În timp ce Azerbaidjanul și Armenia se scufundă din nou în război, pentru Uniunea Europeană apar probleme energetice.
Conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan, care durează de zeci de ani, a devenit marți sângeros. Capacitatea de mediere a UE este îngreunată de percepția că nu poate fi imparțială din cauza alianței sale energetice în creștere cu Azerbaidjanul, țară bogată în petrol și gaze naturale.
Legături energetice
În luna mai, Bruxellesul a dezvăluit strategia REPowerEU, prin care țările membre se angajează să renunțe complet la hidrocarburile rusești în următorii opt ani și dă startul unei curse pentru a găsi alternative sigure.
La 18 iulie, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a aterizat la Baku pentru a semna un acord prin care Azerbaidjanul va furniza Uniunii Europene 20 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an până în 2027.
Pe lângă intensificarea exporturilor de gaz, Baku a semnat, de asemenea, o serie de proiecte de energie solară și hidrogen pentru a contribui la satisfacerea cererii tot mai mari de energie curată din partea UE.
„Energiile regenerabile sunt esențiale pentru economia noastră, pentru a asigura afluxul de investiții „verzi” pentru generațiile viitoare”, a declarat Orkhan Zeynalov, șeful departamentului de cooperare internațională din cadrul Ministerului Energiei din Azerbaidjan, conform Politico.
În luna august, colegii săi au semnat un contract de mai multe milioane de dolari cu firma Masdar din Emiratele Arabe Unite pentru a construi o centrală solară de 230 de megawați lângă Baku, la doar câteva săptămâni după ce au desemnat aceeași companie pentru a ajuta la construirea unei centrale eoliene offshore de 2 gigawați pentru producerea de hidrogen din gaz. UE intenționează să importe aproximativ 10 milioane de tone de hidrogen până în 2030 și, potrivit lui Zeynalov, șirul de acorduri de dezvoltare este doar începutul.
Petrol din Azerbaidjan
„Este un drum plin de provocări, dar trecutul Azerbaidjanului ca producător tradițional de energie este extrem de util”, a spus el.
Armenia are mult mai puțin de oferit. Își importă tot gazul și este îngrădită de o Turcie ostilă, ceea ce face dificil accesul la piețele mondiale.
Principalele conducte de export de petrol și gaze ale Azerbaidjanului trec prin Georgia spre Turcia și Mediterana, dar acum își folosește noua sa putere pentru a încerca să convingă Armenia să deschidă mai multe rute comerciale.
Baku cere Armeniei să permită comerțul între partea continentală a Azerbaidjanului și enclava sa vestică Nakhchivan, situată de-a lungul graniței cu Turcia.
Atacuri sângeroase
Aceste îngrijorări s-au concretizat marți, când forțele azere au declanșat un baraj colosal de artilerie pe teritoriului armean, provocând atacuri de retorsiune.
Ministerul armean de externe a declarat că au fost vizate mai multe orașe, inclusiv Vardenis, Sotk și Goris, în timp ce imagini postate online au arătat fumul care se ridica din zonele rezidențiale. Aproximativ 49 de soldați armeni și 50 de soldați azeri au fost uciși în confruntările de la graniță, au declarat ambele părți.
Atacurile sunt puse atât pe seama creșterii încrederii pe care Baku o primește din cauza legăturilor sale mai strânse cu UE, cât și pe incapacitatea tot mai mare a Rusiei de a-și supraveghea fosta sferă de influență datorită războiului dezastruos din Ucraina.
Poate fi UE neutră în acest război sau se aliază cu Azerbaidjanul?
„Reacția UE, precum și a altor actori globali, la această criză este foarte importantă”, a declarat Gegham Stepanyan, ombudsman pentru drepturile omului pentru Republica Artsakh, enclava de etnie armeană din Nagorno-Karabah.
Stepanyan a susținut că dependența tot mai mare a Occidentului creează un „dublu standard” în comparație cu eforturile sale de a tăia veniturile din combustibili fosili pe care Rusia le-a folosit pentru a-și finanța invazia Ucrainei.
„Din păcate, când vine vorba de agresiunea din partea Azerbaidjanului, vedem că actorii internaționali se abțin de la a face declarații țintite și de la a aplica sancțiuni”, a declarat Stepanyan.
Rusia ține cu Armenia
Rusia este un aliat tradițional al Armeniei, iar trupele sale ar trebui să garanteze o încetare a focului între Armenia și Azerbaidjan după un război fulger în 2020, în urma căruia Azerbaidjanul a recucerit o mare parte din teritoriul disputat Nagorno-Karabah.
Armenia a solicitat Moscovei să intervină, invocând un pact de apărare reciprocă. Consilierul prezidențial rus Iury Ushakov a declarat că Moscova este „extrem de îngrijorată” de lupte, dar Rusia nu își activează trupele.
Azerbaidjanul dă vina pe Armenia
„Armenia a încălcat angajamentele de încetare a focului – staționând personal pe teritoriul nostru, plantând mine terestre și punând probleme pentru deschiderea tuturor legăturilor economice și de transport”, a declarat Leyla Abdullayeva, purtător de cuvânt al Ministerului de Externe al Azerbaidjanului.
„Nu suntem interesați de tensiuni în regiune – suntem interesați de pace și normalizare, iar partea armeană nu a fost reciprocă.”
Bruxelles-ul face apel la ambele părți să dea înapoi.
„Solicităm încetarea imediată a ostilităților și revenirea la masa negocierilor”, a declarat șeful politicii externe a UE, Josep Borrell.
Dar este ușor de înțeles de ce Erevanul este îngrijorat de faptul că relația strânsă a UE cu Baku ar putea fi o problemă.
