Bruxelles-ul își urmează neabătut obiectivele stabilite prin Pactul Verde și asumate de statele membre. Tranziția energetică este însă în pericol, pentru că rețelele de energie de pe Bătrânul continent sunt vechi și subdimensionate și nu fac față creșterii accelerate a capacităților din resurse regenerabile. Diagnosticul este valabil și în România, care are nevoie de 17 de miliarde de euro doar până în 2030.
Rețelele de energie, pentru transport și distribuție, reprezintă o problemă comună pentru statele membre ale Uniunii Europene. O recunosc deschis și oficialii de la Bruxelles. Însă investițiile sunt insuficiente și mult prea lente pentru a ține pasul cu obiectivele de mediu asumate.
„Europa își va asigura securitatea energetică și va îndeplini ambițiile în materie de climă doar dacă infrastructura sa energetică se va extinde și va evolua. Rețelele de energie trebuie să fie un factor care să faciliteze tranziția către o energie curată, nu un blocaj. Doar în acest fel, putem integra cantitățile uriașe de energie regenerabilă necesare pentru decarbonizarea economiei.“ Declarația aparține comisarului european pentru Energie, Kadri Simson, și a fost făcută în noiembrie anul trecut. Este o luare de poziție care evidențiază o problemă comună statelor membre care și-au asumat obiectivele „Green Deal“ și susțin și facilitează investițiile în tranziția energetică.
Planuri bune
Explozia de proiecte din domeniul energiei regenerabile a scos în evidență faptul că în numeroase țări din Uniunea Europeană, dar nu numai, rețelele de energie care asigură transportul și distribuția nu mai fac față noilor cerințe. Pentru a remedia această problemă care limitează dezvoltarea investițiilor „verzi“, Comisia Europeană a adoptat în noiembrie un plan de acțiune. Principalele ținte urmărite sunt:
– Accelerarea dezvoltării de noi proiecte în domeniul rețelelor de energie, prin intermediul unei direcții politice, al unei monitorizări consolidate și al mai multor propuneri.
– Îmbunătățirea planificării pe termen lung pentru rețelele de energie pentru a putea prelua mai multe surse regenerabile.
– Introducerea de stimulente de reglementare pentru încurajarea investițiilor anticipative.
– Stimularea unei mai bune utilizări a rețelelor prin îmbunătățirea tarifelor.
– Îmbunătățirea accesului la finanțare pentru proiectele de rețele, în special pentru rețelele inteligente și modernizarea celor de distribuție.
– Stimularea obținerii mai rapide a autorizațiilor pentru implementarea rețelelor.
Modernizarea, principala prioritate
Măsurile anunțate de Comisia Europeană evidențiază, indiect, o lipsă a planurilor Bruxelles-ului – caracterul anticipativ. Practic, vin să remedieze o problemă existentă și amplificată constant prin apariția de noi proiecte în domeniul energiei regenerabile. Creșterea pune la încercare rețelele de energie ale statelor membre, care sunt prea vechi și subdimensionate pentru a face față noilor nevoi.
Iar semnalele de alarmă devin din ce în ce mai frecvente. Acleași comisar european pentru energie, Kadri Simpson, avertiza recent că: „Dacă nu vom moderniza foarte repede infrastructura de rețea, nu ne vom atinge obiectivele pentru 2030.“
Potrivit datelor Consiliului european pentru relații externe, 40% dintre rețelele de energie din statele UE au o vechime de peste 40 de ani. „Vârsta“ acestora este cu doar 10 ani sub durata medie de viață. Însă sunt deja depășite prin contextul creat prin impulsionarea dezvoltării de noi capacități din surse regenerabilă.
Capacități în așteptare
Situația a atins stadiul critic ajungând să blocheze chiar conectarea noilor surse de energie verde. Conform sursei citate, anul trecut în Polonia, rețelele de energie naționale nu au mai avut, de mai multe ori, capacitatea de a prelua electricitatea produsă de parcurile solare și de instalațiile fotovoltaice de mici dimensiuni.
Potrivit estimărilor Agenției Internaționale în domeniul Energiei (IEA), anul trecut, la nivel global, peste 1.500 GW erau în așteptare. Motivul – capacitatea limitată a rețelelor electrice. Valoarea este de cinci ori mai mare decât capacitatea de energie fotovoltaică și eoliană adăugată la nivel mondial în 2022.
Estimările specialiștilor sunt că, în ritmul actual, rețelele de energie nu vor putea face față nici consumului. Dacă luăm în calcul doar planurile UE de electrificare accelerată a transporturilor și încălzirii, creșterea va fi exponențială.
Nu este singurul avertisment emis. Anul trecut, IEA a publicat un studiu global, primul la acest nivel, în domeniul tranziției energetice. Concluziile sunt la fel de pesimiste: până în 2040, la nivel mondial, trebuie adăugate sau înlocuite 80 de milioane de kilometri de linii electrice. Este o lungime egală cu cea a întregii rețele de energie globale existente.
Investiții de miliarde de euro în rețelele de energie
La nivelul anului trecut, CE alocase aproximativ 23 de miliarde de euro pentru extinderea rețelelor de distribuție a energiei electrice. Peste 140 de proiecte erau în curs de desfășurare atât în statele UE, cât și în proiecte derulate cu țări din afara blocului.
Dar, pentru a moderniza și extinde suficient rețelele de energie astfel încât să facă față obiectivelor asumate, investițiile sunt insuficiente. Conform estimărilor Federației industriei europene a energiei electrice, Eurelectric, ar fi necesare minimum 38 de miliarde de euro în fiecare an până în 2030, primul jalon important din Green Deal. Efortul financiar nu se încheie însă aici. Alte 100 miliarde de euro ar trebui investiți anual în următorii 20 de ani pentru a atinge țintele pentru 2050.
Potrivit CE, numai până în 2030 sunt necesare investiții în valoare de 584 de miliarde de euro. Banii sunt doar pentru extinderea și modernizarea rețelelor de transport și distribuție. Estimările IEA sunt pe aproape – peste 600 de miliarde de dolari pe an în următorii șase ani.
Tot acest efort investițional nu va fi susținut însă doar de Uniune. O parte din bani vor veni din fonduri europene, dar și statele membre trebuie să asigure surse de finanțare. Conform Comisiei, acestea ar trebui să provină din fonduri naționale, din sectorul privat și de la instituțiile financiare.
Cum se prezintă situația în România
Potrivit datelor publice, la nivelul anului 2022, circa 96% din liniile electrice aeriene utilizate de Transelectrica, singurul operator de transport și distribuție la nivel național, au fost date în funcțiune între 1960 și 1999. Cele puse în funcțiune până în 1979 reprezintă un procent de 83% din total. Ceea ce înseamnă că România are un procent dublu de rețele vechi față de media Uniunii Europene.
Lucrurile stau mai bine în ceea ce privește transformatoarele din stațiile electrice Transelectrica. Aproape trei sferturi (73%) din puterea totală este instalată după 2000. În rețelele de distribuție însă, puțin peste 10% din stațiile electrice îndeplineau această condiție.
Creșterea capacităților de energie regenerabilă din România pune însă dificultate operatorii. Într-atât de mult, încât Federația Asociațiilor Companiilor de Utilități din Energie (ACUE) a propus anul trecut autorităților să introducă măsuri de limitare a ritmului de creștere a puterii instalate de prosumatori.
Ce-i drept, potrivit președintelui ANRE, George Niculescu, în februarie 2024 aceștia ajunseseră aproape la aceeași capacitate cu cea a parcurilor fotovoltaice. Iar ritmul se menține susținut.
Și numărul proiectelor fotovoltaice și eoliene de mari dimensiuni este în creștere accelerată. Pe piața din România își fac intrarea din ce în ce mai mulți jucători importanți la nivel european.
De câți bani am avea nevoie
În aceste condiții, ANRE a anunțat recent îmbunătățirea condițiilor prevăzute în proiectul de lege privind regulile de racordare a noilor capacități de producție de energie din surse regenerabile. Schimbarea a survenit după ce mai mulți producători de energie verde au acuzat Autoritatea că limitează dezvoltarea proiectelor în România.
Aspectul incriminat consta în faptul că ANRE propusese alocarea prin licitație a capacităților de racordare pentru proiectele cu puteri instalate de cel puțin 1 MW. Soluția limita din start numărul cererilor și aducea profit și operatorilor. Care ar fi putut astfel să beneficieze de fonduri pentru investițiile în proiectele de modernizare necesare.
La începutul lunii iunie, ANRE a anunțat că a extins limita la 5 MW. Totdată a schimbat termenul de aplicare a măsurii de la 1 ianuarie 2025 la 1 ianuarie 2026. Limitarea rămâne deci, dar sub o formă mai atenuată. Între timp, proiectele se înmulțesc, iar capacitățile instalate cresc.
Sumele necesare pentru investițiile în rețelele de energie din România sunt consistente. Conform unei estimări a Energy Policy Group, valoarea este de aproximativ 17 miliarde de euro. Și asta doar până în 2030. Din aceasta sumă, aproape 7 miliarde sunt necesare pentru rețelele de transport, restul revenind celor de distribuție.
Un alt studiu recent al Eurelectric, „Grids for Speed”, arată că doar rețelele de distribuție au nevoie de investiții anuale de 1,2 miliarde de euro până în 2050.