E destul de clar pentru toată lumea că operațiunea militară specială, aşa cum a numit dictatorul Rusiei, Vladimir Putin, invadarea Ucrainei, merge din ce în ce mai prost pentru ruşi.
Dacă la debut, Rusia a încercat să facă ceea ce reuşea Germania national socialistă în Franţa la începutul celui de-al doilea război mondial, adică cucerirea rapidă a capitalei, ceea ce germanii numesc blitzkrieg, înfrângerea suferită de armata roşie lângă Kiev a redesenat strategia ruşilor. Aceştia, pentru că propaganda mincinoasă este o parte nativă a oricărei dictaturi, au declarat că s-au retras nu pentru că au fost înfrânţi într-un mod categoric de armata ucraineană, ci pentru că vor să se regrupeze pentru a da o şansă negocierilor de pace.
Au urmat luni de zile în care se părea că ruşii reuşesc să rupă, puţin câte puţin, rezistenţa ucraineană. Maltopol, Melitopol, Harkov au căzut unul după altul în mâinile hulpave ale ruşilor şi speranţa noastră începea să se stingă.
Instinctul de mușamalizare
Pe tot parcursul acestui conflict, primul instinct al Kremlinului, atunci când a suferit orice eșec serios pe câmpul de luptă, a fost de a încerca o mușamalizare flagrantă. Acesta a fost cazul în aprilie, de pildă, când ucrainenii au reușit să distrugă Moskva, nava amiral a flotei ruse de la Marea Neagră. În loc să admită că nava de război a fost scufundată de lovituri cu rachete, Moscova a încercat în schimb să convingă publicul rus că o explozie misterioasă la bord este de vină.
În ultimele şase zile asistăm la ceea ce va constitui cea mai mare înfrângere a Rusiei din martie încoace, când Moscova a fost forțată să renunțe la încercările de a captura capitala Kiev – forțele ucrainene au reușit să ia înapoi zeci de orașe și sate din apropierea Harkovului.
Ofensiva surpriză ar putea avea implicații potențial catastrofale pentru forțele ruse. În special, capturarea orașului Kupiansk, oraş foarte important din punct de vedere strategic, de către Brigada 92 Mecanizată a Ucrainei vineri, este un regres major pentru forțele ruse. Kupiansk este principalul depozit de aprovizionare pentru forțele ruse care operează în zona Harkov, iar capturarea acestuia înseamnă că până la 15.000 de soldați ruși sunt acum complet înconjurați, fără acces la provizii militare.
Amploarea dezastrului îi obligă chiar și pe oficialii pro-ruși să recunoască că ucrainenii câștigă teren în zone cheie ale conflictului. Vitali Ganchev, un oficial numit de ruşi cu sediul în regiune, a recunoscut că Ucraina a câștigat ceea ce el a numit o „victorie semnificativă”, în timp ce oficialii regionali instalați de ruși au cerut civililor să evacueze orașul din apropiere, Izium.
Fontul s-a prăbușit ”tactic”
Chiar și Moscova, pentru care minciuna este ceva pe cât de firesc pe atât de esenţial în păstrarea susţinerii poporului rus pentru Putin şi dictatura sa, admite că linia sa de front în regiunea Harkov s-a prăbușit, deși oficialii ruși ai apărării încearcă să convingă că aceasta este doar o retragere tactică care va permite forțelor lor să se regrupeze și să lanseze o contraofensivă.
Cu toate acestea, coloanele de tancuri rusești și de miile de arme grele abandonate de ruşi în fuga lor dezordonată spun o altă poveste, sugerând că vântul bate acum decisiv în favoarea Kievului.
Contraofensiva ucraineană ne arată cu siguranță că, departe de a fi forța mai slabă în conflict, armata ucraineană are atât resursele, cât și expertiza pentru a avea un impact decisiv pe câmpul de luptă împotriva a ceea ce se presupunea a fi o forță rusă cu mult superioară tehnic.
Progresul în jurul Harkovului, de exemplu, a fost realizat printr-o tactică clasică de diversiune; acțiunile Ucrainei au sugerat că obiectivul său principal a fost recucerirea orașului cheie strategic Herson, care controlează accesul la porturile ocupate de ruși din Crimeea. Mișcarea ucraineană împotriva Hersonului a forțat Rusia să redistribuie forțele mai la sud, slăbind astfel apărarea în regiunea Harkov.
În plus, efortul de război ucrainean a beneficiat enorm de sprijinul militar pe care l-a primit din partea statelor NATO precum Marea Britanie și SUA, în special sistemele de rachete M142 High Mobility Artillery Rocket System HIMARS, cu rază lungă de acțiune, care le-au permis ucrainenilor să țintească și să distrugă instalațiile militare rusești cu o precizie mortală. În schimb, armata rusă pare demoralizată și incapabilă să strângă un răspuns eficient împotriva atacului ucrainean, situație care nu este de bun augur pentru visul lui Putin de a reuni Ucraina cu mama Rusie.
Implicarea Occidentului
Acest lucru a fost realizat cu o pricepere și vitejie excepționale din partea lor și cu pierderi uriașe de civili și soldați, inclusiv aproximativ 1,5 milioane de ucraineni care au fost deportaţi în Rusia. S-a făcut, de asemenea, cu arme de miliarde de dolari, terabytes de date de informații și sfaturi operaționale discrete venite în special din SUA și Marea Britanie.
În ciuda faptului că mass-media internaţională se concentrează asupra modului în care ucrainenii primesc sau nu suficient armament potrivit, este clar că ucrainenii au fost bine echipați și capabili să efectueze manevre combinate pe sute de kilometri. Succesul le va aminti liderilor occidentali că armele şi ajutorul informațional trebuie să continue să fie trimise pentru a le permite ucrainenilor să îşi termine treaba.
Dacă ucrainenii vor continua câștigurile militare impresionante pe care le-au obținut în ultimele zile, atunci Putin se va trezi încolţit de apropiaţii săi. Acesta este războiul lui. Și nu numai că a eșuat, dar a reușit opusul a ceea ce a spus el că va face: Rusia este acum arătată cu degetul de toată lumea, ostracizată, sancționată, și-a unit dușmanii și este pe cale să piardă lupta din teren.
Acesta poate părea, la prima vedere, un lucru bun şi dezirabil, dar există un singur lucru mai rău decât o Rusie puternică, și acesta este una slabă.
O Rusia slabă, cu liderul său în pragul debarcării, lasă loc de multe necunoscute. Ar putea fi o lovitură de stat? Cine preia conducerea după Putin? Rusia rămâne întreagă? Ce se întâmplă cu armele nucleare – și Rusia are peste 5.000 de focoase nucleare.
Așa că, în timp ce ochii tuturor sunt concentrați asupra a ceea ce se întâmplă în Ucraina, sper că cineva planifică şi ceea ce s-ar putea întâmpla în curând cu Rusia.
