Viața în interiorul regimului totalitar al lui Kim Jong Un este radical diferită de fațada de forță și putere pe care statul o proiectează lumii exterioare. Coreea de Nord este un stat închis, plin de secrete, unde populația este supusă unui control drastic. Persoane care au fugit din țară își relatează experiențele despre regimul de teroare din Coreea de Nord.
O femeie de 25 de ani care a fugit din țară către Coreea de Sud a vorbit într-un interviu despre experiențele sale, motivele ce au determinat-o să părăsească țara și despre modul în care populația nord coreeană este tratată sub regimul totalitar al lui Kim Jong Un.
„Este mai bine să mori decât să trăiești în acest fel”, a declarat un dezertor nord-coreean în vârstă de 25 de ani pentru Fox News într-o cafenea din Seul, Coreea de Sud. Vorbind sub anonimat, ea a relatat momentul când disperarea a determinat-o să ia decizia de a fugi din țară, pentru a avea o șansă la o viață nouă în Seul.
„Indiferent de risc, viața în Coreea de Nord nu merita”
„Indiferent de risc, viața în Coreea de Nord nu merita”, a spus ea. Aceasta a evadat din Coreea de Nord în 2019, la vârsta de 23 de ani, și se numără printre femeile care fug din țară și se refugiază în sud.
Cu ani înainte, când mama ei a fugit în China, ea devenit o țintă pentru regim. Guvernul i-a limitat opțiunile de angajare și i-a tăiat considerabil salariul. Visul ei de a urma o școală de medicină și de a deveni medic a fost curmat. A reușit să lucreze ca asistentă medicală fără niciun salariu, descurcându-se cu banii pe care mama ei îi trimitea din China.
„Este greu să supraviețuiești”, a spus ea. „Multe dintre problemele de sănătate pe care le vedem s-au redus… dar este încă o problemă foarte răspândită, malnutriția”, a spus aceasta.
„Ei trimit familii întregi în lagăre de muncă forțată și se asigură că îi pun în ture de lucru diferite, astfel încât familia nu este niciodată reunită”, a spus ea. „Scopul este de a împiedica oamenii să evadeze, deoarece ei cred că dacă unul dintre membrii familiei este la muncă, atunci restul familiei nu îl va lăsa în urmă.”
Lagăre de muncă și tabere de reeducare
„Principalul lucru pe care îl fac în aceste lagăre este munca forțată. Ei oferă doar o educație foarte elementară. Așa că, atunci când copiii mici sunt trimiși în aceste lagăre de concentrare, ei îi educă într-un fel până la vârsta de 13 ani.”
Nord-coreenii care sunt trimiși în lagăre sunt considerați criminali de către guvern. Cu toate acestea, crimele împotriva guvernului sunt cele care îi pot trimite pe nord-coreeni în lagărele cu cele mai dure condiții. Adesea, cei trimiși în aceste lagăre vor executa o pedeapsă pe viață. Femeia a declarat că guvernul face eforturi mari pentru a ascunde lagărele de ochii publicului.
„A existat un lagăr de concentrare care a dispărut peste noapte pentru că au vrut să dea o imagine falsă că nu a fost acolo”, a spus ea „Au mutat toți oamenii care se aflau inițial în lagăr în altă parte și au făcut această fațadă a unui mic sat în care locuiesc mineri de cărbuni”, relatează Alephnews.
Folosind banii pe care i-a primit de la mama sa din China, a reușit în cele din urmă să plătească contrabandiști care să o treacă în siguranță granița în Coreea de Sud, prin China.
Soarta refugiaților din Coreea de Sud
Lucrând cu avocații de la o organizație numită PSCORE (People for Successful Corean Reunification), ea este pe cale să absolve facultatea și speră să extindă misiunea organizației non-profit pentru a ajuta refugiații din Seoul. Dezertorul nord-coreean și directorul executiv al organizației non-profit Woorion, Daehyeon Park, a oferit o imagine sumbră:
„Nu este vorba despre … supraviețuirea în Coreea de Sud. [Dezertorii nord-coreeni] sunt pierduți în viață. Ei nu au speranță. Ei nu au o viziune. Nu au nimic de făcut în societate”, a declarat Park. Regimul nord coreean i-a lăsat pe mulți dintre ei cu traume permanente.
Park a înființat Woorion pentru a ajuta cei 33.834 de refugiați care trăiesc în Coreea de Sud și care caută să își construiască o viață nouă, într-o societate normală. Park spune că șocul cultural este foarte mare, Coreea de Sud fiind foarte avansată tehnologic.
„Imaginați-vă că încă trăiam în secolul al XIX-lea și, la un moment dat, trec râul și iau un taxi … mă simțeam ca într-un film”, relatează Park despre momentul în care a ajuns în Seoul. „Sistemul școlar m-a învățat că Coreea de Nord este invidiată de toată lumea, că este cea mai bună țară din lume”.
