România, liberalii au propus două tipuri noi de contracte pentru a fi introduse în Codul Muncii.
Primul contract este cel de „muncă la cerere”. Gândit de PNL, acesta este ce în care salariatul prestează activitate pentru şi sub autoritatea angajatorului, la solicitarea acestuia, în zilele şi în intervalul orar stabilite de către angajator. Condiția în cazul acestuia este aceea de a înștiința în scris salariatul în termenul stabilit în contract. Acesta nu poate fi mai mic de două zile lucrătoare anterioare începerii de către angajat a activității pentru care este solicitat. Angajatorul are obligația de a garanta în plată salariul aferent numărului de ore prestate de către salariat.
PSD a gândit „contractul de zero ore”
„Contractul de zero ore este acel contract prin care angajatorul nu este obligat să garanteze un număr minim de ore pe săptămână, iar angajatul poate să nu accepte munca în momentul în care i se cere, programul de muncă fiind în întregime flexibil”, este definiția noului tip de contract, conform modului în care este gândit de PSD.
Astfel, angajatorul poate avea salarați care vor presta activitate doar la cererea superiorului.
Conform proiectului, „drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, conform numărului de ore consemnate de către angajator în pontaje, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru”.
Salariații care au fost angajați în baza acestui contract de zero ore vor avea, de asemenea, beneficii de bază de securitate socială, inclusiv plata concediilor de maternitate/paternitate, concediu de odihnă și asigurări de sănătate.
”Realitatea cotidiană demonstrează faptul că multe companii întâmpină dificultăți atunci când trebuie să organizeze programul de lucru al salariaților. Orele de lucru nu sunt întotdeauna suficiente pentru îndeplinirea unor sarcini, iar unii angajatori plătesc ore suplimentare pentru a se asigura că activitățile sunt efectuate în termen. De asemenea, unii angajatori încearcă să nu plătească orele suplimentare, astfel încât și salariații sunt prejudiciați”, argumentează autorii proiectului,
