Regatul Bahrain este un arhipelag format din 33 de insule, cea mai mare masă de pământ fiind Insula Bahrain. Cea mai mare parte a insulei Bahrain este un teren calcaros stâncos acoperit de dune de nisip uscat, ca în majoritatea regiunii Orientului Mijlociu. Petrolul, gazele naturale și pescuitul se numără printre cele mai importante resurse naturale de pe insulă, care ajută la dezvoltarea economiei Bahrainului.
Economia Bahrainului a început să se dezvolte odată cu descoperirea resurselor naturale de pe insulă. A fost prima țară din Orientul Mijlociu care a descoperit petrol în 1932, iar operațiunile de rafinare au început doar 4 ani mai târziu. La sfârșitul anului 2012, s-a dovedit că rezervele sale de petrol au fost estimate la 120 de milioane de barili: 0,02% din rezervele arabe de petrol și 0,01% din rezervele mondiale de petrol. Rezervele sale de gaze naturale au fost estimate la 92 de miliarde de metri cubi: 0,17% din rezervele arabe și 0,05% din rezervele mondiale.
Înfințarea marilor companii care transformă resursele naturale în adevărat combustibil economic
Bahrainul își extinde explorarea surselor de energie și își îmbunătățește producția de petrol, gaze și produse petrochimice prin intermediul a opt companii, în special Bahrain Petroleum Company Bapco, înființată în 1929.
Datorită disponibilității gazului natural, în 1968, un grup de investitori străini a ales Bahrainul pentru a construi o topitorie care să le asigure necesarul de aluminiu metalic. Compania Aluminum Bahrain Company (Alba) a fost înființată în august 1968, ceea ce face ca Fabrica de aluminiu din Bahrain să fie una dintre cele mai mari topitorii din lume.
În prezent, Regatul Bahrain este un centru ideal pentru companiile globale de transport și logistică care doresc să își stabilească sau să își extindă prezența în țările CCG (Consiliul de Cooperare al Golfului (Persic)). Cu sprijinul unei infrastructuri de transport bine dezvoltate și interconectate, Bahrainul oferă acces ușor la piețele CCG pe calea aerului, pe uscat sau pe mare. De asemenea, Bahrainul este cel mai mic producător de petrol dintre țările Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG), însă acest lucru este de așteptat, fiind și cel mai mic stat din Orientul Mijlociu, cu doar circa 1 milion de locuitori.
Bahrain și Oman sunt singurele două țări riverane Golfului Persic care nu sunt membre ale Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC). Resursele de petrol și gaze naturale ale Bahrainului sunt guvernate de Autoritatea Națională pentru Petrol și Gaze (NOGA). Aceasta controlează mai multe companii subsidiare, printre care Bahrain Petroleum Company (BAPCO), Bahrain National Gas Company (BANAGAS) și Tatweer Petroleum Company.
- Primul cap de sondă petrolieră din Golful Persic situat în Bahrain, 16 octombrie 1931, Sursă foto: Dreamstime
Cele două câmpuri petroliere din Bahrain
Regatul Bahrainului primește venituri din două câmpuri petroliere: câmpul de pe uscat din Bahrain (Awali) și câmpul offshore Abu Safah, care este împărțit în comun cu Arabia Saudită. Zăcământul Bahrain, gestionat de Tatweer Petroleum Company, a produs aproximativ 50.500 b/d de țiței în 2015, în creștere de la 48.800 b/d în 2014.
Bahrainul și Arabia Saudită împart veniturile anuale din zăcământul offshore Abu Safah din Arabia Saudită, cu o capacitate de 300.000 b/d, ca urmare a unui acord politic încheiat în 1958. Saudi Aramco, compania petrolieră de stat din Arabia Saudită, supraveghează producția de la acest zăcământ. Bahrainul rafinează și comercializează jumătate din producția de la Abu Safah, care este conectată la rafinăria Sitra din Bahrain prin intermediul unei conducte. În 2015, Bahrainul a primit 151.000 b/d de țiței Abu Safah din Arabia Saudită.
Capacitatea rafinăriilor din Bahrain depășește capacitatea de producție internă de țiței. Țara are o singură rafinărie de export, instalația de 267.000 b/d de la Sitra. Aproximativ 17% din țițeiul rafinăriei provine din câmpul Bahrain, în timp ce cea mai mare parte a materiei prime de țiței este importată din Arabia Saudită. BAPCO intenționează să mărească capacitatea rafinăriei la 360.000 b/d până în 2020, o extindere care va include o nouă operațiune de amestecare a benzinei.
Odată cu extinderea rafinăriei, Bahrainul intenționează să construiască o conductă de 350.000 de euro care să lege rafinăria Sitra de materia primă de țiței de la uzina Abqaiq din Arabia Saudită. Noua conductă, a cărei finalizare este programată până în 2018, va înlocui conducta îmbătrânită de la Dhahran din Arabia Saudită.
Gazele naturale și cele asociate din Bahrain
Ca și în cazul petrolului, țara este un producător minor de gaze naturale, iar Bahrainul își consumă întreaga producție de gaze. Bahrain a produs 5,49 de miliarde de tone de gaze naturale comercializate în 2015, potrivit BP Statistical Review of World Energy 2016. Cea mai mare parte a acestei producții de gaze provine din câmpul Bahrain Field sub formă de gaze naturale, dar Bahrainul produce și gaze asociate.
Gazele naturale alimentează toate centralele electrice din Bahrain. Sectorul energetic al țării consumă aproximativ 50%, iar sectorul industrial consumă aproximativ 33% din cererea totală de gaze naturale. Rafinăria Sitra din Bahrain este, de asemenea, un mare consumator de gaze naturale, reprezentând aproximativ 10% din cererea totală de gaze a țării. Întreaga populație a Bahrainului, într-un procent de 100%, are acces și este conectată la electricitate.
Pentru a satisface cererea tot mai mare de gaze naturale a țării, Bahrainul intenționează să construiască o instalație plutitoare de import de gaze naturale lichefiate de 1,45 de miliarde de tone/an până în 2018.
