Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a numit Bakhmut „fortăreața noastră”. Forțele rusești și-au petrecut ultimele șase luni încercând să captureze orașul din estul țării. Acum și-au intensificat atacul – crede Kievul – pentru a-l dărâma înainte de aniversarea invaziei Ucrainei pe 24 februarie.
„Rămâi aproape de perete. Mișcați-vă repede. Un singur rând. Doar câțiva la un moment dat.” Instrucțiunile vin de la escorta armatei ucrainene care a condus reporterii BBC într-o incursiunile în prima linie a frontului din Ucraina din Bakhmut, un oraș marcat de bătălii, cândva renumit pentru vinurile sale spumante.
Urmăm ordinele, dârdâind pe o stradă înghețată, plină de moloz, cu un cer senin și albastru deasupra – ideal pentru dronele rusești. Imediat după ce am traversat strada, două obuze rusești se trântesc în spatele nostru, pe partea cealaltă. Ne întoarcem pentru a vedea fumul negru care se ridică și continuăm să alergăm.
A fost un bombardament la întâmplare sau ne viza pe noi? Nu putem fi siguri, dar tot ceea ce mișcă în Bakhmut este o țintă, soldat sau civil, scriu reporterii BBC. Timp de ore întregi nu există nicio pauză a bombardamentelor. Un avion de vânătoare rusesc trece deasupra noastră. Cele mai apropiate trupe rusești se află la doar doi kilometri distanță.
Există lupte de stradă în unele zone, dar forțele ucrainene încă dețin orașul – în ciuda temperaturilor sub zero grade și a muniției din ce în ce mai puține.
„Avem unele lipsuri de muniție de toate tipurile, în special de cartușe de artilerie”, spune căpitanul Mykhailo din Brigada 93 Mecanizată, al cărui indicativ de apel este „Poliglot”. „Avem nevoie, de asemenea, de dispozitive de comunicare criptate de la aliații noștri occidentali și de câteva transportoare blindate pentru deplasarea trupelor. Dar totuși ne descurcăm. Una dintre principalele lecții ale acestui război este cum să lupți cu resurse limitate.”
Ne dăm seama de problemele legate de muniție în timp ce trupele ucrainene țintesc o poziție rusă cu mortiere de 60 mm. Primul cartuș de mortier zboară din tub cu o explozie puternică. Al doilea cartuș nu se ejectează. Se aude un șuierat de fum și un strigăt de „ratare”, ceea ce face ca unitatea de mortiere să se grăbească să se adăpostească. Soldații ne spun că muniția este un stoc vechi, trimis din străinătate.
Războiul din război
Bătălia pentru Bakhmut este un război în război. Unele dintre cele mai aprige lupte din timpul invaziei au avut loc aici. Iar acum, forțele Kremlinului câștigă teren, metru cu metru, corp cu corp. Val după val de mercenari din faimosul grup Wagner au fost trimiși în luptă pe frontul din Bakhmut. Moscova deține acum controlul efectiv asupra ambelor drumuri principale de intrare în oraș, rămânând doar o singură cale de întoarcere – o linie de aprovizionare subțire.
„Rușii încearcă să cucerească orașul încă din iulie”, spune Iryna, ofițerul de presă al Brigăzii 93. „Încetul cu încetul câștigă acum. Au mai multe resurse, așa că, dacă vor juca un joc pe termen lung, vor câștiga. Nu pot spune cât timp va dura. Poate că vor rămâne fără resurse. Chiar sper că da”, mai precizează ofițerul de presă al Brigăzii 93.
Trecem de la poziții de tragere ascunse cu grijă, la buncăre care zumzăie cu generatoare și sunt încălzite de sobe. Dar trupele au grijă să ascundă orice fum care le-ar putea da de gol locația – face parte din război. Printre cei pe care îi întâlnim există o determinare calmă de a continua lupta.
„Încearcă să ne încercuiască, astfel încât să părăsim orașul, dar nu funcționează”, spune Ihor, un comandant îmbrăcat în camuflaj, cu un aer călit în luptă. „Orașul este sub control. Transportul se mișcă, în ciuda loviturilor constante de artilerie. Bineînțeles, avem pierderi de partea noastră, dar rezistăm. Nu avem decât o singură opțiune – să continuăm să mergem spre victorie”.
Moscova și-a intensificat atacurile
Există o altă opțiune – să ne retragem din Bakhmut înainte de a fi prea târziu. Dar în rândul apărătorilor de pe teren nu pare să existe prea mult apetit pentru asta. „Dacă avem un astfel de ordin de la cartierul nostru general, OK, ordinul este ordin”, spune căpitanul Mikhailo. „Dar ce sens are să rezistați atâtea luni dacă trebuie să vă retrageți din acest oraș? Nu, nu vrem să facem asta”.
Căpitanul își amintește de cei care și-au dat viața pentru Bakhmut – „o mulțime de oameni buni și curajoși care pur și simplu iubesc această țară”. Iar dacă apărătorii din Bakhmut s-ar retrage, aceasta ar deschide calea pentru ca trupele ruse să împingă spre orașe mai mari din estul Ucrainei, precum Kramatorsk și Slovyansk.
Moscova și-a intensificat atacurile în alte zone de pe linia frontului din regiunea Donbas, în est, și în sud. Oficialii ucraineni spun că o nouă ofensivă rusă este deja în curs de desfășurare.
Kremlinul are un reper, numără zilele rămase până la aniversarea din 24 februarie. „Sunt înnebuniți după date și așa-numitele «zile ale victoriei»”, spune căpitanul Mikhailo.
Dar bătălia de uzură pentru Bakhmut i-ar putea epuiza pe ruși, potrivit lui Viktor, un comandant ucrainean înalt și slab. „Ei nu se mai apără acum, doar atacă. Continuă să ia câțiva metri, dar noi încercăm să ne asigurăm că ne iau cât mai puțin teren. Îi ținem pe inamici aici și îi epuizăm”, spune Viktor.
5.000 de civili au rămas în Bakhmut
Mai există încă ceva viață în Bakhmut, dacă știi unde să o găsești. O explozie de căldură și lumină te lovește atunci când intri pe ușa „hub-ului invincibilității”, trecând pe lângă cutiile cu provizii alimentare donate. Este un club de box transformat în sistem de susținere a vieții, unde localnicii își pot reîncărca telefoanele și pe ei înșiși, cu mâncare caldă și companie
Era aglomerat când am vizitat-o, cu femei în vârstă grupate în jurul unei sobe și doi băieți tineri care stăteau în ringul de box, lipiți de un ecran de televizor și jucând jocuri de război.
Aproximativ 5.000 de civili au rămas în Bakhmut fără apă curentă sau energie electrică – mulți dintre ei sunt bătrâni și săraci. „Unii sunt pro-Moscova. Îi așteaptă pe ruși”, murmură sumbru un coleg ucrainean.
Toți cei de aici se luptă în propriile bătălii, spune Tetiana, o psihologă de 23 de ani care se află la centru și care are grijă de fratele și sora ei mai mici. Ea se află încă în Bakhmut pentru că bunica ei în vârstă de 86 de ani nu se poate deplasa și se bazează pe ea.
„Cei mai mulți oameni se descurcă rugându-se la Dumnezeu. Credința ajută. Unii uită că sunt oameni. Unii dau dovadă de agresivitate. Încep să se comporte mai rău decât animalele”, spune Tetiana citată de BBC. Afară, bătălia pentru acest oraș distrus continuă, cu o bătaie de tobe de bombardament în timp ce plecăm.
