Restricțiile cu adevărat „draconice” împotriva Covidului din China au fost atât de revoltătoare încât sute de mii de oameni au protestat în stradă, un lucru destul de neobișnuit, ținând cont de regimul totalitar al țăriii. Aparent, însă, regulile nu se aplică și pentru mai marii statului, precum liderul Xi Jinping și soția sa.
În China, măștile sunt aproape omniprezente. Mai mult, masca a fost dusă la extremă în unele cazuri, acoperind nu doar partea inferioară a feței, ci întregul corp. Justițiarii îmbrăcați în costume de protecție, cunoscuți sub numele de dabai sau „marii albi”, au proliferat pe străzile din China.
Într-o țară cu o conducere de sus în jos, problema măștilor nu este atât o alegere personală, cât o obligație socială. Porți o mască pentru că nu prea ai de ales în această privință.
Regulile nu se aplică pentru Xi Jinping
Cea mai notabilă excepție de la regulă în China este liderul suprem Xi Jinping. Cu mult timp înainte de recenta relaxare a controalelor COVID-19, președintele Chinei a început să meargă cu fața goală în public, cu condiția, desigur, ca toți ceilalți din încăpere să poarte o mască pentru a-l proteja pe măiestatea sa.
Pentru angajamentele diplomatice la diverse summituri din străinătate, Xi a mers fără mască, chiar și atunci când gazdele sale purtau măști în semn de respect.
Priveliștea lui Xi cu fața goală fiind întâmpinat de prim-ministrul thailandez Prayut Chan-ocha, care purta mască, la aeroportul din Bangkok, a fost aproape la fel de dureroasă ca și refuzul, poate involuntar, al lui Xi de a-i strânge mâna.
Chiar și după ce s-a raportat că diverși delegați au fost testați pozitiv pentru COVID-19, Xi a rămas fără mască („Ce, eu să-mi fac griji?”). Și asta într-un moment în care zvonul unui singur caz suspect era suficient pentru a închide un întreg cartier în China.
Deși este de înțeles că oamenii de stat ar prefera să li se vadă fața și să nu aibă gura acoperită în timp ce sunt angajați în discuții și țin discursuri, conformitatea a variat foarte mult la recentele summituri, cu excepția unei constante. Cea mai puternică persoană din sală putea să meargă fără mască, dar acest lucru a fost rareori o opțiune pentru persoanele mai puțin importante. Ministrul chinez de externe Wang Yi și-a purtat masca la fel de insistent cum nu a făcut-o șeful său.
Țara arde și baba se piaptănă
Într-o perioadă în care China suferea de înălcări grave ale dreepturilor fundamentale, trebuie să fi fost surprinzător pentru sutele de milioane de telespectatori ai programului de știri emblematic al Chinei, Xinwen Lianbo, să îi vadă pe liderul lor și pe soția sa fără mască în timpul călătoriilor lor televizate în Asia de Sud-Est.
Prima doamnă a Chinei, Peng Liyuan, care a fost adesea în compania soțului ei, a fost o vedetă, dacă nu chiar starul spectacolului din Bangkok. Aceasta a zburdat printre banchete fastuoase, spectacole culturale, audiențe și evenimente muzicale ca o profesionistă.
Atunci când este vorba de știri, și nu de vizualizat filme și seriale pe televizor, observarea directă a privilegiilor celor de la conducere poate provoca resentimente. Pentru cei care se află sub izolare, s-ar putea să fie puțin iritant să vadă conducătorul sever și frumoasa lui soție trăind în hoteluri de cinci stele și în decoruri tropicale luxuriante și somptuoase.
Televiziunea chineză a editat Cupa Mondială pentru a pretinde că se poartă măști
A fost atrasă multă atenție asupra faptului că Televiziunea Centrală Chineză pare să fi editat transmisiunile de la Cupa Mondială într-un mod care să minimizeze transmiterea fanilor demascați care se distrează în Qatar. Dar, fără îndoială, mai importante, în ceea ce privește impactul asupra populației chineze, au fost știrile zilnice din Bali și Bangkok, care arătau primul cuplu în formă maximă, distrându-se de minune în camere aglomerate cu sute de străini și fără să își pună nici măcar o dată o mască.
Revoltele din China, în raport direct cu vacanța tropicală a lui Xi
Disprețul cavaler al lui Xi față de regulile pe care Partidul Comunist le-a impus atât de neiertător celorlalți cetățeni a fost o cauză directă a tulburărilor care au izbucnit în China imediat după întoarcerea sa din Asia de Sud-Est.
Sunt atât de mulți factori în joc care au declanșsat revoltele: oboseala carantinei; magazinele închise pentru afaceri; muncitorii blocați în fabrici; migranții rămași fără adăpost din cauza închiderilor; cursuri anulate; inconvenientele provocate de testele frecvente; și, mai rău, faptul că au fost puși în pericol atunci când ușile de ieșire din clădiri au fost sigilate sau păzite.
Protestele din China au fost aduse de un șir de tragedii ușor evitabile
Tragicul incendiu din Urumqi a fost una dintre mai multe tragedii complet evitabile (accidentul mortal de autobuz al persoanelor relocate cu forța în Guizhou fiind o alta) care a galvanizat o mișcare care a adus protestele în stradă.
Printre multele, foarte multele lucruri de care să fii nemulțumit și de care să fii supărat, faptul că la știrile televizate de seară s-a remarcat un dublu standard grosolan, prin care chinezii puternici se purtau ca și cum virusul ar fi fost doar pentru cei mici, a fost cu siguranță un factor care a contribuit la resentimentele acumulate, precizează Japan Times.