Strict din punct de vedere al apariției termenului, termenul de republică bananieră, mai precis „Republica Bananelor”, a fost inventat, în secolul al XIX-lea, de scriitorul american O. Henry a inventat termenul” pentru a descrie republica fictivă Anchuria în cartea Cabbages and Kings (1904), o colecție de povestiri inspirate din experiențele sale din Honduras, unde a trăit, circa șase luni. Dar lucrurile nu se opresc aici…
Istoria republicilor bananiere a început odată chiar cu introducerea bananei în SUA în 1870, de către Lorenzo Dow Baker. El a cumpărat banane din Jamaica și le-a vândut în Boston cu un profit de… 1.000%.
Puterea bananei
Bineînțeles, rapid, fructul exotic a devenit foarte popular în rândul americanilor și, la sfârșitul secolului al XIX-lea, deja trei corporații multinaționale americane (United Fruit Company, Standard Fruit Company și Cuyamel Fruit Company) au dominat cultivarea, recoltarea și exportul bananelor și au controlat infrastructura rutieră, feroviară și portuară din Honduras. Aici, United Fruit Company era cunoscută sub numele de El Pulpo („Carcatița”), deoarece avea o influență uriașă în societatea locală, ajungând să controleze chiar infrastructura de transport, ba, mai mult, a reușit chiar să manipuleze politica națională a Hondurasului. În anii 1930, United Fruit Company deținea 1.400.000 de hectare de teren în America Centrală și în Caraibe și era cel mai mare proprietar de pământ din Guatemala, ceea ce i-a conferit o și mai mare putere asupra guvernelor acestor țări care au devenit, la propriu, țări bananiere.
O afacere de aur
Astfel, dincolo de parfumul și dulceața bananei, putem spune că s-a ascuns o istorie sinistră plină de corupție și opresiune. Bananele sunt originare din Asia de Est, dar au ajuns în America în anii 1500 și au prins cel mai bine în America Centrală și de Sud. Timp de câteva sute de ani, totul a fost pașnic în lumea bananelor, dar în anii 1800, o fascinație bruscă pentru fructe a cuprins Statele Unite. Banana a devenit din ceva curios un lucru dorit după ce a strălucit în lumina reflectoarelor la Târgul Mondial din 1876 din Philadelphia. Ceea ce este destul de impresionant, dat fiind că, exact acolo, a fost prezent și Alexander Graham Bell care a prezentat primul telefon din lume.
Afacerea cu bananele a devenit, rapid, una foarte profitabilă, cee ace a generat și o concurență acerbă. Astfel, cei mai mari jucători ai săi au decis să se unească pentru a forma atotputernica United Fruit Company. Acest gigant corporativ a preluat rapid America Centrală, ajungând atât de departe încât și-a construit propria flotăde transport, numită Marea Flotă Albă (the Great White Fleet).
Masacrul bananelor
Astfel de compani, au profitat de orice ocazie pentru a reduce costurile și a controla lanțul de aprovizionare, fără nicio grijă pentru muncitorii pe care îi exploatau. Aceștia lucrau non-stop (vezi vestitul cântec al ui Harry Belafonte), trăiau în condiții mai mult decât precare. Erau aproape ca niște sclavi
În cele din urmă, lucrătorii din Columbia s-au unit pentru a cere condiții mai bune, cum ar fi compensarea pentru accidente, săptămânia de lucru de șase zile și salarii reale în loc de cupoanele multinaționalei (altă escrocherie majoră). Pe 12 noiembrie 1928, United Fruit Company a convins guvernul columbian să trimită trupe pentru a întrerupe greva. Armata a deschis focul asupra mulțimii greviștilor, în piața orașului Cienaga, pe 6 decembrie 1928. Nu se știe cu exactitate câți au murit atunci, dar istoricii estimează circa 47 de decese. Însă, prigoana a continuat asupra greviștilor, și, săptămâni întregi de ciocniri, s-a ajuns la 2.000 de morți. Repimarea a devenit apoi cunoscută sub numele de Masacrul Bananelor.
Așadar, astfel de țări, controlate de veroasele companiicare exploatau plantațiile de bananieri, cum ar fi Honduras, au fost denumite republici bananiere, deoarece întreaga lor economie era dependentă de un număr mic de exporturi foarte controlate. În cele din urmă, United Fruit Company a fuzionat în Chiquita Brands, dar asta nu înseamnă că lucrurile s-a oprit aici. În martie 2007, Chiquita Brands a pledat vinovat pentru acuzațiile de finanțare a unor grupări teroriste cunoscute, cum ar fi Forțele de Apărare din Columbia.
Banana Wars
Războaiele bananelor au fost o serie de conflicte care au constat în ocuparea militară, acțiunea poliției și intervenția Statelor Unite în America Centrală și Caraibe între sfârșitul războiului hispano-american din 1898 și începutul politicii de bună vecinătate în 1934. .[1] Intervențiile militare au fost efectuate în primul rând de Corpul Marin al Statelor Unite, care a dezvoltat și un manual, Manualul Războiului Mic (1921), pe baza experiențelor lor. Ocazional, Marina Statelor Unite a oferit sprijin pentru focuri de armă și au fost de asemenea desfășurate trupe din armata Statelor Unite.
Odată cu semnat Tratatul de la Paris în 1898, controlul Cubei, Puerto Rico, Guam și al Filipinelor au trecut în mâinile Statelor Unite. După aceasta, SUA au continuat să efectueze intervenții militare în Cuba, Panama, Honduras, Nicaragua, Mexic, Haiti și Republica Dominicană. Aceste conflicte s-au încheiat cu retragerea trupelor din Haiti în 1934 sub președintele Franklin D. Roosevelt.
Termenul „războaie ale bananelor” a fost popularizat în 1983 de scriitorul Lester D. Langley. Langley a scris mai multe cărți despre istoria Americii Latine și intervenția americană, inclusiv: Statele Unite și Caraibe, 1900–1970 și Războiul bananelor: o istorie interioară a Imperiului american, 1900–1934.
